Ana Maria Comsa si-a asumat statutul de artist, intr-o tara care investeste mai multi bani in manele electorale decat in muzica clasica. Nimeni nu a mangaiat-o parinteste pe frunte pentru ca apoi sa ii scoata din buzunar un post de soprana. Si cu toate astea, a ajuns aici. Nu s-a descurajat si, desi a studiat un an in Italia, n-a picat prada mirajului Occidentului, cel putin, nu intr-atat incat sa plece fara sa priveasca inapoi.
Si iata, ca ea este astazi exemplu tipic de tanar pentru care niciun efort n-a fost prea mare pentru indeplinirea unui tel. Chiar intr-o tara in care "alesii neamului" si-aduc aminte de tineri doar impreajma alegerilor electorale.
Cum ti-ai descoperit sau, mai bine zis, cine ti-a descoperit pasiunea pentru muzica?
Muzica a fost un element omniprezent in familia mea. Bunicul si doi unchi din partea mamei sunt preoti cu niste voci native absolut deosebite, mama mea are o voce foarte frumoasa, asa ca am avut parte de o atmosfera "muzicala" in jurul meu de cand ma stiu. Propria mea voce mi-am descoperit-o in jurul varstei de 15 ani si de aici a inceput totul.
Din momentul in care ti-ai descoperit vocatia, care au fost pasii pe care a trebuit sa-i urmezi?
A fost un drum lung si este in continuare. Aceasta "meserie" este una ce implica o continua perfectionare. Studiul individual este foarte important, apoi vin profesorii, pianistii si toate acele persoane din a caror experienta poti invata. Am terminat Liceul de Arte din Constanta, a urmat Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti, un master in cadrul aceleiasi universitati, sub indrumarea sopranei dr. Silvia Voinea, iar acum sunt inscrisa in programul de doctorat al UNMB. O alta etapa importanta a pregatirii mele a fost intalnirea cu marea soprana Mirella Freni, cu care am avut ocazia sa studiez un an in Italia, un an plin de acumulari si experiente unice pentru un viitor artist liric.
Ti-am citit CV-ul si am vazut ca esti implicata intr-o multime de proiecte. Unde si cand te putem vedea in perioada urmatoare?
Tocmai m-am intors de la Constanta unde am debutat la Teatrul de opera si balet "Oleg Danovski", in rolul Micaelei din opera Carmen de Georges Bizet. As vrea sa le multumesc pe aceasta cale acestor oameni deosebiti din teatrul constantean pentru sprijinul pe care mi l-au acordat in realizarea acestui spectacol, in special doamnei director Daniela Vladescu. Am avut sansa de a cunoaste si de a fi ascultata de adevarati profesionisti, cum sunt cei din conducerea Operei Nationale din Bucuresti si mi s-a oferit sansa de a face parte din distributia spectacolului "Evgheni Oneghin" a carui premiera va avea loc in primavara. Insa in perioada imediat urmatoare, odata cu apropierea Sarbatorilor, ma puteti asculta in diferite sali de concerte bucurestene si nu numai, in diverse concerte.
Cand ii mai ramane unei tinere ca tine, timp sa se mai relaxeze, intre atatea master-class-uri si pregatiri de roluri?
Timp pentru relaxare exista intotdeauna. Totul este sa vrei sa te relaxezi constructiv si nu sa pierzi acest timp. Oricat de incarcat ar fi programul, intotdeauna iti poti gasi 10-15 minute pentru propria ta persoana. Astfel imi gasesc timp si pentru citit, pentru navigat pe internet sau pentru prieteni. Insa o permenenta sursa de relaxare este pisicuta mea. Si asa ati aflat ca imi plac foarte mult pisicile.
Din curiozitate, cat dureaza repetitiile pentru un rol ca Micaela, din Carmen?
Fiecare rol are gradul sau de dificultate si implicare emotionala. Timpul fizic al repetitiilor este dat de amploarea evenimentului (daca este vorba de un spectacol in premiera, durata perioadei de repetitiil va fi mai lunga) sau de capacitatea de acumulare a interpretului. Nu exista, deci un timp fix, poate fi vorba de o luna sau de sase luni, depinde din ce perspectiva abordezi rolul.
Care sunt satisfactiile profesionale ale unei soprane?
Pubilicul reprezinta mediul reflectant al satisfactiei profesionale. Un artist urca pe scena pentru public, iar reactia acestuia este cea mai mare rasplata. Atunci cand simti ca ai multumit publicul, cand simti ca ai atins suflete, ca ai reusit sa transmiti emotii, satisfactia personala nu poate fi descrisa in cuvinte.
Consideri ca statul roman se preocupa indeajuns de artistii sai?
Neavand o legislatie de nivel european care sa determine statulul artistului in Romania, nu se poate raspunde la aceasta intrebare.
In final, un mesaj pentru vizitatorii Studentie.ro.
Chiar daca suna prozaic si idealist, inca mai cred ca munca sustinuta este intotdeuna rasplatita. Asa ca, nu ezitati sa munciti pentru realizarea propriilor vise. Eu voi continua sa muncesc…
Georgiana Voicu - Editor Studentie.ro
