CARIERA DIN PASIUNE, DEVENITA UN MIT
4/4047
calendar_month 14 Aug 2007, 00:00
Ati observat, cu siguranta, tendintele actuale ale tinerilor pe piata muncii. Majoritatea isi doresc sa lucreze acolo unde sunt cel mai bine platiti, punand finantele pe primul plan cand vine vorba de alegerea unui loc de munca. Totul porneste din momentul in care opteaza pentru o facultate diametral opusa imagisticii pe care si-o formasera vis-a-vis de cariera lor cu ceva timp in urma. Mirajul unui salariu profitabil, al unei vieti comfortabile si fara griji, cu masina la scara si laptop in brate pare mult mai ademenitor pentru tinerii contemporani decat realizarea visurilor in profesie.

Evident ca este bine sa ai bani, sa iti poti cumpara lucrurile care iti plac, sa ai o viata confortabila, sa poti sa-ti impresionezi prietenii cu ceea ce ai si asa mai departe. Nu cirticam pe nimeni. Insa, nu ar fi mai degraba oportun, ca elementul „bani” sa fie un produs al muncii facute din pasiune?

Conceptia generala este ca pentru bani poti face orice. Bine, in limitele normalitatii si ale bunului simt, insa aici ne referim la statul peste program si incorsetarea in niste rigori care nu aduc decat stress si proasta dispozitie intr-un final. Munca facuta din pasiune este cea care aduce cele mai multe roade. Inclusiv psihic vorbind, pentru ca aportul de stress la care ne supunem atunci cand efectuam o activitate fara placere sau implicare efectiva, obosim mult mai repede.

Cele mai frecvente optiuni de cariera ale romanilor se preteaza la multinationale, companii locale si ONG-uri.

In primul caz, exista un intreg proces si o intreaga structura de recrutare prin care trebuie sa treci. Exista o serie de avantaje legate de stabilitate si un „career plan“ care iti da impresia ca viitorul tau in urmatorii ani este asigurat. De fapt acesta este un mod de invaluire a angajatului pentru a fi convins de beneficiile pe care le-ar putea obtine din aceasta slujba, pe termen lung. A lucra intr-o astfel de organizatie poate sa fie exceptional de bine sau de rau, depinde foarte mult de oamenii care te inconjoara. Foarte tentante sunt avantaje precum laptop, telefon de serviciu sau masina... Realitatea este ca in multinationale sansele de ascensiune sunt destul de scazute, mai ales daca esti proaspat angajat, si te aflii in postura de „bun la toate”. Sunt foarte putini cei care rezista si isi construiesc un viitor din asta. Daca nu ai o rabdare de otel, e bine sa te lasi pagubas.

In companiile locale, lucrurile stau putin astfel. Colectivul mai restrans, in general pana in 100 de insi, in care conteaza foarte mult relatia personala pe care o ai cu seful, astfel ca in jurul acestei relatii iau nastere evolutiile si ascensiunea profesionala. Partea cea mai buna este ca aici este oarecum obligatoriu sa fii creativ pentru a iesi din cele mai diverse situatii. Este mediul probabil cel mai viu, insa poate sa fie si foarte obositor daca nu ai nervii sa rezisti!

Cat despre ONG-uri, acestea sunt intr-adevar un caz particular. Izolat, nicidecum. Este insa un loc pentru romanticii incurabili care cred, cu adevarat, ca lumea se poate schimba intr-un fel si ei pot face parte din acest proces. Spre deosebire de organizatiile ce trebuie sa produca profit, genul acesta de organizatii nu sint foarte puternic structurate pe verticala, ci mai degraba pe orizontala si evident ca, daca organizatia nu invata lectia organizarii, poate sa sufere consecintele economice aferente.



Este clar ca o formula miraculoasa in ceea ce priveste angajarea nu exista. Insa optiunea de a o face din pasiune sau din nevoia/dorinta de castig este la randul ei extrem de influentata si influentabila.