Nicolae Constantin este unul dintre romanii care au reusit in Canada. Are 40 de ani si a plecat din Bucuresti in 1992. La capatul celalalt al lumii a fost muncitor cu ziua, businessman, homeless si din nou om de afaceri. S-a reintors cu ceva bani in tara. A fost dezamagit de ceea ce a gasit acasa. A preferat sa vina din nou in Canada. Isi invatase deja lectia dura a succesului. In urma cu un an a pus pe picioare a treia afacere. E multumit.

Dar iata care e povestea lui. Nicolae a fost ospatar la Hanul lui Manuc. Tanar, visator, nemultumit de ce avea in tara si plin de sperante, el a decis sa emigreze. Ajuns in Canada a facut de toate. "Patronul nu-ti respecta munca, considera ca-ti face un mare favor ca-ti da de lucru. Uita insa ca fara muncitori, afacerea lui nu ar exista."

Dupa cativa ani a deschis o pizzerie. In scurt timp a dat faliement. Un prieten i-a spus ca marea lui greseala a fost cand a inceput sa vanda 2 felii de pizza, la pret de una singura. "Asta e dovada ca nici macar tu nu aveai incredere in produsul tau, mi-a spus tipul respectiv. Tu nu ai avut un plan clar de afaceri, mi-a mai zis candianul ala! Si a avut dreptate. Din toata afacerea am ramas cu un mixer de facut coca. Am ajuns sa dorm in masina. Lumea nu se uita la mine nici macar cu dispret. Pur si simplu nu ma baga nimeni in seama. Aici poti muri pe strada si nimeni nu se opreste sa te intrebe daca mai rezisti in frig si ploaie. Abia dupa ce mori e chemata politia sau salvarea sa te duca la morga..."



Tovaras de drum i-a fost Mickey, un catel de o rasa nedefinita, dar extrem de inteliget. Intelege doua limbi straine. Cand in vorbesti in romana insa, se bucura atat de tare, incat iti raspunde pe limba lui, scotand niste sunete pline de dragoste. De fapt, Michey este si in ziua de astazi, singura familie a lui Nicolae, din Canada... In fine, dupa un timp de pribegie prin boscheti, romanul nostru s-a imprietenit cu niste rusi. S-au mutat cu totii intr-un apartament ieftin, unde imparteau cu totii chiria. Nicolae nu reusea sa tina pasul cu rusii cand venea vorba de votka, asa ca intr-o seara s-a oferit sa le faca paine, ca sa mai stinga taria din stomac. Camarazii lui au ramas impresionati. "Mai Nikolai, tu ar trebui sa faci paine! E buna, te pricepi..."

Si Nicolae a cazut pe ganduri. "In Romania, Ceausescu ne-a invatat cum e cu lupta de clasa, asa ca am hotarat sa-mi fac o brutarie pe Brodway. Trebuia sa lovesc sistemul chiar in inima lui. Multi s-au uitat la mine ca la un nebun. Nu au crezut ca un om asa sarac si amarat cum eram eu, va reusi sa-si deschida o afacere chiar in inima unui cartier de oameni foarte bogati. Recunosc, eram cam nebun. Dar trebuie sa fii putin nebun cand vrei cu adevarat sa faci ceva in viata! Important e sa ai totusi si o masura. Ma rog, pe mine m-a ajutat Dumnezeu, si nu am sa-mi pierd credinta in el niciodata.

Mergeam aproape zilnic pe Brodway, cand pe geamul unei dughene pline cu gunoaie am vazut un afis: for rent! L-am sunat imediat pe proprietar. Era spaniol. Ne-am inteles imediat. Am plati chirie 700 de dolari pe luna. Pentru ridicara gunoaielor din interior si din spatele magazinului mi s-au cerut 5.000 CAD. Prea mult pentru mine. Eu aveam doar trei mii. Trebuia sa gasesc alta solutie. Si am gasit-o. In fiecare noapte incarcam masina cu mizeriile alea si le duceam in afara oarasului. Odata am fost prins ca las niste lemne intr-un loc nepermis. Ca sa nu platesc amenda, am mintit ca, de fapt, eu venisem sa le ridic! Am plecat mai departe si am scapat pana la urma de lemne... Mi-am construit singur cuptorul si in cateva saptamani am deschis prima brutarie romaneasca din Vancouver. Se chema Transilvania. Imi invatasem bine lectia, asa ca am inceput sa vand cea mai scumpa paine de pe Brodway."





Cand afacerea a devenit destul de prospera, Nicolae a vandut burtaria unui confrate roman si a plecat in Romania. S-a reintors repede in Canada, hotarat sa-si deschida o brutarie si mai mare. Si-a gasit doi asociati si a pornit la drum. De data asta planul sau a fost si mai indraznet.

"Canadienilor le place specatcolul, asa ca orice afacere de succes trebuie sa fie un show. Asa am facut si eu. Am inteles ca oamenilor de aici le plac lucrurile vechi, rustice si am facut legatura dintre painea noastra ardeleneasca, coapta pe vatra, si atractia acestui popor pentru spectacol. La inceput am ales locatia. Asa am ajuns aici. Steveston e o zona plina de istorie unde se aduna pescarii, iar strada asta e un fel de Dontwon pentru Richmond(localitate aflata in zona a 3-a a marii metropole Vancouver). Cladirea asta e construita pe la 1910. Am avut insa probleme cu cei de la primarie. A fost un razboi dur. Sistemul nu te ajuta. Iar cand nici nu esti unul de-ai lor e si mai multa invidie si rautate. Pana la urma toate s-au rezolvat datorita celui de-al doilea asociat al meu, un italian patorn al unei firme de constructii..."

Brutaria a fost conceputa ca o scena, cu un cuptor mare in mijlocul incaperii. Painea se face noaptea. Se pare ca noua reteta de paine a propus-o Viorica Torok si este adusa de ea din Tara Motilor, de pe meleagurile pe unde a trecut si Octavian Goga. Clientii lor, in mare majoritate canadieni, spun ca sunt fideli brutariei romanesti, pentru ca aici painea e mereu proaspata si se face cu dragoste. Pentru ei e cea mai buna, chiar daca e si cea mai scumpa. Si totusi, cand te uti la dimensiunile unei paini ardelenesti, pretul nu mai pare atat de mare, desi cand spui 10 dolari, cifra nu este tocmai mica.

Pe peretele brutariei, am zarit niste taieturi de reviste cu diverse articole despre burtaria in care ma aflam. Curioasa, m-am apropiat sa vad despre ce e vorba. Am ramas impresionata. Era un articol laudativ semnat de James Barber, cel mai renumit critic in domeniul culinar din Vancouver, si realizator de emisiuni tv. Concluzia lui despre "Romanian Country Bread" era ca brutaria lui Nicolae e un cumul de muzica, paine si ambianta. Asadar romanul nostru avea pe perete cel mai pretios certificat de calitate pe care ar fi putut sa-l obtina in aceasta lume "cruda" cum o numeste Nicolae Constantin.

Cornelia Dimofte - Vancouver 2007