Arhivistica este disciplina care are domenii de investigatie izvoarele scrise pe suporti friabili (usori deteriorabili) si pe baza carora se efectueaza cercetari fundamentale si aplicative in vederea stabilirii solutiilor optime de selectionare, ordonare, inventariere, conservare si valorificare a documentelor.
Alaturi de arhivistica se afla informarea documentara care studiaza informatiile, datele cuprinse in documente, in publicatii, elaborand apoi mijloace de cercetare eficiente de prelucrare analitica – sintetica, de regasire a datelor si de transmitere a lor cat mai bine la beneficiar.
Documentul este un text scris sau tiparit, inscriptie sau orice alta marturie care serveste la cunoasterea unui fapt real, din prezent sau din trecut, redactata intr-o forma clara si avand unitate de unitate de continut si inteles de sine statator. Legea Arhivelor din 1996 mentioneaza ca prin documentele care fac parte din Fondul National al Romaniei” se intelege: acte oficiale si particulare, diplomatice si consulare, memorii, manuscrise, proclamatii, afise, chemari, planuri, schite, harti, pelicule cinematografice si alte asemenea marturii precum si inregistrari foto, video, audio si informatia cu valoare istorica, realizate in tara sau de catre creatori romani in strainatate[2].
Arhivele ar fi, asadar, grupuri mari de documente de o mare diversitate atat sub aspectul informatiei cat si sub aspectul suportului pe care sunt realizate in arhive, fie ele arhive nationale, departamentale (judetene), istorice, curente, documentele se afla grupate in fonduri si colectii.
