POTI FACE ORICE, DAR, ORICE AI FACE, PREGATESTE-TE PENTRU EXCELENTA!

label Consultanta autorenew 2025-09-29, 16:53
Principal actionar la firma pe care o si conduce, Daniela Necefor este o reprezentativa exponenta a noului val de femei - oameni de afaceri. Are o bogata experienta profesionala, talent in descifrarea codului uman si pretioase abilitati dobandite. Toate acestea au determinat-o sa-si construiasca propria afacere, in jurul celei mai complicate materii omul.Ati absolvit sectia de Masini Termice a Facultatii de Mecanica din Politehnica, un domeniu care nu are nimic de-a face cu resursele umane, iar acum aveti propria firma de consultanta si recrutare. Cum se explica traiectoria dv. profesionala?In liceu, am avut un profesor de matematica caruia ii datorez intreaga mea cariera. A fost persoana care a sesizat ca am ambitie, ca-mi plac stiintele exacte, dar si ca sunt destul de timida. Era un psiholog foarte bun si m-a ajutat sa scap de timiditatea care ma inhiba. Acest profesor a incercat sa ma convinga sa fac matematica si m-a pus sa predau la o clasa a IX-a, ca sa ma atraga spre cariera de profesor. Dupa aceasta experienta, mi-am dat seama ca e o activitate de rutina, care nu mi se potriveste. Eu vreau sa vad ca ceea ce fac prinde viata, vreau sa vad ceva realizat.Bine, dar de ce Masini Termice?Imi plac masinile foarte mult, imi plac motoarele. Poate o sa vi se para amuzant, dar daca ar fi sa fac acum o facultate, tot Masini Termice as face. Este o facultate care iti da foarte multa logica. Motorul este plin de viata si il poti intelege doar daca iti place.Va gandeati ca veti ajunge sa construiti, sa proiectati motoare, masini?Nu, n-as putea spune asta. Una dintre pasiunile mele sunt masinile, iar motorul este intreaga forta a acestora. Eram doar hotarata sa am o cariera si sa fiu cat mai aproape de ceea ce imi place. Oricum, pe atunci, conceptele actuale de finante sau resurse umane nici macar nu existau. Prin repartitie, am primit un post de inginer la Energoreparatii Bucuresti. Am lucrat patru ani in sectie alaturi de muncitori si maistri. Fiind inginer stagiar, era clar ca toti stiau mult mai multe decat mine. Am invatat de la fiecare cate ceva. In 1992, Energoreparatii a facut un joint-venture cu ASEA Brown Boveri. Am fost chemata la un interviu, primul din viata mea. Pe atunci, nici nu stiam ce este acela un interviu. Am intrat intr-o sala in care am fost luata la intrebari imediat. Erau de fata directorii romani, cei germani care urmau sa conduca firma si doua persoane din Elvetia, care faceau selectia pentru departamentul financiar. Nu am stiut ca sunt chemata pentru un post in finante. Dupa doua zile, mi s-a spus ca sunt acceptata pe pozitia de Financial Reporting, pentru Elvetia. Trebuia sa dau raspunsul a doua zi, dimineata. Dilema mea era: Bine, dar de ce eu, pentru ca habar n-aveam de finante"? Am aflat ca le trebuia o persoana care sa aiba mintea curata in ceea ce priveste contabilitatea si finantele, logica si deschisa unui sistem total nou, dispusa sa invete sistemul financiar-contabil vestic. Am acceptat, acela a fost primul risc pe care mi l-am asumat.Ce risc ar fi fost, sa nu puteti face fata?Riscul era foarte mare: sa nu pot face fata si sa fiu data afara. Dar m-am gandit ca era singura optiune, tinand cont de faptul ca se schimbasera foarte multe, iar piata evolua. Aveam de ales intre a fi inginer, iar ca femeie probabil urma sa fac bonuri de materiale intr-un birou, si acest risc, care insemna o deschidere. Trebuia sa tin cont ca piata romaneasca se va schimba destul de rapid.Asadar, ati ales riscul?Da. A urmat o perioada de vreo doua luni de zile, in care am invatat zi si noapte, patru volume de finante in limba engleza. A fost un tur de forta: munceam de dimineata pana seara, sambata si duminica, in continuu. Atunci am avut un prim contact cu resursele umane, pentru ca a trebuit sa fac training, sa imi angajez personal in departament, chiar si sa implementez anumite proceduri in firma, date limita, lucruri cu care nimeni nu era obisnuit. Am avut de lucrat cu mentalitatea celorlaiti, dar si cu a mea.Vi s-a schimbat viziunea asupra business-ului?Da. Deoarece noua ne raportau practic departamentele de resurse umane, de vanzari, de productie, am inceput sa inteleg cum poate fi evaluat un business la nivel global, cum se efectueaza bugetele, care sunt si cum trebuie valorificati indicatorii financiari cheie, lucruri care in timp m-au ajutat. La un moment dat, am decis sa plec din firma, pentru ca am simtit ca nu pot merge mai sus. Era un capat de linie. Am lucrat la Knorr si la Coca Cola, tot pe pozitii financiare. In toata aceasta perioada, am fost la multe training-uri in Ungaria, in Polonia, la Viena, in domeniul financiar, de management, de presentation skills, de implementare a sistemului standard de calitate.Dominanta era activitatea financiara?Categoric da. La Coca-Cola aveam un job foarte strict, nu stresant, dar pur si simplu am simtit nevoia sa schimb. Dupa ce am plecat de la Coca Cola, am inceput lucrul ca director financiar la firma Antal International, firma englezeasca de recrutare. Aici am realizat ca a lucra cu oamenii este mult mai interesant decat partea strict tehnica si financiara. Este domeniul in care poti avea rezultate palpabile in cel mai scurt timp. I-am rugat pe patroni sa ma instruiasca in domeniul interviurilor si resurselor umane, pentru ca imi placea. Astfel am beneficiat de training in domeniul resurselor umane la headquarter-ul firmei din Londra. A fost al doilea risc. In scurt timp, am devenit directorul general al firmei, am angajat si instruit personal asa cum credeam eu de cuviinta. Din pacate, in 1999 firma a decis sa se retraga de pe piata romaneasca, cu toate ca era in profit foarte mare. Atunci am luat hotararea de a-mi face propria firma, si la recomandarea firmelor client cu care lucram.Aveati certitudinea ca domeniul resurselor umane este cel care v-ar placea?Da, imi place foarte mult sa lucrez in acest domeniu, desi nu mi-a fost usor. Sa treci din inginerie si finante in resurse umane, facand o schimbare de 180 de grade, nu este usor. Daca cineva, atunci cand lucram in finante, mi-ar fi spus ca o sa am o firma de resurse umane, nu l-as fi crezut. Dar asa a fost sa fie si imi place. Cert este ca atat domeniul tehnic, cat si cel financiar si al resurselor umane imi plac, iar combinatia dintre ele te poate ajuta in propriul business.Mai departe tot asta va vedeti facand?Acesta este un domeniu care depinde foarte mult de situatia politico-economica si de schimbarea mentalitatilor in ceea ce priveste resursele umane si a mentalitatii in general. Atata timp cat economia va fi in dezvoltare, se vor crea locuri de munca, va fi nevoie de instruiri, va fi nevoie de evaluari psihologice si alte asemenea lucruri. In firma mea, am implementat mai intai programe pe recrutare si Executive Search, apoi, datorita cerintelor pietei, am implementat testarile psihologice. Fiecare pas l-am facut la cerintele pietei. Am implementat consultanta, training-ul, pe urma, anul trecut, am implementat orientarea profesionala pentru absolventi. Este un domeniu mult mai stresant decat economia si finantele, pentru ca trebuie sa tii tot timpul pasul cu piata si sa tii cont de dezvoltarea economica, dar merita. Satisfactiile, cel putin morale, sunt pe masura.Ce calitati va puneti cel mai mult in valoare in activitatea aceasta?Am acumulat multa experienta, fara de care, in domeniul asta poti fi influentat de aparente. Practic interviurile nestructurate. Fac tot posibilul ca persoana din fata mea sa se relaxeze, sa se simta sigura si in largul ei cand discuta cu mine. Nu este un interviu propriu zis, ci o discutie in care imi folosesc abilitatile de comunicare si spiritul analitic. Pe primul loc sta obiectivitatea pentru ca poti avea la interviu o persoana care nu se devoaleaza cu usurinta sau fata de care ai o reticenta. Nu intotdeauna ne place persoana pe care o intalnim. Eu cred ca am trecut peste nivelul acesta si am vazut intotdeauna candidatul real. Cand intervievez pe cineva, incerc sa gandesc din punctul de vedere al clientului si al nevoii lui. Incerc sa obtin de la persoana cu care discut raspunsul la niste potentiale cerinte. Nu conteaza chimia dintre mine si intervievat, nu conteaza ce gandesc eu despre experienta lui profesionala, conteaza foarte mult legatura dintre candidat si client. Interesul clientului este pe primul loc, dar trebuie sa flu sigura ca si candidatul va fi multumit. Eu nu sunt decat facilitatorul, de aceea subiectivitatea trebuie lasata la o parte, obiectivitatea fiind strict necesara.Cum v-ati construit echipa? Total Business Solutions este o firma romaneasca, in care eu detin 90% din capital. In primul rand, am vrut persoane tinere, dornice sa invete, pe care sa le instruiesc de la inceput si daca se poate, fara experienta in domeniu. Am colegi care vin din psihologie sau din oricare alte domenii. Trebuie sa fie oameni cu experienta de viata, cu intuitie si cu aplecare catre oameni, dar si cu un foarte mare potential de intelegere a diverselor culturi organizationale, a diverselor domenii de activitate si a afacerilor in sine. Chiar daca ar exista o facultate de resurse umane, nu toti care ar urma-o sunt dotati pentru acest domeniu. Au fost persoane pe care le-am intrebat la interviu de ce vor sa lucreze in resurse umane. Si raspunsul a fost foarte socant: ,,Pentru ca se poarta!". Resursele umane reprezinta un domeniul de activitate greu de invatat si de aceea dificil de a fi predat in cadru universitar. Trebuie sa ai fler pentru oameni. Chiar daca nu esti in cea mai buna forma, trebuie sa ai rabdarea sa-i ascuiti si sa-i intelegi. Resursele umane sunt ,,the puzzle solver in a matrix".Nu e o povara prea grea pentru o femeie sa aiba o firma pe umeri, cu toate problemele?Nu, nu este. Pot spune si din experienta interviurilor ca sunt femei care si in postnatalul de doi ani au facut un MBA sau au facut a doua facultate. Consider ca femeile au mult potential. Sunt foarte multe firme care ofera anumite posturi femeilor in mod special pentru ca au mai multa rigoare, constiinciozitate, flexibilitate.Aveti timp liber?De obicei, incep sa lucrez pe la 8-9 dimineata si termin pe la 8-9 seara, dar timp liber exista: in weekend, cand imi termin programul. Dintotdeauna, inca de cand lucram in domeniul financiar, am reusit ca in momentul in care ies pe usa biroului, sa ma detasez complet si sa ma relaxez. Imi place sa calatoresc foarte mult si cum am un pic de vacanta merg sa vad locuri pe unde nu am mai fost. Hobby-urile mele sunt designul vestimentar, calatoriile si masinile. Mi-ar placea sa am pe cineva care sa aplice ideile mele din domeniul designului vestimentar.Veti lasa pe mainile altcuiva firma pentru a va duce in alt domeniu?Am planuri de viitor atat in ceea ce priveste firma, cat si in ceea ce ma priveste pe mine ca persoana. Dar sunt putin superstitioasa si prefer sa nu le spun. In mare, este vorba de niste idei legate de un business adiacent, nicidecum de parasirea acestui domeniu. Ziua in care aceasta profesie nu va mai fi interesanta pentru mine va fi ziua in care nu voi mai putea gasi cei mai buni candidati pentru cele mai bune job-uri.Daniela Necefor Nascuta la 24 februarie 1965 1983-1988, Facultatea de Tehnologie a Constructiilor de Masini, Universitatea Politehnica Bucuresti septembrie 1988-octombrie 1992, inginer la Energoreparatii Bucuresti octombrie 1992-septembrie 1996, Head of Finance Reporting Dpt. si Power Plant Production Controller la ASEA Brown Boveri Energoreparatii Bucuresti septembrie 1996-martie 1997, Management Accountant la CPC Foods Romania martie 1997-iunie 1997, Financial Reporting and Planning Analyst la Coca-Cola ; Services Romania iunie 1997-decembrie 1999, Researcher and Finance Manager, Head of Research si Country Manager la Antal International Consulting Romania din ianuarie 2000, pana in prezent, Director General la Total Business SolutionsSursa: Revista Cariere