1799, NOIEMBRIE 910 LOVITURA DE LA 18 BRUMAR ANUL VIII

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
Regimul Directoratului (1795 1799) a fost unul slab si corupt, care s-a mentinut datorita victoriilor militare ale lui Napoleon Bonaparte. In timpul acestui regim situatia Frantei s-a inrautatit. Inflatia, traficul de marfuri pe piata neagra, haosul in toate domeniile, exercitarea conducerii de catre noii imbogatiti, inrautatirea situatiei majoritatii locuitorilor au facut ca francezii sa isi piarda increderea in regimul Directoratului. Armata era singura institutie in care mai aveau incredere. De aceasta situatie a profitat Napoleon Bonaparte, care a pregatit o lovitura de stat, prin care sa inlature regimul si sa preia puterea. El l-a atras de partea sa pe abatele Siys, unul dintre cei cinci membri ai Directoratului, cu care s-a intalnit de mai multe ori, in secret, pentru a pune la punct toate detaliile rasturnarii regimului. Siys dorea si el o noua constitutie pentru Franta. La data de 9 noiembrie 1799 (18 Brumar, anul VIII) a fost convocata o intrunire a Consiliului Batranilor. Napoleon a dorit sa-i convinga pe membrii acestuia, de faptul ca Republica se afla in pericol din cauza anarhistilor din interior si a dusmanilor din exterior ai Frantei si ca atat Consiliul Batranilor, cat si Consiliul celor 500 (cele doua corpuri ale puterii legislative) trebuia mutate in afara Parisului, in suburbii. Consiliul Batranilor a acceptat sa se retraga la Saint-Cloud, nu inainte de a-l pune pe Napoleon sa jure ca era loial fata de guvern. El insa a jurat ca doreste o republica bazata pe libertate civila si reprezentare nationala. A doua zi (10 noiembrie 1799), Napoleon Bonaparte a condus trupele la Saint-Cloud si a inconjurat locul in care isi desfasurau dezbaterile Consiliul Batranilor si Consiliul celor 500. Directoratul nu mai exista, deoarece unii dintre membrii sai si-au dat demisia, iar altii au fost arestati. Napoleon a intrat in incaperea in care isi desfasura activitatea Consiliul Batranilor, unde i-a anuntat ca regimul Directoratului se prabusise. Apoi, insotit de patru grenadieri, s-a dus in sala in care isi desfasura sedinta Consiliul celor 500, pentru a-i informa despre ceea ce se intamplase, dar acolo a intampinat rezistenta din partea membrilor acestei adunari. Ei cereau punerea lui Napoleon in afara legii, ceea ce ar fi insemnat, de fapt, executarea acestuia. Napoleon a fost imbrancit si huiduit de unii deputati. Presedintele Consiliului celor 500, Lucien Bonaparte (fratele lui Napoleon), a parasit acest for legislativ, pe care l-a dizolvat. Napoleon Bonaparte i-a acuzat pe unii dintre membrii Consiliului celor 500 ca au vrut sa-l asasineze si a ordonat grenadierilor, aflati sub comanda lui Murat, sa intre in cladire. Consiliul Batranilor a fost de acord cu abolirea Directoratului, in timp ce armata actiona impotriva Consiliului celor 500. Parizienii lui Napoleon din ambele corpuri legislative au infiintat un organ executiv, Consulatul, format din trei membri (Napoleon, care era numit prim-consul, abatele Siys si Roger Ducos). Consiliul Batranilor si Consiliul celor 500 au fost inlocuite cu doua comitete permanente, formate din 25 de membri. Astfel, Directoratului i-a luat locul Consulatul, care era, de fapt, un regim dictatorial al lui Napoleon. Regimul Directoratului (1795 1799) a fost unul slab si corupt, care s-a mentinut datorita victoriilor militare ale lui Napoleon Bonaparte. In timpul acestui regim situatia Frantei s-a inrautatit. Inflatia, traficul de marfuri pe piata neagra, haosul in toate domeniile, exercitarea conducerii de catre noii imbogatiti, inrautatirea situatiei majoritatii locuitorilor au facut ca francezii sa isi piarda increderea in regimul Directoratului. Armata era singura institutie in care mai aveau incredere. De aceasta situatie a profitat Napoleon Bonaparte, care a pregatit o lovitura de stat, prin care sa inlature regimul si sa preia puterea. El l-a atras de partea sa pe abatele Siys, unul dintre cei cinci membri ai Directoratului, cu care s-a intalnit de mai multe ori, in secret, pentru a pune la punct toate detaliile rasturnarii regimului. Siys dorea si el o noua constitutie pentru Franta. La data de 9 noiembrie 1799 (18 Brumar, anul VIII) a fost convocata o intrunire a Consiliului Batranilor. Napoleon a dorit sa-i convinga pe membrii acestuia, de faptul ca Republica se afla in pericol din cauza anarhistilor din interior si a dusmanilor din exterior ai Frantei si ca atat Consiliul Batranilor, cat si Consiliul celor 500 (cele doua corpuri ale puterii legislative) trebuia mutate in afara Parisului, in suburbii. Consiliul Batranilor a acceptat sa se retraga la Saint-Cloud, nu inainte de a-l pune pe Napoleon sa jure ca era loial fata de guvern. El insa a jurat ca doreste o republica bazata pe libertate civila si reprezentare nationala. A doua zi (10 noiembrie 1799), Napoleon Bonaparte a condus trupele la Saint-Cloud si a inconjurat locul in care isi desfasurau dezbaterile Consiliul Batranilor si Consiliul celor 500. Directoratul nu mai exista, deoarece unii dintre membrii sai si-au dat demisia, iar altii au fost arestati. Napoleon a intrat in incaperea in care isi desfasura activitatea Consiliul Batranilor, unde i-a anuntat ca regimul Directoratului se prabusise. Apoi, insotit de patru grenadieri, s-a dus in sala in care isi desfasura sedinta Consiliul celor 500, pentru a-i informa despre ceea ce se intamplase, dar acolo a intampinat rezistenta din partea membrilor acestei adunari. Ei cereau punerea lui Napoleon in afara legii, ceea ce ar fi insemnat, de fapt, executarea acestuia. Napoleon a fost imbrancit si huiduit de unii deputati. Presedintele Consiliului celor 500, Lucien Bonaparte (fratele lui Napoleon), a parasit acest for legislativ, pe care l-a dizolvat. Napoleon Bonaparte i-a acuzat pe unii dintre membrii Consiliului celor 500 ca au vrut sa-l asasineze si a ordonat grenadierilor, aflati sub comanda lui Murat, sa intre in cladire. Consiliul Batranilor a fost de acord cu abolirea Directoratului, in timp ce armata actiona impotriva Consiliului celor 500. Parizienii lui Napoleon din ambele corpuri legislative au infiintat un organ executiv, Consulatul, format din trei membri (Napoleon, care era numit prim-consul, abatele Siys si Roger Ducos). Consiliul Batranilor si Consiliul celor 500 au fost inlocuite cu doua comitete permanente, formate din 25 de membri. Astfel, Directoratului i-a luat locul Consulatul, care era, de fapt, un regim dictatorial al lui Napoleon.