MIHAI GHYKA - ROMAN, INAINTE SA FIE PRINT SAU DIRECTOR GENERAL

1/1005
label Dezvoltare autorenew 2025-09-29, 16:53
Interbrew Romania este al treilea producator local de bere, are cea mai mare crestere din industrie si o cifra de afaceri de 140 de milioane de euro. Cand auzi de astfel de cifre, vrei imediat sa afli cine este in spatele lor. Cum arata si cum gandeste cel care conduce un business-locomotiva.Mihai Ghyka este a sasea veriga dupa ultimul domnitor din familie. Bunicul bunicului mamei sale a fost Grigore Ghyka, domnitor al Moldovei inainte de Unire. Discutia a pornit de la o curiozitate sincera: cum e sa ai asemenea stramosi si sa fii print? Mihai Ghyka: Cred ca n-ai nici un merit, e doar o intamplare, Dumnezeu poate sa hotarasca sa te nasti in orice familie. Sunt persoane care fac caz de asta. Eu nu fac caz, dar tin totusi sa duc numele mai departe, sa pastrez traditia, valorile morale si reperele pe care le-am dobandit prin familie. Mostenirea mea a fost educatia. In familia mea, mi s-a inculcat sentimentul datoriei de a face ceva pentru Romania si de a fi roman, oriunde te-ai afla.M-am nascut in Bucuresti. Am plecat din tara ca sa scapam de comunism, in iunie 1989, doar cu mama, pentru ca tata murise cand aveam sase ani. Eram in clasa a XI-a de liceu. Am ajuns in Canada, unde nu mi-a fost usor. In toata aceasta perioada, am venit in tara in fiecare vacanta de vara, ceea ce era atipic pentru un student in Canada. Acolo, exista obiceiul de a face studii peste an si de a lucra peste vara. Cum aveam nevoie sa-mi finantez aceste calatorii, aceste intoarceri la matca si adapari culturale, eu faceam invers. Ulterior, mi-am facut si o mica societate de import-export cu Romania, mi-am facut si teza despre intreprinzatorii romani. Gaseam mereu pretexte sa fac legatura cu Romania.V-ati construit viitorul, pas cu pas...Imi amintesc ca am plecat cu optzeci de kilograme de obiecte, dintre care saizeci erau carti pe care le-am repatriat dupa aceea, odata cu reintoarcerea mea. Cum detinerea de valuta era ilegala, nu am avut nici macar un dolar pe aeroportul din New York, la aterizare, ca sa iau un carut. A trebuit sa-mi tarasc valizele enorme pe jos, prin aeroport. Era un contact dur cu realitatea, dar cred ca mi-a fost util, ulterior. Daca ma uit la ce eram prin educatie, prin traditie, prin inclinatia catre arta si stiintele frumoase, n-ar fi trebuit sa ajung intr-o multinationala. Poate as fi devenit avocat, pentru ca asta visam la vremea respectiva, sau poate altceva, critic de arta sau mai stiu eu ce...Dar, pana la urma, marketingul si economia mi s-au parut alegerea naturala. Citeam foarte mult in studentie si in liceu. Daca aveam o carte foarte buna, nici nu mai dadeam pe la cursuri. Am fost fascinat de economistii liberali si de ideile lor. De acolo s-au legat lucrurile in mod firesc.Cum e sa fii spalator de vase, desi ai sange albastru?Cred ca ceea ce am dobandit prin familie si educatie sunt valorile morale si atitudinea pe care trebuie sa o am in orice circumstanta a vietii. Sa fiu egal cu valorile proprii si sa accept cu surasul pe buze cele mai dificile conditii de trai. Am avut mereu ca model experientele de familie, cum ar fi cele ale bunicului meu care a facut douazeci si trei de ani si jumatate de puscarie pentru ideile sale politice. La fel ca multi alti romani care au ramas la fel de drepti, consecventi principiilor lor, nefacand nici un fel de compromis pentru o farfurie de arpacas sau un polonic de ciorba si ramanand cu pretul vietii fideli principiilor lor. Asa erau educati...Ca student, primul meu job a fost cel de spalator de vase. Aceasta experienta a fost dureroasa pentru ca nu-i usor sa accepti o astfel de postura, insa asa am inceput. Am avut sansa de a intalni niste oameni foarte severi, dar foarte bine intentionati fata de mine. Ma refer la cei care m-au gazduit la inceput in Canada si care mi-au spus: Stii, Mihai, noi am putea sa-ti dam bani de buzunar luna de luna, dar, pana la urma, nu vor fi suficienti si nu te vor ajuta cu nimic. Mai bine iti dam o suma de bani de inceput si apoi te descurci singur. Imi amintesc si acum ca mi-au dat toate bancnotele canadiene, de la 20 de dolari in jos. Erau 43 de dolari cu totul, capitalul meu de pornire. Am cautat de lucru la centrele de plasament si in anunturile din ziare. Sigur ca nu vroia sa ma angajeze nimeni pentru ca nu aveam nici un fel de experienta. Nici eu nu m-as fi angajat pe mine insumi la vremea respectiva. M-am decis sa accept cel mai prost job, pe care sigur nu-l vroia nimeni. M-au angajat fara interviu in aceeasi zi, spalator de vase intr-un restaurant dintr-un cartier englezesc. Nu vorbeam engleza, dar nu era nevoie de engleza ca sa speli vasele. In doua luni, am spalat la vase cat n-au spalat altii intr-o viata. A fost foarte umilitor. Nu ma deranja faptul ca trebuia sa spal vase si ca era o presiune asupra mea, dar mirosul era infiorator. Ajunsesem sa-mi detest propriul miros. Era extrem de neplacut, dar, in schimb, am cunoscut niste oameni absolut extraordinari. A fost primul meu contact cultural cu oameni de alta culoare. In Romania, inainte de `89, asiaticii sau negrii erau o raritate. Or, acolo, ma intalneam cu ei zi de zi. Glumeau cu mine, ma ajutau sa ma integrez. Asta-i fascinant in mediul nord-american, faptul ca orice nou-venit este asimilat societatii imediat. E adevarat insa ca, in America, istoria se reduce la albumul de fotografii al familiei.Cum sta Romania la acest capitol?Eu sper ca, odata cu satisfacerea nevoilor de prima necesitate, romanii vor incerca sa-si caute o identitate in Europa. Trecem printr-o acuta criza de modele. Tinerii romani ar trebui sa-si pastreze niste valori morale, pe de o parte, si sa-si aleaga o cale, indiferent care ar fi ea, pe de-alta parte. Sa nu aleaga mereu din interes material. Cele mai frumoase business-uri pe care le cunosc au fost dezvoltate din dragostea pentru acel domeniu, nu din dorinta de a face profit. Chiar azi dimineata ma gandeam la oameni care au fost foarte bogati si care si-au pierdut averea pentru o pasiune sau o idee: de pilda, Ion Campineanu care si-a dat toata averea pentru Revolutia de la 1848. Iau un alt exemplu, nu neaparat din familia mea: Lord Carnavon si-a investit toata averea pentru a descoperi mormantul lui Tutankamon. Cum sapaturile erau facute cu maximum de profesionalism, acestea au durat doi ani inainte de a se ajunge la mumia princiara. Carnavon a murit inainte de a apuca sa-si vada visul implinit. Acestea mi se par niste modele. Exista oameni care isi dau viata sau isi traiesc menirea pentru un ideal. Din pacate, sunt necunoscuti si nu se numara printre cei care conduc societatea sau sunt in luminile rampei. E si firesc, pentru ca ei nu-si doresc asta.Cum vi s-a intersectat cariera cu Interbrew?Relatia cu Interbrew a inceput printr-o intamplare. Am aflat ca multinationale prezente in Romania cauta romani instruiti in strainatate, care vor sa se intoarca in tara. Cum eu chiar asta vroiam, mi-am trimis CV-ul. Eram la sfarsitul MBA-ului. Ma aflam la Paris pentru trei zile, cand am primit un telefon de la Interbrew sa vin la un interviu. Urma sa ma intalnesc cu vicepresedintele Interbrew pentru Europa de Est, francez de altfel, care venea intr-o vizita acasa. Intalnirea a fost stabilita la o cafenea, in fata sediului FNAC. Ca orice tanar absolvent, emotionat, am ajuns mult mai devreme. Stiam ca vicepresedintele va fi imbracat intr-un costum gri. Asa ca ma uitam dupa toti posibilii vicepresedinti care treceau pe acolo dis-de-dimineata, imbracati in gri. In fine, il reperez pe posibilul vicepresedinte in partea opusa a intersectiei, cu doua valize si un ziar sub brat, dand sa vina catre mine. Cum intersectia presupunea traversarea a doua bulevarde, ii fac semn sa stea pe loc, ca vin sa-l ajut. Ei bine, n-o sa va vina sa credeti, dar acesta a fost declicul angajarii mele la Interbrew: perspicacitatea de a-l identifica, dar si faptul ca mi-am luat libertatea de a-l sfatui sa stea acolo. A fost prima decizie pe care am luat-o pentru Interbrew. Mi-a spus asta la sfarsitul interviului. Acesta a decurs foarte bine pana la un punct, cand a aflat ce varsta am. A notat 25 de ani, si-a inchis stiloul si agenda, a mai pus cateva intrebari, dar miza interviului nu mai exista. Sesizand gestul, m-am relaxat. Era limpede ca nu ne potrivim. Surpriza a venit la sfarsit, cand mi-a spus: Tinere, avem nevoie de oameni ca tine, insa pentru postul la care ne-am gandit, esti mult prea neexperimentat. Te angajam totusi, fara sa stiu pe ce post. Dar asta e o problema pe care o preia angajatorul local.Mi-a mai spus un lucru pe care n-am sa-l uit: Cred ca poti deveni director de marketing peste trei ani. La noi sau in alta parte. Te vom ajuta. Mental, mi-a folosit aceasta predictie. Practic, nu. Una peste alta, chiar daca a fost o angajare atipica, lucrurile au decurs bine. Trei ani mai tarziu, mi s-a oferit sansa sa devin director de marketing, domeniu despre care stiam foarte putin. Am invatat. Nici piata nu era ce este astazi si am pus foarte multa pasiune in a invata si a-i frecventa pe oamenii cei mai buni. M-am apropiat mult de Aneta Bogdan, care este o autoritate, fara indoiala, am citit foarte mult, am cunoscut multa lume din publicitate. Pe Manuela Necula, care este acum la Ogilvy, de exemplu. M-am asezat intr-un spatiu stimulativ din punctul de vedere al ideilor. Am cunoscut oameni cu care rezonam moral si de la care am avut foarte multe de invatat. Relatia cu industria de publicitate mi-a deschis o lume si m-a format foarte mult.Cariere