REFERAT FILOZOFIE: SPIRIT FARA TRUP

Publicat: 13 Mai 2008 00:00

Spirit fara trupSufletul este definit ca fiind un principiu de viata, un sediu al ideilor si sentimentelor. Aceste doua sensuri se disting incepand din Antichitatea ebraica, unde sufletul este organic si ganditor, si romana, unde cele doua forme ale sufletului sunt denumite animus si anima. Reducerea celui de al doilea sens la primul este proprie vitalismului, iar reducerea primului la cel de al doilea caracterizeaza spiritualismul. Problema uniunii sufletului si corpului a fost tratata de catre Ren Descartes, iar in ceea ce priveste problema imortalitatii sufletului o vom gasi dezvoltata, intr-un mod exceptional, in dialogul lui Phaidon de catre Platon. Platon extrage dovezile nemuririi din tripla relatie pe care o stabileste sufletul: ca principiu al gandirii, cu adevarul, ca principiu al miscarii, cu viata si ca principiu al virtutii, cu binele, acestea fiind cele trei idei fundamentale ale platonismului. in ratiunea sa, sufletul ca principiu al gandirii, este nemuritor. Esenta pura a sufletului este ratiunea; esenta pura a obiectelor, adica Ideea. Adevarata cunoastere presupune identitatea inteligentei cu inteligibilul, este gandirea in sine gandind lucrurile in sine, si prin aceasta gandindu-se pe ea insasi. Acesta este idealul stiintei, insa nu poate fi realizat decat intr-un mod imperfect deoarece atata vreme cat ratiunea omului este legata de trup, aceasta nu va putea niciodata sa intre intr-o uniune deplina cu ratiunea lui Dumnezeu. Din acest motiv, adevaratul filosof invata sa moara, in fata mortii nefiind inspaimantat, intrucat aceasta este inceputul adevaratei vieti.Ca principiu al miscarii, sufletul este nemuritor in activitatea sa. Prezenta neincetata a sufletului se arata tocmai prin efectul sau neincetat, miscarea, deoarece sufletul confera existenta lucrurilor prin miscarea pe care o imprima acestora: "Fiinta care transmite miscarea si o primeste, in momentul in care inceteaza de a mai fi miscata , inceteaza de a trai ; dar fiinta care se misca pe ea insasi, neputand sa isi lipseasca siesi ,nu inceteaza de a se misca si ea este pentru celelalte fiinte care isi au originea miscarii in afara lor, sursa si principiul miscarii."Ca principiu al virtutii, sufletul este nemuritor in sensibilitatea sa. Acesta trebuie sa fie pedepsit sau rasplatit dupa valoarea lui, justitia omeneasca nefiind capabila sa desavarseasca legea ispasirii, petru care este nevoie de sufletul divin, singurul capabil sa pronunte condamnarea sau izbavirea printr-un decret infailibil. Pentru Platon, sufletul este nemuritor si transmigreaza in mai multe corpuri, Principiul sau fiind numeric comparativ cu cel al corpului, care este geometric. Astfel, definea sufletul, ca idee a suflului vital raspandit in toate directiile, miscandu-se de la sine si fiind tripartit: partea rationala isi are sediul in corp, pasiunile generoase sunt localizate in inima, in timp ce partea care produce poftele se afla in zona buricului si a ficatului. "Pornind de la centru, sufletul cuprinde corpul din toate partile in cerc; este compus din elemente si, fiind impartit in intervale armonioase, formeaza doua cercuri legate intre ele, dintre care cel interior, fiind impartit in sase parti, formeaza totalul celor sapte cercuri. Acest cerc interior se misca in diagonala spre stanga, iar celalalt, inclinat fata de primul, spre dreapta. Din aceasta cauza, acest ultim cerc stapaneste toate, fiind unic, pe cand cercul interior este divizat; cel dintai este cercul identitatii; al doilea cercul alteritatii. Platon intelege prin miscarea sufletului miscarea universului impreuna cu miscarile de revolutie ale planetelor." Prin urmare sufletul se imparte in 3 parti: una rationala, care este cauza a deliberarii, a reflectiei, a intelegerii si a tuturor lucrurilor de acest fel; o parte senzuala, care este cauza poftei de a manca, a satisfactiei sexuale si a tuturor lucrurilor de acest fel, si o parte pasionala, care este cauza a curajului si placerii; precum si durerii si supararii. in abordarea mistica a problemei sufletului precum si a locului sau in lumea materiala, Platon preia ideea lui Pitagora, ambii influentati de doctrine orientale si de "religii misterice", care sustineau dualitatea suflet-trup, conform careia sufletul sau mintea (psych) ar fi o entitate distincta si separabila de trup. Astfel, Platon, trece de la adevarul logic ca viata si moartea sunt incompatibile, la concluzia materiala nevalida coform careia sufletul, ca principiu al vietii este nemuritor, aceasta idee fiind prezentata in dialogul "Phaidon". "Phaidon" prezinta dezbaterea sinelui individual cu spiritul si impacarea, transfigurarea, lamurirea sinelui prin regasirea spiritului. in argumentarea faptului ca sinele individual nu este doar ceea ce pare sa fie, se impun doua idei principale. O prima idee ar fi aceea ca a invata inseamna a-ti reaminti, pe baza acesteia intemeindu-se argumentul supravietuirii si antevietuirii sufletului. Aceasta idee, a reminescentei, afirma faptul ca ceea ce sufletul isi reaminteste acum, a fost invatat intr-o alta viata. Cea de a doua idee va fi aceea conform careia sufletul rezista, contesta, controleaza si comanda sufletului .intr-un dialog, in care ceea ce desfiinteaza infiinteaza, totul va fi incarcat de contraste: suflet-trup, viata-moarte, spirit-materie, forma si element-continut, infinitudine si finitudine, vesnic si muritor, bine si rau, armonie si dezacorduri, mit si realitate. Opera se va deschide cu un dublu joc de contraste. Primul, va fi acela resimtit de Phaidon, la relatarea ultimelor ore de viata ale lui Socrate, intre desfatarea trezita de seninatatea acestuia si mahnirea de a sti ca se afla in fata mortii. Un al doilea contrast este acela resimtit si marturisit de Socrate, intre durearea de a sta sub lanturi si placerea pe care o incearca in ultima zi, cand este eliberat din lanturi. Astfel, Socrate isi accepta destinul cu seninatate, intrucat intreaga viata traise sub semnul filosofiei "suprema muzica", care nu este altceva decat o cultivare a sufletului, pregatire pentru moarte. isi va curma viata doar cel care nu a stiut sa moara in viata, sa supra-vietuiasca in mijlocul ei, doar sinele individual blocat in sinele individual. Ne aflam in paza zeilor, nedispunand de noi insine, in paza a ceea ce este mai cuprinzator decat noi, si anume spiritul. Astfel, cu cat sinele individual tinde tot mai mult catre spirit, cu atat mai mult intra in comuniune cu valori si sensuri mai ridicate. Accesul sinelui individual la spirit va fi posibil prin moartea sinelui, in inchiderea caruia sinele individual este trup, in a carui deschidere este suflet. Idealul conditiei filosofice, ne apare atunci, ca disocierea totala a sufletului de trup : "...atata vreme cat suntem inca in viata, cea mai mare apropiere de cunoastere o vom realiza-o ori de cate ori, dupa masura puterilor noastre, nu vom avea cu trupul legatura si amestec cata vreme ele nu sunt absolut necesare, nelasandu-ne astfel molipsiti de natura lui, ci pastrandu-ne cat mai curati de el, in asteptarea ceasului cand ne va dezlega de el insusi divinitatea. Atunci, nemaifiind legati de trup si de nesabuinta lui, deveniti puri, vom exista, putem sa credem, printre realitati si ele pure si vom putea cunoaste prin noi insine in intregime ceea ce e fara amestec, adica ceea ce, credem noi, e adevarul. Caci celui ce nu este pur nu-i e ingaduit sa se atinga de ceea ce este." insa, atingerea idealului de existenta totala a trupului, spre a obtine ca sufletul sa fie separat, adica supravietuirea acestuia ca spirit, presupune mai intai supra-vietuirea sufletului ca nefiind separat, aflat intr-o continua tendinta de separare, intr-o constiinta filosofica: Aceasta consta in: "a separa cat mai mult sufletul de trup, a-l deprinde pe cel dintai sa se stranga si adune in jurul lui insusi, desprinzandu-se de pretutindeni din trup, si sa vietuiasca, pe cat poate, atat in ceasul de acum cat si in acel de apoi, singur prin sine, desprins de trup ca din lanturi." Daca in viata de apoi, sufletul este si ramane impletit cu trupul, in viata de dincolo dovedeste aceeasi solidaritate cu anumite forme de corporalitate, esential fiind ca in viata de aici separarea acestuia sa se faca in vederea a ceva: a vietii intelective, a intelepciunii luminate de gand, phronesis .Trupul, adica sinele inchis, la un moment dat se stinge, si se pare ca odata cu el se stinge si sinele deschis, sufletul. Socrate, insa este de parere ca separatia totala, care nu este altceva decat moartea, nu duce si la destramarea sufletului. Se va pune astfel problema nu numai cum supravietuieste sufletul, nu numai cum supravietuieste cu gandire cu tot, ci si cum supravietuieste cu viata de gandire a sinelui individual, a omului acestuia, care dupa moarte ramane acelasi. Argumentarea lui Socrate, incepe cu invocarea vietii, nu direct cu cea a sufletului care este vesnic viu, si a mortii care este contrariul vietii. insa, contrariile sunt "solidare", ceea ce ar insemna ca acolo unde exista viata, cu necesitate exista si moarte, precum si faptul ca viata se afla intr-o continua refacere din moarte, fiindca insasi viata determina moartea, adica nefiinta este ceea ce a fiintat, iar reinfiintarea are loc din ceea ce cazuse in nefiintare.Sufletul nu trece in non-suflet, ci sufletul celor vii trece in sufletul celor morti, din care ele renasc: "...este tot atat de sigur ca viii provin din cei morti cat este de sigur ca mortii provin din cei vii. si daca e asa, atunci avem un semn neindoielnic ca nu greseam spunand ca sufletele mortilor exista undeva, intr-un loc unde ei renasc." Sufletele nu au contrariu decat aparent, ele sunt fiinta lumii, a oamenilor cel putin, iar fiinta nu poate avea contrariu. Astfel, Platon, nu spune ca sufletul se naste din moarte, ci ca sufletele celor vii, ale celor care au luat chip de sine individual, se nasc din sufletele celor morti. in cazul sufletului-spirit, nu este vorba doar de prevalenta unuia dintre termeni asupra contrariului sau, ci si de valenta ontologica inatacabila a ceea ce este cu adevarat. Avand in vedere durabilitatea sufletului precum si persistenta spiritului atat prin cunostintele individuale cat si dincolo de acestea, se poate spune ca sufletul celor vii nu este doar o simpla nastere, ci o permanenta renastere: "...daca sufletul exista inainte de nastere si daca intrarea lui in viata, nasterea lui, nu poate avea in chip necesar, alta origine decat moartea si starea de moarte, nu tot in chip necesar trebuie el sa existe si dupa moarte de vreme ce urmeaza sa se nasca din nou?" in ceea ce priveste teoria reminescentei, aceasta afirma ca a invata inseamna a-ti reaminti, ceea ce presupune faptul ca sufletul ne-a preexistat. Prin urmare, orice cunostinta obtinuta trezeste in noi o alta, legate intr-un fel sau altul intre ele. Aici se poate regasi, astfel, Ideea lucrurilor, intrucat fiecare obiect real o exprima, intr-un mod imperfect, ceea ce duce la amintirea ei. Se poate spune deci, ca Fiinta Sufletului este solidara cu Fiinta Ideilor. Asa cum Ideile au o identitate nevazuta, cu ele insele, care nu se poate descompune, tot astfel sufletul, are o identitate stabila. intrucat, sufletul este cel care controleaza si comanda trupul, natura sa divina nu poate sa fie decat vesnica. insa in timp ce sufletul care s-a desprins a muri in viata si care a fost stapanit de grija mortii se deprinde neintinat de cele trupesti, sufletul intinat se va intrupa potrivit intinarii sale: "...faptul ca sufletul impartaseste parerile si bucuriile trupului determina in el, in chip necesar, aceleasi inclinari si acelasi fel de crestere, de asemenea natura incat el nu ajunge niciodata la Hades in stare de puritate, ci mereu plin de corporalitatea din care a iesit. Ceea ce degraba il face sa recada intr-un alt trup, ca o samanta care incolteste intr-un alt pamant. Astfel ca nu ii este dat vreodata sa salasluiasca alaturi de ceea ce este divin si pur si vesnic pastrator al formei sale." Ridicarea sinelui individual la spirit este a sufletului care ca simplu suflet nu poate fi cauza a naturii si omului, in timp ce ca spirit ar putea fi legea, temeiul si cauza tuturor lucrurilor: "acela care oranduieste lumea in intregul ei, fiind totodata si cauza fiecarui lucru in parte, este Spiritul."Cautand ratiunea tuturor lucrurilor, Platon, o va gasi in lumea Ideilor, care va explica totodata si nemurirea sufletului."Daca ne-muritorul este indestructibil atunci este cu neputinta ca la venirea mortii, sufletul sa piara. Caci niciodata sufletul nu ar primi moartea in el si niciodata nu va fi un suflet mort." Dialogul "Despre Suflet" este la limita, si primul cu sens metafizic, aproape sistematic. Aparent, ne apare doar ca un dialog care trateaza nemurirea sufletului. insa, argumentele aduse demonstratiei nemuririi sufletului, au in vedere sufletul doar la un prim plan. La un al doilea aceste argumente au valoare metafizica, trebuind totodata sa demonstreze existenta Inteligibilului sau a Formelor, Sensibilul sau lucrurile si sensul ontologic al participarii. La un moment dat, se spune ca daca frumosul, binele "in genere orice esenta de acest fel" nu ar exista, "in zadar am desfasurat acest rationament" in demonstrarea nemuririi sufletului. Rationamentul potrivnicelor, consta in demonstrarea nemuririi sufletului pe temeiul recunoasterii faptului ca "cei vii intr-un nimic mai putin nu provin din cei morti, pe cat cei morti din cei vii. Acesta fiind faptul, ne este indeajuns dovedit ca sufletele celor morti neaparat exista intr-un loc de unde iarasi se poate ivi." Alaturi de argumentul potrivnicelor, reamintirea aduce mai multa evidenta rationala Formelor pure, adica existentei unei lumi in sine. Argumentul unitatii si simplitatii sufletului are atat o finalitate psihologica cat si una metafizica. Astfel, cum tot ceea ce este compus a rezultat dintr-o compunere si piere prin des-compunere, tot astfel fiinta alcatuita din trup si suflet este o conditie fara de care nu se poate, a esentelor, unitatea si simplicitatea. Prin urmare, Sufletul si dincolo de el Formele, ar trebui sa se nasca din ceva si tot odata sa piara in ceva."Ceea ce e un inceput, e nenascut. Caci in chip necesar din el trebuie sa se nasca tot ce s-a nascut, iar nu el din altceva. Daca inceputul s-ar naste din ceva, ar insemna ca exista o nastere nu dintr-un inceput. Deoarece acesta e nenascut, trebuie sa fie in chip necesar si nepieritor. Fiindca pierind inceputul, atunci nu se va mai naste nici el vreodata din altceva, nici altceva nu se va naste din el."in acest fel sunt justificate cateva dintre conditiile de inteligibilitate a principiului: unitatea, intransformabilitatea si originalitatea ontologica. Principiul, nenascut si nepieritor, intransformabil si intr-o constiinta identitatea cu sine, intemeiaza fara a cere el insusi un temei, genereaza fara a fi generat, este inteligibil prin sine si nu prin altceva . De cea mai mare insemnatate pentru o teorie a principiului, inchierea ontologica, probeaza mai intai plasarea lui Platon, in acelasi ritm al unei istorii care de la Thales s-a desfasurat sub semnul reconstructiei metafizice, nu insa pentru metafizica in sine, ci pentru o metafizica in vederea omului: "Crezi ca e cu putinta sa pricepi cum se cade natura sufletului, fara sa cunosti natura intregului univers?". in al doilea rand, asa cum la Thales, la Heraclit sau la Empedocles, in a caror constructie apa, focul sau cele patru "radacini" par sa poarte semnificatiile, tot asa la Platon intreaga doctrina a sufletului nemuritor, are acelasi rol. Sufletul nemuritor, nu este insa perfect analogic focului heraclit, deoarece dupa desprinderea semnificatiilor ontologice continute acesta din urma poate fi lasat deoparte. Totodata, cu apa lui Thales, aerul lui Anaximenes sau cu focul lui Heraclit nu se poate trece dincolo de planul fizic, in cel metafizic ajungand doar semnificatiile, intrucat apa,focul sau aerul sunt principii, prin urmare sunt nenascute si nepieritoare. Sufletul nemuritor platonician este trecut in plan metafizic acordandu-i-se atat un loc cat si un rol. Ca importanta, acesta serveste constructiei metafizice, teoriei principiului. Astfel acest dialog despre suflet, in semnificatia sa cea mai profunda, ne apare ca o viziune asupra lumii, ca metafizica platoniciana din acest moment al procesului ei de constituire. La intrebarea "Ce este omul ?", Descartes va da un raspuns in maniera renascentista. El nu vede omul ca fiind un "animal rational", intrucat aceasta definitie aristotelico-scolastica, care este una a esentei omului, nu reprezinta nimic pentru Descartes intrucat nu ii spune nimic despre modul in care se comporta omul ca fiinta cugetatoare. Viziunea lui Descartes asupra substantei corporale, a carei principala determinatie este intinderea sau extinderea, este una matematist - geometrica, aceasta inscriindu-se pe coordonatele stiintei Universale. Substanta in genere este conceputa drept ceea ce poate sa existe prin sine, fara sa presupuna si altceva decat pe sine insasi. insa aceasta definitie convine in cea mai mare masura lui Dumnezeu, rezultand astfel ca Dumnezeu nu este doar Natura creatoare de Natura, ci si Substanta propriu-zisa din care creeaza Natura. Un alt sens, al Substantei se refera la ceea ce nu depinde decat de Dumnezeu, de "ajutorul obisnuit al lui Dumnezeu, pentru a exista."Substanta corporala este perceptibila senzorial, pe linie perceptiva observandu-se si existenta corpurilor simple si complexe, anorganice si organice. Este greu de vorbit, la Descartes, de o evolutie continua de la simplu la complex, de la corpurile anorganice la cel al animalelor, care este conceput ca fiind un mecanism, din ce in ce mai complicat.Spre deosebire de corpul animal, corpul uman pe langa faptul ca este dotat cu un suflet sensibil, are si un suflet cugetator, care fara a avea o forma precisa, este alcatuit dintr-o substanta diferita de cea corporala. Sufletul cugetator si substanta sa, prin revelatie, nu au atributul extensiunii, ci pe acela al gandirii.Sufletul reprezinta Fiinta, iar corpul- Existenta, omul fiind astfel aceasta unitate de suflet si corp, de Fiinta si Existenta. Sufletul apare ca independent de corp, supravietuindu-i acestuia. Nu este clar modul in care se petrece legatura dintre suflet si corp, si nici faptul daca sufletul individual precede corpul individual. De asemenea, neclar apare si raportul dintre substanta cugetatoare si Dumnezeu, precum si cel dintre substanta cugetatoare si suflet.La Descartes, in mecanismul constructiei omului, cresterea si moartea corporala, devin lucruri secundare. Omul este construit si dotat cu substanta cugetatoare de la Dumnezeu- Fiinta cauzala primara, fiind el insusi substanta cugetatoare.Substanta cugetatoare patrunde asemenea unui lichid subtil- spiritus, in cele mai mici parti ale corpului, fara a fi insa divizibila. Toata aceasta retea de vase comunicante, numite si spirite, avand cateva sedii mai importante- creierul sau glanda pineala, formeaza spiritul individual. Unitatea dintre suflet si corp, devine un lucru cugetator, res cogitans. Prin moarte, substanta cugetatoare se retrage din corpul perisabil, insa nu se poate spune daca se retrage ca suflet sau doar ca simpla substanta cugetatoare, si nici daca poate patrunde intr-un alt trup. Astfel nu se poate sti daca sufletul este nemuritor doar ca suflet individual sau numai ca substanta cugetatoare. Descartes, realizeaza prin substanta cugetatoare legatura dintre om si Dumnezeu, care intr-o oarecare masura este si Fiinta si Existenta, asemenea omului. in problema relatiei dintre spirit si trup, Descartes tinde sa scoata in evidenta perspectiva separatiei dintre aceste "substante". Natura corpului pare constituita doar din intindere si miscare, ale carei legi pur mecanice subliniaza distanta ireductibil dintre suflet si trup, dintre spirit si materie. Aceasta deosebire nu priveste doar natura "substantelor" ci si valoarea lor, ele fiind integrate unei ierarhii care consacra primatul spiritului, al gandirii constiente de ea insasi, corpul fiind doar un obiect problematic. in relatia dintre spirit si trup, dintre constiinta si materie, Descartes inclina spre o viziune dualista, aparand astfel ideea autonomiei spiritului, rezultatul legaturii dintre suflet si trup fiind cunoasterea confuza de care rationalismul cartezian vrea sa ne elibereze. A patra parte din "Discurs asupra metodei", incepe cu unul dintre cele mai faimoase pasaje din intreaga filosofie, acesta continand celebrul dicton "Je pense, donc je suis" "Cuget, deci exist", sau poate mai aproape de ceea ce ar fi vrut Descartes sa spuna "Cuget, de aceea exist". "Nu stiu daca ar trebui sa vorbesc despre primele mele meditatii, caci sunt prea metafizice si neobisnuite pentru a fi pe placul tuturor. si totusi, pentru a putea judeca daca fundamentul pe care l-am ales este destul de solid, sunt intr-un fel obligat sa va vorbesc despre ele. De mult timp am observat... ca in viata de zi cu zi trebuie cateodata sa urmezi opinii despre care stii ca nu sunt corecte, ca si cum ar fi indubitabile. insa, pentru ca acum doresc sa ma dedic in intregime cautarii adevarului, am considerat necesar sa fac exact invers si sa resping, tratand ca pe un fals absolut, orice lucru in care as putea gasi vreo urma de indoiala, pentru a vedea daca ramane ceva de care nu ma pot indoi. Astfel, deoarece simturile noastre ne inseala cateodata, m-am decis sa presupun ca nimic nu este asa cum ne imaginam. si fiindca exista oameni care fac greseli si propun premise false pana si in cele mai simple probleme de geometrie, considerand ca eu sunt la fel de aproape de eroare ca oricine altcineva, am respins ca nefondate toate argumentele pe care le adusesem inainte drept dovezi de necontestat. in sfarsit, considerand ca gandurile pe care le avem cand suntem treji par a fi la fel cu cele din timpul somnului fara ca nici unul sa fie adevarat, am ajuns sa pretind ca toate gandurile pe care le-am avut vreodata n-au fost mai adevarate decat iluzia visurilor mele. Dar imediat am observat ca in timp ce incercam sa cred ca totul este fals, era necesar ca eu, cel care gandeam acestea, sa fiu ceva; si observand ca acest adevar: "Cuget, deci exist" este atat de sigur si de adevarat incat cele mai extravagante supozitii ale scepticilor nu-l pot clatina, am decis ca-l pot accepta, fara scrupule, ca prim principiu al filosofiei pe care o cautam; apoi am examinat atent ce eram. Am vazut ca, daca as pretinde ca nu am corp si ca lumea nu exista si nici loc pentru mine in ea, n-as putea pretinde ca exist. Am vazut apoi ca insusi faptul ca ma gandeam cu indoiala asupra adevarului altor lucruri dovedea evident si cu precizie ca existam; totusi, daca as fi incetat sa gandesc, chiar daca tot ce mi-am imaginat vreodata ar fi fost adevarat, nu as fi putut avea vre-un motiv sa cred ca traiesc. Din aceasta mi-am dat seama ca eu eram substanta a carei existenta sau natura era doar gandul, care nu necesita nici loc si care nici nu depinde de vre-un lucru material pentru a exista. in virtutea acestui eu iata ca sufletul, prin care sunt ceea ce sunt, este in mod distinct separat de trup si intr-adevar, este mai usor de cunoscut decat trupul si nu va inceta sa fie ceea ce este, chiar daca trupul n-ar mai exista." Prin insusi faptul ca gandeste, Descartes, capata certitudinea propriei sale existente, formandu-si astfel o conceptie despre sine ca res cogitans- lucru ganditor, gandirea fiind singura caracteristica pe care si-a atribuit-o si care nu poate fi separata de el. in ceea ce priveste substanta creata, Descartes spune ca exista doua conceptii clare si distincte: substanta ganditoare si substanta intinsa, gandirea si intinderea fiind principalele atribute ale mintii si materiei. Atunci cand vorbeste de "substanta corporala", se subintelege o materie singulara, indefinit modificabila si extinsa, caracterizandu-se doar prin faptul ca este "intinsa". Materia, sau corpul in general, asa cum ne apare in "Principiile filosofiei", este substanta corporala universala care ocupa tot spatiul conceptibil- res extensa.Referitor la res cogitans, Descartes sublinia ca atunci cand devii constient de tine ca lucru ganditor, nu devii constient doar de anumite modificari ale "materiei ganditoare" universale, ci dimpotriva esti constient de tine ca substanta particulara, unica, ca substanta ganditoare individuala, distincta de orice alta substanta. "Daca pornim la drum de la simplul fapt ca fiecare dintre noi se intelege pe sine ca fiind un lucru ganditor si este capabil, prin gandire, sa excluda din sine orice alta substanta, fie ea ganditoare sau intinsa, este sigur ca fiecare dintre noi, considerat in acest mod, este realmente distinct de orice alta substanta ganditoare si de orice alta substanta corporala."(Principii I,60) Asimetria radicala dintre substanta ganditoare si cea corporala, dintre substanta mentala si cea fizica scoate in evidenta faptul ca un corp particular nu este decat o modificare a materie intinse universale din care este alcatuit intregul univers fizic, acesta neavand o natura proprie distincta: "Corpul omenesc, in masura in care se deosebeste de celelalte corpuri, [nu este o substanta, ci] este alcatuit dintr-o anumita configuratie de membre si alte accidente de acelasi fel, pe cand spiritul omenesc nu consta din accidente de acest fel, ci este o pura substanta. Chiar daca toate accidentele sale se schimba, precum faptul ca intelege unele lucruri, vrea altele, simte altele, spiritul nu devine prin aceasta altceva; in timp ce corpul omenesc isi pierde identitatea numai si prin faptul schimbarii formei anumitor parti ale sale. De unde reiese ca, in timp ce corpul poate pieri foarte lesne, spiritul este, prin chiar natura sa, nepieritor." (Meditatii metafizice) in "A Sasea Meditatie", Descartes sustine distinctia dintre spirit si trup, prin doua argumente diferite: primul accentueaza faptul ca, spre deosebire de trup, spiritul nu poate fi divizibil si prim urmare trebuie sa fie diferit de trup ca natura, cel de-al doilea, al "perceptiei clare si distincte" sustine faptul ca "exista o distinctie reala intre spirit si trup."in ceea ce priveste primul argument, Descartes, nota urmatoarele: "Exista o foarte mare diferenta intre spirit si trup, prin faptul ca cel din urma este, prin insasi natura sa, intotdeauna divizibil, pe cand spiritul este complet indivizibil. Caci, atunci cand il privesc pe acesta sau pe mine insumi in masura in care sunt doar un lucru ganditor, nu pot deosebi in mine nici un fel de parti; bag de seama ca sunt un lucru cu desavarsire unul si intreg." Din al doilea argument, conform careia exista o distinctie "reala" intre spirit si trup, denota faptul ca acestea sunt cu totul independente, adica sunt substante capabile de a exista pe cont propriu. Astfel, spiritul si trupul sunt distincte, intrucat este posibil sa avem o intelegere clara si distincta a spiritului separat de cea a trupului si invers: "Faptul ca pot intelege in mod clar si distinct un lucru ca fiind separat unul de altul este suficient pentru a-mi da certitudinea ca cele doua lucruri sunt distincte, din moment ce ele pot fi deosebite, cel putin de Dumnezeu... Prin urmare, din simplul fapt ca stiu de existenta mea si observ in acelasi timp ca absolut nimic altceva nu apartine esentei sau naturii mele, cu exceptia faptului ca sunt un lucru ganditor, pot deduce in mod corect ca esenta mea consta in aceea doar ca sunt un lucru ganditor..." .Logica lui Descartes, ar fi aceea ca daca putem intelege clar notiunea de gandire, fara a se face referire la nimic evolutiv, si daca notiunea de trup poate fi inteleasa fara a se face referire la nimic constient, atunci ar fi posibil sa existe gandire in afara trupului. Daca acestea pot exista separat, atunci spiritul nu depinde de existenta trupului, rezultand de aici ca trupul nu este parte din natura sa esentiala. O deosebire intre suflet si trup o face Descartes in Principiile filosofiei: "...[sufletul] este [o substanta] in intregime distincta de corp; caci examinand ceea ce suntem, noi, cei care gandim acum ca nu exista nimic [in afara gandirii noastre care sa fie cu adevarat sau care sa existe], cunoastem in mod evident ca [pentru a fi] n-avem nevoie de intindere, de figura, de a fi in vreun loc, de nici un alt fel de lucru ce se poate atribui corpului, ci suntem doar prin aceea ca gandim; si ca prin urmare, notiunea pe care o avem despre sufletul nostru sau despre gandirea noastra o precede pe aceea pe care o avem despre corp, si ea este cea mai sigura, dat fiind ca in continuare ne indoim [ca ar exista vreun corp in lume], si pentru ca stim in mod cert ca noi gandim." .Un paradox al filosofiei carteziene, este acela ca dupa ce a insistat asupra distinctiei dintre spirit si trup, in ultimul deceniu al vietii sale, Descartes insista asupra interdependentei lor- atat de stransa si intinsa, ajungand la ceea ce el numea "o unire reala substantiala". Uniunea acestora se prefigura insa, inca din Meditatii "Propria mea structura umana imi arata mai bine ca orice altceva ca am un trup, ca, atunci cand simt durere, se petrece ceva rau cu trupul meu si, cand mi-e foame sau sete, trupul are nevoie de hrana si de lichide, si asa mai departe...Natura ma invata, de asemenea, prin senzatii de durere, foame, sete, ca nu sunt doar prezent in trupul meu ca un marinar pe corabia sa, ci sunt strans inlantuit de el, amestecat cu el, astfel incat eu si trupul meu formam o unitate. Daca nu ar fi asa, eu, care sunt doar un lucru care gandeste, n-as simti durere cand trupul este lovit, ci as simti suferinta doar prin intelect, asa cum un marinar percepe prin vedere daca ceva de pe vasul sau este avariat. in mod similar, cand corpul are nevoie de hrana sau de lichide, ar trebui sa am o intelegere explicita a acestui fapt, in loc sa am senzatii confuze de foame sau sete. Pentru ca senzatiile de foame, de durere, de sete si asa mai departe nu sunt decat moduri confuze de gandire, care rasar din unirea si, asa cum am spus, contopirea spiritului cu trupul."(A sasea meditatie)"Modul confuz de a gandi" este considerat ca fiind un semn sigur ca spiritul si trupul sunt "unite" si "contopite". Senzatiile apar ca fiind confuze intrucat le lipseste claritatea si acuitatea, de care sunt capabile perceptiile intelectuale. Ciudatenia senzatiilor fizico-psihice, faptul ca ele sunt evident diferite de perceptiile intelectului ne arata ca nu suntem doar niste spirite anexate trupurilor."Cugetul este unit intr-o maniera reala si substantiala cu trupul, asa dupa cum am perceput senzatii precum durerea ca nefiind ganduri ale spiritului separat de trup, ci perceptii confuze ale unei minti unite cu trupul. Caci daca un inger ar fi prezent intr-un corp omenesc, n-ar avea senzatiile pe care le avem noi, ci ar percepe doar miscari provocate de factori externi si, in acest fel, ar fi diferit de o fiinta umana." Descartes manifesta un interes tot mai viu pentru "stiintele omului". Corpul omenesc nu-i mai apare doar ca o simpla masina, ci si ca un primum movens al pasiunilor, sufletul nu mai este doar un receptacul al ideilor ci si sediu al pasiunilor provocate de corpul fizic. La intrebarea Printesei Elizabeth, si anume cum poate spiritul care nu este decat "substanta ganditoare", sa initieze evenimente relevante in sistemul nervos, Descartes spunea: "Exista doua lucruri de care depinde tot ceea ce stim despre spiritul uman. Primul este ca gandeste, iar al doilea ca, fiind unit cu trupul, poate actiona sau se poate actiona asupra lui. Despre al doilea lucru nu am spus mai nimic, dar am incercat sa-l fac inteles pe cel dintai. Pentru ca principalul meu scop a fost sa dovedesc distinctia dintre suflet si trup, si sa merg pana la a demonstra ca primul lucru era folositor, al doilea lucru parea daunator...Mai intai consider ca exista in noi concepte precise, primare, ca niste tipare pe baza carora ne formam toate conceptiile.in ceea ce priveste trupul in particular, avem doar notiunea de extindere, care insumeaza notiunile de forma si de miscare; in privinta spiritului, avem doar notiunea gandului, care include perceptia intelectului si inclinatiile dorintei. in cele din urma, in ceea ce priveste sufletul si trupul impreuna, avem doar notiunea uniunii, de care depinde conceptia noastra despre puterea sufletului de a misca corpul si puterea corpului de a actiona asupra sufletului si determina senzatii si pasiuni."(Scrisoarea din 21 mai 1643) intr-o alta scrisoare Descartes preciza:"Observ o diferenta mare intre aceste trei notiuni. Sufletul este conceput doar de intelect pur; corpul (prin extensie, forme si miscari) poate fi le fel de bine cunoscut doar de intelect, dar mult mai bine de catre intelect ajutat de imaginatie; si in sfarsit, ceea ce reprezinta uniunea dintre spirit si trup este cunoscut doar de intelect sau doar de intelect ajutat de imaginatie, dar este foarte putin cunoscut clar prin simturi. Acesta este motivul pentru care oamenii care nu filosofeaza niciodata si folosesc doar simturile nu au indoieli ca spiritul actioneaza asupra trupului si invers. Ei le privesc pe amandoua ca pe un singur lucru. Gandurile metafizice, care exerseaza intelectul pur, ne ajuta sa ne familiarizam cu notiunea de spirit si cu studiul matematicii, care exerseaza in special imaginatia formelor si miscarilor, ne ajuta sa ne formam notiuni distincte despre trup. Dar, in viata de zi cu zi, in absenta meditatiei si prin studiul lucrarilor in care se exerseaza imaginatia, invatam cum sa concepem uniunea dintre spirit si trup." (Scrisoarea din 28 iunie 1643)"Uniunea substantiala" dintre spirit si trup, uniune ce alcatuieste fiinta umana, solicita pentru supravietuirea si bunastarea sa nu doar dorinta si intelect, ci o intreaga gama de stari senzoriale si afective, stari ce nu sunt atribute ale "fiintei ganditoare" ci si ale unei creaturi cu trup, si anume fiinta umana. Concluzia conform careia omul este un singur intreg, concluzie anticipata de catre Montaigne si gandita in spiritul Renasterii, reprezinta o rasturnare categorica a incercarilor moralei teologice de a separa sufletul de trup, "pentru a-l avea la indemana", dupa cum spunea Nietzsche, si pentru a-l supune retoricii spiritualiste, al carei obiectiv era devalorizarea trupului si manipularea sufletului. in opozitie cu spiritualismul si moralismul medieval, Descartes revalorizeaza trupul, considerand omul "un singur intreg", teza ce va avea consecinte decisive nu doar in stiinta sau in antropologie ci si in axiologie si gnoseologie. Valorizarea "omului ca intreg" va fi ilustrata prin integrarea pasiunilor. Continuand si sistematizand noua deschidere spre lume, spre natura, inclusiv spre trupul uman, Descartes va dezvolta raportul de armonie dintre suflet si trup, acordand o oarecare prioritate trupului "indraznesc sa spun ca daca n-am avea trup, n-am putea nici sa ne dedam prea mult iubirii si bucuriei, nici sa evitam ura si tristetea." Din punct de vedere axiologic, remarcabila este conceptia lui Descartes despre folosul pasiunilor, care consta in "a stimula sufletul sa consimta si sa contribuie la actiunile care pot sluji conservarii trupului sau de a-l face oarecum mai perfect". Deci, conform lui Descartes, nu trupul trebuie sa fie subordonat sufletului, ci acesta trebuie sa asigure sanatatea trupului. Prin toate aceste observatii, pe care Descartes le face atat asupra trupului cat si asupra sufletului, se contureaza complexitatea fiintei umane precum si imposibilitatea de a-i epuiza intelesurile cu metodele geometriei. Astfel, intre spirit si trup, considerate initial ca substante simple, de-sine-statatoare, exista o stransa legatura, "substantiala", certificata de experienta.insa daca problemele pe care legatura dintre spirit si trup le ridica pe plan filosofic, sunt dificil de rezolvat, se poate totusi sa se cerceteze efectele acestei legaturi, intre care, in primul rand, pasiunile care exercita o influenta destul de mare asupra conduitei umane. Filosofic clasic prin excelenta si simbol, pentru multi straini, al spiritului unui intreg popor, cert este ca el a impus culturii franceze un stil de gandire prin "idei clare si distincte", eliberand reflectia filosofica de orice autoritate religioasa sau politica, si inaugurand astfel practica "meditatiei personale". Rationalismul sau este in primul rand unul de principiu, intemeiat pe certitudinea ca orice spirit bine condus poate ajunge la cunoasterea adevarului.

Trebuie sa citesti

Idei cool pentru a-ti petrece timp de calitate alaturi de sufletul tau pereche
Idei cool pentru a-ti petrece timp de calitate alaturi de sufletul tau pereche

Cand esti intr-o relatie pe termen lung, petrecerea timpului cu persoana iubita este esentiala. Legatura dintre voi se fortifica, capata din ce in ce mai mult sens. Astfel, va descoperiti calitatile, dar mai ales defectele. Mereu veti afla lucruri noi unul despre celalalt (chiar si dupa ani buni de

Viata de student - Iata TOT ce trebuie sa stii despre dragoste, sex si romantism in facultate!
Viata de student - Iata TOT ce trebuie sa stii despre dragoste, sex si romantism in facultate!

Pe langa cursuri, planuri de cariera si alte provocari academice, viata sociala si cea sentimentala sunt extrem de importante pentru orice student. Acesta este momentul in care iti poti intalni marea dragoste sau, dimpotriva, sa ai parte de multe si dureroase dezamagiri. Cel mai probabil te vei

Cum este cariera de traducator - iata cum se desfasoara lucrurile la INOVA
Cum este cariera de traducator - iata cum se desfasoara lucrurile la INOVA

Odata cu evolutia globalizarii si a schimburilor comerciale intre tari, a relocalizarii companiilor, a dezvoltarii multinationalelor, Romania a devenit o piata de desfacere a produselor europene si noneuropene, o zona atractiva pentru investitorii straini care au gasit aici forta de munca mai

Sfaturi pentru a juca la SuperEnalotto
Sfaturi pentru a juca la SuperEnalotto

Cu siguranță știți câte numere SuperEnalotto trebuie să alegeți pentru a câștiga. Știți, de asemenea, unde și când au loc extragerile SuperEnalotto și care sunt șansele de a câștiga la această loterie. Cu

Top 15 deserturi populare in intreaga lume
Top 15 deserturi populare in intreaga lume

Deserturile difera de la o tara la alta: unele sunt usoare si fructate, iar altele vin cu cele mai neasteptate combinatii de gustrui. Ti-am pregatit aici o lista cu cele mai populare deserturi din intreaga lume: Franta: Crème Brûlée Crème brûlée este un desert

Teste Online

Test Word - var E

Test de evaluare- Aplicatia Word

mai multe »
Acest site foloseste Cookie-uri.
Folosim cookie-uri pentru a personaliza continutul si reclamele, pentru a oferi caracteristici specifice retelelor sociale si pentru a analiza traficul nostru. De asemenea, impartasim informatii despre felul in care ne utilizati site-ul, cu partenerii nostri de pe retelele sociale, de publicitate si de statistica in conformitate cu Politica de confidentialitate. Va puteti administra preferintele in Setari cookie.