COPIIINOSTRIUneori, imi amintesc de mere. Ele apar in culori, forme si marimi diferite. Asa sunt merele au culori si arome diferite, si copii difera in ceea ce priveste firea si dispozitia lor sufleteasca, unii fiind dulci, altii fara un gust prea evident, iar altii de-a dreptul; acri". Unii pot parea putin cam stricati pe deasupra si multi poate ca au deja un mic vierme inauntru! Dar, in ciuda tuturor acestor deosebiri, exista o similitudine esentiala.Ia un mar si taie-l si vei descoperi acolo, in inima lui, o minunata stea. Asa este si cu copii, in inima fiecaruia dintre ei exista ceva minunat, ceva de valoare, ceva cu care merita sa lucrezi si pe care merita sa-l dezvolti.De acea, ori de cate ori te simti descurajat in lucrarea cu copii, taie un mar si lasa ca steaua sa-ti aminteasca de Cristos - acea stea deosebita - si de idealurile Sale, dupa care iti poti orienta drumul. Sa-ti aminteasca de valoarea pe care El o aseaza deasupra fiecaruia dintre copii tai. Copii reprezinta micile comori ale lui dumnezeu pe pamant. Poate ca au nevoie de putina slefuire, dar adevarata lor valoare a fost asezata in ei de Cristos.Tinta ta, ca parinte sau ca educator, trebuie sa fie aceea de ai ajuta pe copii sa creasca si sa devina oameni fericiti, competenti si curajosi.Cum este cu putiinta lucrul acesta?Este cu putiinta daca privim la Cristos, ca Parinte al nostru, ca Invatator, Calauza, Stea, astfel incat sa reflectam chipul sau inaintea copiilor pe care El ni i-a incredintat. Toate acestea sunt mai bine exprimate in acest mic poem:NU CALCATI PANSELUTELE!!Maestrul Gradinar mi-a spus candva:"Lasa panselutele sa creasca in gradina Mea."Apoi, mi-a inmanat o cazma si a continuat:"Ai grija de ele pana Ma intorc! Vin indata.""Dar, Doamne, eu nu stiu cum sa am grija de ele.Sunt atat de firave, atat de fragile.Incredinteaza-mi un trandafir ghimpii il vor proteja de nepriceperea si stangacia mea.Incredinteaza-mi o lalea -Sta ingropata in siguranta sub iarba, pana trece iarna cea grea, vremea cea aspra si rece,ca mai apoi sa rasara in muguri de primavara.Incredinteaza-mi o edera, ai carcei carcei se agataSi ei de altii, de ce pot, ca sa gaseasca suport.Dar, Doamne, pansele?Ele nu au nici bulb. Nici ghimpi, nici carcei.Nu-mi da pansele! Da-mi altceva, orice vrei!"Dar Gradinarul nu ma asculta,Deci mi-am schimbat si eu rugaciunea asa:"Bine, Doamne.Voi avea grija de panselute de acum,Dar spune-mi tu cum."Si Dumnezeu mi-a spus""Uda-le cu dragoste, Pliveste-le cu hotarare si bine,Lasa-le sa se incalzeasca la lumina din sufletul tau, din tine.""Asta-i tot?""Mai este un singur lucru, dar foarte important:Cat de frumos vor inflori si cat de minunat Depinde de tine de cat de usor le atingi,De cat le ingrijesti de bine.Asa ca, umbla cu grija printre micutii Mei. Nu uita unde esti!?Nu calca pe panselute, ca sa nu le strivesti.Amintindu-mi cuvintele Maestrului Gradinar,Am pornit inainte, pentru a-mi aduce la indeplinire partea mea de lucru, murmurand in soapta aceasta rugaciune fierbinte:"O Doamne, Da-mi cuvinte blande,Maini blande si picioare blande.Ca sa nu calc peste panselutele plapande." ( Kay Kuzma)Poate de multe ori in viata, ca educatori sau ca parinti, nu ne dam seama, sau mai bine zis, nu ne amintim mereu de marea responsabilitate si de marea influenta pe care o avem in educarea copiilor nostri. Exista trei modalitatea de incurajare a socializarii copilului, prin procesul de imitare si identificare, prin educatia directa implicand pedeapsa si recompensa si prin transmiterea expectantelor sociale. Dintre cele trei procesul de identificare este cel mai important. Imitarea este deseori descrisa drept "o scurtatura de invitare". Aceasta presupune copierea unei actiuni permitand astfel copilului sa dobandeasca o serie de deprinderi fizice foarte rapid si foarte eficient.Identificarea este un proces in care copilul este implicat intr-un proces de invitare bazat pe observatie. Identificarea are loc intr-o perioada mult mai mare de timp decat imitarea. Fiecare copil este unic si de aceea nu toti raspund la aceleasi metode in acelasi fel..Experienta mea in Centrul Rezidential de tip Familial, in cadrul caruia sunt educator profesional ma facut sa gandesc intr-un mod mai profund anumite "problematici", daca se pot numi asa, care ies la iveala in fiecare moment, in fiecare zi. Nu exista o reteta pentru nimic, dar exista posibilitatea ca lucrurile sa mearga mai bine.Tulburari de atentieTulburarile de atentie sunt un sindrom care se manifesta prin incercarea de a prinde totul, intalnit la copii care au dificultatea in a acorda atentie unor lucruri nesemnificative pentru ei. In alte forme de manifestare, comportamentul ADD attention deficit disorder deficit de tulburare a atentie (cum este numit in termeni de specialitate) nu este o boala ci o stare. Este ceva care trebuie acceptat, interes si modelat cu blandete. O abordare optimista asupra acestui sindrom, este foarte importanta. In termeni pozitivi copilul este tipul de persoana care are nevoie sa-si foloseasca toate simturile si miscarile corpului pentru a invita. Curiozitatea lui aprinsa il face sa sara de la un lucru la altul, lasand in urma proiecte neterminate. Activitatile obisnuite si instructiunile de la scoala nu-i atrag atentia. El are nevoie de provocari care sa-i stimuleze mintea, si in acelasi timp, sa-i tina corpul in miscare. Cand va gasi aceasta combinatie magica sindromul va disparea. Dar vorbind intr-un mod realist nu este intotdeauna usor sa gasesti asa ceva intr-o situatie clasica de scoala, in care un profesor raspunde de 25 pana la 30 de copii!Iata in continuare cateva sfaturi practice pentru a capta atentia copilului:-Capteaza-i atentia inainte de a-i da o instructiune. (Nu-l intrerupe atunci cand este cufundat intr-o alta sarcini.)-Fa-l sa foloseasca si mai multe dintre simturile lui pentru a-ti demonstra ca a auzit si intelege instructiunea. (Enunt-o, scrie-o, gesticuleaza in timp ce el o repeta, mergi la locul in care trebuie indeplinita sarcina etc.)-Mergi la locul in care trebuie indeplinita sarcina, inainte de a da instructiunile si apoi, da numai cate o instructiune, ocupandu-te de el pana a terminat-o de indeplinit. (Nu te enerva si nu te simti frustrata de aparenta lui iresponsabilitate asta nu va face decat sa se simta prost si sa-i scada respectul fata de tine, ca reprezentanta a autoritatii.)-Fa din sarcina un joc, pentru a-i creste motivatia.-Rasplateste-l imediat pentru indeplinirea unor mici parti din sarcina. Acesti copii tanjesc dupa recomtense imediate.-Lasa-i doar cateva lucruri in camera. Prea multe lucruri incep sa-i distraga atentia, iar la sfarsitul zilei camera lui va fi un haos imens, prea mare ca sa incerce sa-l rezolve fara mari proteste si multe lacrimi.-Trebuie sa-i mentii o imagine de sine buna si dorinta de a invita comportamente compensatorii.Irosirea timpuluiExista copii care irosesc pur si simplu timpul, au timpul de actiune foarte lung.Iata cateva posibile sfaturi la problema melcului:-Conceptul de timp al unui copil nu este acleasi cu cel al unui adult. O ora pentru tine ar putea insemna cateva minute, si invers. Daca aceasta este problema, maturizarea va fi acea care-l va ajuta si va trebui doar sa avem rabdare. -Chiar si adultii sunt diferiti cand e vorba de sinteza. Incearca sa accepti aceasta diferenta.-Un copil ar putea sa se miste si intentionat cu viteza melcului pentru a "invinge"sau a se razbuna pe tine. Noi clasificam acest comportament ca fiind pasiv - agresiv. Copilul nu va lovi si nu va tipa, ci mai degraba se va razvrati fara sa faca nimic! In acest caz, lucrurile se complica putin, si trebuie incercata dezamorsarea mania ascunsa a copilului incepand constructia unei relatii bune.AutomotivareaNu exista o fomula magica pentru automotivare. Exista milioane de parinti, educatori care ar da orice pentru a afla solutia pentru cazuri si cazuri, mai ales pentru copii nemotivati la scoala.Copilul in primul rand are nevoie de o buna imagine de sine. Trebuie descoperit in ce domenii straluceste pentru ca de multe ori aflarea succesului intr-un anumit domeniu se perpetuiaza si in alte domenii.Un alt pas important este si faptul de a fi acolo langa el sa-i hranesti imediat eforturile prin cuvinte de apreciere, pentru ca de multe ori nota maxima pe o lucrare de control nu constituie o rasplata imediata si suficienta pentru copii nemotivati.Un alt punct important ar mai fi acela al ambientului scolar, cu siguranta ar fi de folos daca copilul ar gasi un mediu scolar care sa-l provoace, unul in care copilul sa poate avansa in propriul sau ritm, in care recompensele (nu notele) fac parte din program si in care el nu va fi comparat cu altii. Nemultumirea multor copii nemotivati este: "intotdeauna este cineva mai bun, de ce sa incerc?" Dar este greu de gasit un asemenea program educational, cu parere de rau.Principiul de baza este urmatorul;: copilul nu va fi automotivat pana cand nu va acea un motiv zdravan pentru a fi. Majoritatea copiilor nemotivati functioneaza, dupa una sau ambele urmatoare premise: fie efortul este prea mare si nu merita sa incerc, fie de ce sa incerc si sa risc esecul? Daca gasim o cale prin care sa schimbam aceste cuvinte negative pe care si le adreseaza singur, atunci ai gasit si secretul automotivarii.Corectare versus criticareCopii au nevoie de a fi corectati uneori, dar de multe ori simtamantul de valoare al copilului este distrus de critica. Exista cateva principii pentru a corecta:1.Corectarea cu miere, nu cu ciocanul. Cu alte cuvinte este foarte importantca corectarea sa fie facuta cat se poate de dulce. Trebuie spus hotarat ceea ce trebuie spus, dar cu un zambet, cu voiosie in glas si cu o atingere usoara. Efectele cuvintelor si limbajul trupului trebuie sa spuna ceva de genul:" Tin la tine. De-asta iti spun aceste lucruri."Daca cineva se indoieste de eficinta acestor metode trebuie sa o puna la incercare. Se va vedea evident rezultatul: incercarea de a aborda metoda de tip ciocan, lovind copilul cu impactul total al corectarii. Ridicand tonul vocii, rostind tare si apasand cuvintele, aruncand o privire aspra si ramanand rigid in fata copilului. Se va reusi o captare a atentiei copilului si probabil va face ceea ce i-ati cerut, dar se vor impotrivi criticilor adultilor. Alternativa cealalta este accesa de a spune aceleasi cuvinte, dar folosind de aceasta data putina miere indulcind cuvintele si actiunile si se poate observa ca poate nu prinde la fel de bine insa nu face rau copilului.2.Un alt punct important este si modul de a "prinde" observatia intr-un "sandvis": intre cuvinte de apreciere. Este important sa se inceapa cu ceva pozitiv, ca de exemplu: "Apreciez faptul ca ma ajuti sa pun masa; doar sa-ti amintesti data viitoare sa asezi cutitul in partea dreapta iar cutitul in partea stanga". Apoi se poate adauga: "Apropo, ornamentul din mijloc arata grozav!" 3.Corectarea in particular lasand lucrurile la acest nivel. Atunci cand un copil este corectat, un lucru important este acela ca greseala lui sa nu fie raspandita, ca prin radio.IresponsabilitateDe multe ori pentru a face anumite lucruri, de exemplu sa se imbrace, sa i-a micul dejun astfel incat sa nu intarzie la scoala este un lucru greu de obtinut de parinti, de educatori. De multe ori pare sa nu mearga alta metoda decat aceea de ai ameninta..dar pare ca nici acest lucru nu merge!!!!Copii raspund la tipete si amenintari, pentru ca stiu ca, daca nu o vor face, o vor incasa! In acest caz copii trebuie reinstruiti.Exista doua metode3 majore pentru a schimba comportamentul unui copil. Prima este sa rasplatesti comportamentul pe care-l admiri. Comportamentul care este intarit in mod pozitiv este, de obicei, repetat. Aceasta metoda este de departe cea mai placuta si lipsita de dureri, de a schimba comportamentul unui copil. Dar ea nu aduce intotdeauna rezultatele imediate pe care le doresti, asa ca parintii sau educatorii recurg la a doua metoda, in cadrul careia se aplica o pedeapsa. Dar ideala ar fi o combinatie intre cele doua situatii., oferind atat o recompensa pentru responsabilitate, cat si o pedeapsa pentru iresponsabilitate. Iata un exemplu, pentru un caz concret: doi copii care nu vor sa se trezeasca dimineata si sa mearga la scoala. Cat valoreaza stradania unui parinte de a trezi copilul si a-l trimite la scoala? Poate am plati cu un euro (o suma semnificativa) pentru a face acest lucru. Atunci putem face aceasta propunere copiilor: " Copii, v-ar placea sa castigati un euro in fiecare dimineata pentru misiunea de a o face pe seful cu cineva? Sincer, eu m-am cam saturat sa o fac pe seful cu voi, sa va urmaresc cand va treziti, cand va imbracati, luati micul dejun, si sunt gata sa angajez pe altcineva sa faca acest lucru. Puteti primi voi aceasta misiune daca doriti. Serviciul incepe la ora 7.00 si se incheie la ora 8.00 dimineata, cand sunteti gata pentru a merge la scoala."Apoi urmeaza si pedeapsa: "Daca depasiti ora 8.00, veti pierde cate un sfert de euro pentru fiecare minut cu care persoana pe care o supraveghiati intarzie pentru a pleca la scoala."Daca copii accepta misiunea, trebuie rasplatiti imediat. Trebuie lasati sa simta in mana banul de un euro atunci cand sunt gata la 7.59. Dar daca este 8.01, pacat! Vor primi doar 75 de centi. Iar daca este 8.05 ei iti sunt datori cu 25 de centi.Conditia prin care va functiona acest program este ca adultul, educatorul sau parintele, sa fie consecventi. Nu trebuie sa fii "moale"si nu trebuie sa le dai un euro daca ceasul arata ora 8.02. Trebuie sa stie ca vorbesti serios.Poate ca aceasta metoda este costisitoare, nu trebuie uitat ca acum noii salariati (copii) pot avea acum responsabilitatea de a folosi banii pentru a-si cumpara propriile rechizite scolare sau haine. Cine stie, aceasta metoda poate este mai putin costisitoare decat sa dai copilului bani ori de cate ori isi doreste ceva.In plus copii nu trebuie rasplatiti la nesfarsit. O data impamantenit obiceiul, nu mai are nevoie de sistemul de recompense. Libertatea autodisciplinarii devine, prin ea insasi o rasplata.Lipsa de respectCate si cate cuvinte jignitoare nu ni se intampla sa auzim ca ies din gura copiilor..Acest comportament trebuie innabusit din start, fiind lipsit de respect pastrand astfel demnitatea si personalitatea fiecarui om. Din pacate copii astazi sunt bombardati cu scene si filme violente, in care se spun lucruri crude, urate si injositoare. Nu cred sa fi vazut vreo data o persoana care foloseste acest limbaj murdar si lipsit de respect sa fie pedepsita sau sa dea socoteala pentru el.. E usor de vazut cum copii aud aceste cuvinte si incep sa creada ca asa trebuie sa vorbeasca. Si ii opresc profesorii???? Nu! Asta ar fi impotriva libertatii de exprimare libertatea de ai distruge pe ceilalti prin cuvinte.Rolul limbajului in conturarea comportamentului a fost bine reprezentat in revistele de cercetare. Procesul de luare a deciziilor este conturat in mintea noastra de cuvinte. Si, adesea, urmeaza actiunile. Cuvintele abuzive pot duce la un comportament abuziv. Trebuie stabilita in asemenea cazuri o "pedeapsa" daca cineva trateaza rau pe altcineva. Poate fi orice, de la scuze si rostirea a trei lucruri dragute despre persoana respectiva, pana la acordarea dreptului de a-l folosi pe cel acre a jignit ca slujitor timp de 24 de ore sau poate.pierderea unui privilegiu. Sarcini casniceA simti casa ca "proprie" nu este un lucru scontat pentru toti copii. De multe ori este greu sa faci sa-si indeplineasca sarcinile casnice unui copil, fara ca acesta sa se planga.parca se simt sclavi!!!! Dar ce il face pa sclav sa fie sclav? Lipsa libertatii de alegere. Amenintarea pedepsei, nici o recompensa pentru sarcina bine indeplinita, nici un simt al proprietarii sau a beneficiului personal. Nici un simtamant de valoare personala. Muncile sunt o rutina injositoare iar treaba nu se termina niciodata; sarcinile trebuie aduse la indeplinire nu ca pe niste poveri, ci ca pe niste activitatea de colaborare.Tuturor ne place sa colaboram la diverse proiecte. Copiilor trebuie explicat faptul ca ceea ce fac ei este o contributie la bunastarea familiei si intr-un fel sau altul si ei beneficiaza de ea, fie prin satisfactie personala, fie printr-un castig material.Pastrand in minte modelul sclavului, vor trebui transformate poverile in contributii. Iata cateva idei, fiind foarte important:-Sa se ofere copiilor posibilitatea de a alege-Sa se schimbate sarcinile zilnic, saptamanal sau lunar, pentru ca ele sa nu devina plictisitoare-Sa se ingaduie copiilor sa indeplineasca acele sarcini care ii provoaca, astfel incat ei sa aiba multe ocazii de multumire si satisfactie personala-Sa se observe ceea ce este bun si mentionat in mod deosebit lucrul respectiv: "Chiuveta luceste. Apreciez foarte mult faptul ca ati curatat baia fara ca eu sa va mai reamintesc. Multumesc." Este important sa se adreseze copiilor cuvinte de apreciere, cu generozitate.-Cand este vorba de criticat este mai bine daca suntem mai zgarciti. Este important sa fie facuta mai intai o apreciere pozitiva: "Chiuveta luceste. Poate ar fi mai bine daca ai mai pune putin detergent la baza robinetelor, asa vine mai bine. Ce s-ar face familia noastra fara un ajutor asa de bun ca tine? Multumesc."-Copii trebuie ajuati sa vada ca ei au o contributie importanta la bunastarea familiei. Sunt importante si stimulentele, rasplatind fara ezitare o sarcina bine indeplinita, dand o mana de ajutor atunci cand este nevoie.Fundatia Surorile Clarise Ale Sf. SacramentB-dul Cuza, nr. 210810125 BrailaTel 0239 / 619510Prin prezenta subsemnata LUCA FLAVIA, in calitate de director al Fundatiei Surorile Clarise ale Sf. Sacrament, cu sediul in Braila, B-dul Cuza, nr. 210, va aduc la cunostinta ca PISTIEAN NICOLETA studenta in anul II la Facultatea de Sociologie Psihologie din cadrul Universitatii Spiru Haret a efectuat practica de specialitate in cadrul Fundatiei mai sus numite. Fundatia are in cadrul ei un Centru Rezidential de Tip Familial cu un numar de 20 de beneficiari incredintati pentru un program de integrare si reintegrare familiala si sociala.In aceasta perioada, Pistiean Nicoleta a avut un comportament ireprosabil dovedind interes fata de activitatea de educator precum si din domeniul psihologic si moral.Director, LUCA FLAVIA