ALEXANDRU LAPUSNEANUL

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
<b>Alexandru Lapusneanul de Costache Negruzzi</b>In centrul nuvelei scriitorul il asaza pe domnul Moldovei, toate celelalte personaje, ca si actiunile prezentate, sunt orientate spre reliefarea caracterului acestuia.Apreciat constant drept un erou romantic, prin calitati de exceptie si defecte extreme, construit pe baza antitezei romantice (LapusneanulRuxandra), prin observatia atenta a psihologiei personajului, Negruzzi realizeaza un personaj complex, bine individualizat. G. Calinescu nota, de alfel, in a sa Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent ca Lapusneanul apare ca orice om viu si intreg si impresia ultima a cititorului e mai putin a unui portret romantic, cat a unei puternice creatii pe deasupra oricarui stil de scoala, precum si faptul ca echilibrul intre conventia romantica si realitatea individului e minunea creatiei lui Negruzzi.Toti cercetatorii operei lui Negruzzi au relevat arta compozitiei, dramatizarea actiunii depasind simpla narare a faptelor din cronica lui Ureche. Potrivit afirmatiei lui Tudor Vianu, Negruzzi devine prin nuvela Alexandru Lapusneanul primul scriitor epic de seama al literaturii romane, iar G. Calinescu nu se sfieste sa-l compare cu marii dramaturgi ai lumii: Numele lui Negruzzi este legat de obicei de nuvela istorica Alexandru Lapusneanul, care ar fi devenit o scriere celebra, ca si Hamlet, daca literatura romana ar fi avut in ajutor prestigiul unei limbi universale.Critica literara a pus in evidenta ideea ca Negruzzi a vazut in dialog o solutie artistica, distantandu-se astfel net de cronica, punand in lumina, cu instrumentele teatrului, miscarea psihologica a personajului.Faptele voievodului ajuns din nou pe tronul Moldovei (campania de exterminare a boierilor tradatori, iertarea pe care o cere, cu pocainta, boierilor, leacul de frica oferit gingasei si miloasei doamne, aruncarea lui Motoc in mainile dezlantuitei multimi) pun in lumina un domn absolut, un tiran al epocii medievale, ce actioneaza pentru intarirea autoritatii domnesti si slabirea puterii boierilor. Negruzzi a inteles astfel spiritul cronicii romane si a pus bazele unui romantism pozitiv, scutit de naive idealitati (G. Calinescu).Negruzii impinge in prim plan faptele sa vorbeasca, printr-o concizie clasica, intr-un dialog viu, de o rara autenticitate.Prin puterea de evocare a dialogului, printr-o fina observatie a gesturilor, a mimicii se dezvaluie toata miscarea psihologica a viitorului tiran inca din primul capitol. Scena dialogata a intalnirii dintre Alexandru Lapusneanul, venit sa urce pe tronul Moldovei pentru a doua oara, si solia de boieri alcatuita din vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarii Spancioc si Stroici contureaza conflictul puternic dintre domn si boierii tradatori, evidentiind trasatura fundamentala a Lapusneanului: vointa neclintita de a domni ca un autocrat, impunandu-si autoritatea tiranica.Replicile exprima atitudini vizibile, starea sufleteasca a eroilor in timpul vorbirii asigurand caracterul scenic.Lapusneanul ii primeste protocolar si rezervat, silindu-se a zambi (expresia fetei). Atitudinea boierilor exprima o oarecare independenta, caci se inchinara pana la pamant, fara a-i saruta poala dupa obicei (gest semnificativ). Replicile arata siguranta de sine si atitudinea provocatoare a domnului care-i face pe dusmanii sai sa-si dezvaluie ostilitatea si intentiile adevarate: Am auzit, urma Alexandru, de bantuirile tarii si am venit s-o mantui; stiu ca tara masteapta cu bucurie. Ultima parte a replicii este scanteia care declanseaza raspunsul invaluit in viclenie a lui Motoc si raspunsul dur, ferm, autoritar, intr-o izbucnie de furie si ura abia stapanita a Lapusneanului, exprimat in replici scurte, taioase, care pun in lumina impulsivitatea, omul violent, politicianul fara scrupule, neingaduitor in infruntarea cu boierii. Replicile au ramas memorabile, capatand valoare de sentinta: Daca voi nu ma vreti, eu va vreau, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi, si voi merge si cu voia, ori fara voia voastra.Negruzzi insoteste replicile cu observatii asupra fizionomiei personajului, care reflecta trairile interioare ale eroului: raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scanteiara ca un fulger. Interogatiile si exclamatiile personajului, retezarea taioasa a vorbelor interlocutorului sau, succesiunea rapida, dintr-o rasuflare, a raspunsurilor Lapusneanului exprima ritmul starii sufletesti a personajului, vorbirea lui devenind dramatica, traita la cote inalte ale simtirii omenesti: Au doar nu sunt si eu urmasul lui Dumnezeu? Au doar nu mi-ati jurat si mie credinta, cand eram numai stolnicul Petre? Nu m-ati ales voi? Cum au fost obladuirea mea? Ce sange am varsat? Care s-au intors de la usa mea, fara sa castige dreptate si mangaiere? si insa, acum nu ma vreti, nu ma iubiti? Ha! ha! ha!. Cu o intuitie psihologica remarcabila, Negruzzi isi lasa personajul sa se dezlantuie intr-o furie si o manie galgaitoare, subliniind paroxismul trairii prin amanunte fizionomice: Radea, muschii i se suceau in rasul acesta, si ochii lui hojma clipeau. Lapuseanul dovedeste o cunoastere sigura asupra oamenilor, dar si o abilitate politica evidenta, crutandu-l pe Motoc pentru incercarea de a-l insela iarasi, pentru ca ii este trebuitor ca sa se mai usureze de blastemurile norodului. Scena aceasta adauga alte trasaturi ale domnitorului: duritatea, luciditatea, ironia necrutatoare.Partea a III-a, cea mai dramatica din intreaga nuvela, incepe printr-o liniste si o atmosfera cuvioasa de sarbatoare, la mitropolie, unde domn si boieri se adunasera pentru ascultarea liturghiei.Scena e prezentata cu minutiozitate intr-o gradare ascendenta de amananunte, pe baza antitezei romantice, pregatind contrastul cu scena uciderii celor 47 de boieri.Scriitorul isi avertizeaza cititorul: impotriva obiceiului sau, Lapusneanul, in ziua aceea, era imbracat cu toata pompa domneasca. Nici o arma nu avea alta decat un mic junghi cu plaselele de aur, iar dintre bumbii dulamii se zarea o zea de sarma.Lapusneanul, ca un mare actor, isi va regiza cu deosebita rigurozitate, urmarind efectele, miscarile, ca pe o scena, intru totul viabila: Dupa ce a ascultat sfanta slujba, s-a coborat din strana, sa inchinat pe la icoane, si, apropiindu-se de racla sf. Ioan cel Nou, sa plecat cu mare smerenie, si a sarutat moastele sfantului. Folosirea verbului impersonal amplifica proportiile reale, tensionand momentul, invaluind totul intr-o atmosfera miraculoasa: Spun ca in minutul acela el era foarate galben la fata, si ca racla sfntului ar fi tresarit. Miscarea personajului continua: Dupa aceasta, suinduse iarasi in strana se inturna catre boieriEste momentul in care Lapusneanul se domina prin arta disimularii. Personajul este un excelent actor, dovedind inteligenta, tact, un echilibru interior desavarsit. El foloseste, in scopul castigarii increderii totale a boierilor ce-l urau si se temeau de el, argumentele hotaratore: nu numai gesturile, miscarile, expresia fetei, dar mai ales extrase din Biblie anume alese. Scriitorul isi lasa eroul sa se miste singur, fara nici o interventie, obiectivand total actiunile personajului.Scena uciderii boierilor, a dialogului dintre Lapusneanul si Motoc, retrasi langa o fereastra, capata viata intr-un tablou plin de miscare ce se deruleaza parca aievea (verbe la imperfectul durativ). Cinismul Lapusneanului El radea, si groaza lui Motoc care se silea a rade ca sa placa stapanului, simtind parul zburlindu-i-se pe cap si dintii sai clantanind sporesc dramatismul.Luciditatea, sangele rece, tonul sarcastic in fata scenei sangeroase la care asista, comportamentul dispretuitor si cinic fata de Motoc, pierit de groaza, dezvaluie un om diabolic. Lapusneanul are placerea sadica de a chinui sufletul vornicului ticalos care-l tradase si de care acum nu mai avea nevoie. El se leapada de el, potolind astfel multimea burzuluita, fara sa clipeasca, dintr-un calcul lucid.Lapusneanul este inzestrat cu o mare mobilitate a sentimentelor, caracteristica fiintei umane. In scena finala a bolii si a otravirii sale, personajul traieste cu intensitate atat umilinta cat si revolta impotriva celor care l-au calugarit, apoi groaza in fata mortii.El ramane o mare creatie, un pesonaj complex, viabil, asa cum subliniaza si Al. Piru (C. Negruzzi, 1966): Nu se poate inchipui un portret mai viu intr-un numar mai mic de gesturi si cuvinte memorabile, intr-o compozitie mai simpla si in decoruri mai putine. Figura eroului e romantica. Eliminand fatalitatea cronicarului, Negruzzi la facut mai credibil, fara a-l deposeda de aerul demonic, fantastic, dimpotriva, conferindu-i acel hieratism, acea proportie a liniilor care e semnul creatiilor permanent clasice. (M.P.)