PRIETENI SAU DUSMANI

label Consultanta autorenew 2025-09-29, 16:53
Cine? Agentiile de publicitate, pe de o parte, si "clientii", de cealalta. Sau, ca sa explic folosirea ghilimelelor pentru cei din urma, orice companie care are margarina sau detergentul sau berea X si vine la agentia Y sa-i faca o "super-reclama". Aparent, intre cele doua (id)entitati nu poate fi decat o relatie bazata pe ceea ce anglo-americanii numesc "win-win situation" ("castigam amandoi"), altfel spus o ecuatie in care unu si cu unu fac doi. Sau cel putin asa ar trebui sa se intample. Ca se poate, paradoxal, ca rezultatul sa fie zero sau unu (!!!) o stiu si primii si secunzii, chiar daca multi nu vor recunoaste. Echivalentele ar fi in aceste cazuri "lose-lose situation" ("pierdem amandoi), respectiv "win-lose situation ("unul pierde, altul castiga). Imediat va explic! Stiu ca vi se pare o prostie sa spun ca cineva pierde, de vreme ce agentia castiga bani de la client, iar acesta castiga bani folosind reclama agentiei. Dar nu uitati ca suntem intr-o revista de capital uman si ca, la urma urmei, "agentie si "client sunt doua notiuni abstracte, materializate nu atat prin sedii si computere, cat prin OAMENI. Care pleaca de la serviciu nu doar cu salariul (bun, ce-i drept) luat o data pe luna, ci mai ales cu nervii intinsi, tociti, terfeliti de cine stie cate ori pe saptamana? Simplificand lucrurile suficient de mult incat sa poata fi int elese mai ales de cei care nu sunt in pielea nici uneia din cele doua parti, dar care cu siguranta "se vor pune mai devreme sau mai tarziu in ea, voi incerca sa ma fac si mai inteles.Cazul 1:"Ce bine ne-ntelegem noi doi!"Totul e minunat. In agentie, cei de la Creatie jubileaza. Clientul e receptiv la ideile si conceptele care i-au fost propuse: nu vrea spoturi stupide cu gospodine grase si tati iubitori, ci are incredere in (dar mai ales curajul de a aborda "altfel) comunicarea pentru produsul sau. Art director-ii se minuneaza ca logo-ul (sigla) acestuia nu trebuie pus pe un sfert de pagina, ci discret intr-un colt, copywriter-ii nu sunt frustrati ca brand managerul (=directorul de produs) nu si-a bagat condeiul prin textele si/sau sloganurile scrise de ei. Cei de la Client Service (=reprezentantii agentiei in relatia cu clientul) se bucura ca propunerile lor strategice au fost considerate pertinente si acceptate ca atare, iar departamentul "Media e fericit sa afle ca nu s-a "taiat prea mult din banii de cumparare a spatiilor de difuzare (TV, radio, presa, panotaj stradal etc.). "Acasa la client" e soare si cer senin: agentia nu a depasit bugetele de productie a spoturilor si materialelor publicitare, ba chiar a obtinut si discount-uri frumoase pentru media; testele pre-campanie stau sub semnele succesului, iar campania se pare ca "va rupe gura targului si are sanse mari sa castige macar un premiu la viitoarele festivaluri de publicitate. Una peste alta, oamenii, resursele umane, se duc si vin fericiti de la serviciu, au si alte satisfactii decat cele financiare (care nu conteaza intotdeauna cel mai mult). Nimeni nu injura pe la spate, nimeni nu tranteste telefoane, nimeni nu face crize. Deci: unu si cu unu fac doi. De multe ori, insa, ceea ce v-am spus aici e doar un vis frumos.Cazul 2: "Clientul asta nu stie ce vrea." vs."Eu dau banii, eu dictez!"In agentie e tristete. Dupa ce din ideile celor de la Creatie nu a mai ramas decat o urma de originalitate, parca nimeni nu mai vrea sa lucreze pentru acest client. De ce, daca produsul se preteaza la asa ceva si are un public-tinta mai deosebit, de ce nu se accepta propunerea aceea crazy, dupa care s-ar fi facut un spot de premiu la Cannes? Unde este clientul care la prima intalnire cu agentia parea cel mai destupat dintre toti? Zilele (si, de multe ori, noptile) de munca parca au fost in zadar. Adio entuziasm, adio creativitate debordanta, adio mandrie in fata cunoscutilor sau sperante pentru trofee Si atunci, prin campanii "mai mult de ei dictate, clientii "se aleg cu rezultate satisfacatoare sau chiar bune, dar multi nu vor vrea sa stie ce se aude prin agentie la adresa lor. Se poate, insa, ca si ei sa se "supere" pe agentie. In cazul fericit in care conceptele creative se dovedesc originale si eficiente din punct de vedere al succesului in vanzari, se vor plange (de regula constant) din varii motive mai mult sau mai putin acceptabile: ca ideile nu sunt prezentate la timp, deci se intarzie lansarea campaniei, deci se pierd bani, deci; ca pliantele, brosurile, steguletele, insignele, cataloagele etc. etc. nu sunt livrate la timp, iar reprezentantii de vanzari sau magazinele "tipa dupa ele; ca bugetele pentru media sunt prea mari sau nejustificate; ca agentia n-a reactionat rapid la provocarea concurentei De data aceasta una din parti e multumita "bine, merci, iar celalta isi erodeaza resursa cea mai de pret prin incordari, frustrari si nemultumiri pe care nici un salariu sau bonificatie materiala nu le mai poate compensa. Oricum ar fi, nu e bine. Caci unu si cu unu fac aici doar unu. Si asta se intampla, zice-se, destul de des. Cazul 3: "Multumim, ne-a facut placere"Nici o comparatie nu reda mai bine aceasta terta situatie ca cea de dinaintea unui divort. Cu alte cuvinte, clientului ii fac ochi dulci alte agentii, mai zglobii, mai tinere, mai promitatoare. Iar agentia (care, paradoxal, are gen feminin!) pleaca sa ceara mana altor clienti (curat paradox, gen masculin!) cu bugete mai mari, cu vederi mai elevate, dar care in cele din urma au ca "zestre tot margarina, branza, bere. Si, incredibil de paradoxal, desi acest amestec este nu doar indigest, ci imposibil, credeti ori nu, exista unii care il ingurgiteaza fara probleme. Ati ghicit: aceleasi resurse umane, ai caror neuroni "pocnesc in numar alarmant, dar......dar parca aceasta situatie trebuia sa fie una de pierderi reciproce, or se pare ca nu e asa Probabil ca trebuie sa citim totul de la inceput si sa vedem daca nu cumva putem sa inchidem cerculSursa: Revista Cariere