FAT-FRUMOS

Tinerete fara batranete si viata fara de moarteConstantin Noica vorbind despre Luceafarul si modelul fiintei mentiona: Doua creatii, Luceafarul lui Eminescu apoi un basm popular, Tinerete fara batranete, ar putea sa ilustreze modelul ontologic, schitat mai sus in prelungirea sentimentului romanesc al fiintei. In fapt, cum se va vedea, este in cele doua creatii mai mult decat o ilustrare a modelului, este o adancire si o reliefare a lui, cuLuceafarul, invederandu-i-se intelesul prin neimplinire, cu basmul popular, prin implinire.La drept vorbind, Eminescu a pornit si el de la un basm. Poate ca basmul are, ca nici o alta forma de creatie artistica, o semnificatie antologica prin el insusi. El reprezinta incercarea artistic organizata de a descrie fiinta, de vreme ce o invoca la diverse niveluri de realitate si irealitate. Eposul, drama, lirica nu cauta de obicei acces in fiinta insasi, caci s-ar implica prea mult in avanturile si prapastiile omului. Basmul, care opereaza cu oameni si situatii stereotipe, vorbeste despre ceea ce este si ceea ce are sa fie, despre ceea ce a fost si n-a fost sa fie, despre acel ce va fi fiind, din lucruri care de n-ar fi nu s-ar povesti. () Ne va fi suficient sa impletim ideea eroului din Luceafarul cu ideea arheilor, spre a arata cat de eminesciana este problema vicisitudinilor generalului, cat de potrivita este alegerea basmului si, in cele din urma, cat de romanesc este totul, basm, poem eminescian, arheu si daca putem duce lucrurile pana la capat modelul ontologic schitat.La acest model ne intoarcem acum, dupa ce l-am vazut descumpanit, la inceput de zbuciumul individului de a nu-si putea obtine fiinta printr-o buna intalnire cu generalul, apoi in Luceafarul de zbuciumul generalului de a nu obtine nici el fiinta, printr-o buna intalnire cu individul, spre a gasi modelul, in cumpatul si echilibrul lui, dar nu fara un tremur nici acum, cu uimi-torul basm romanesc, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte (C. Noica, Introducere la miracolul eminescian, Humanitas, Bucuresti, 1992).Aceasta precizare fixeaza locul basmului in contextul literaturii si culturii noastre si nu numai, din perspectiva implicarii in basm a unor elemente din filozofia folclorica romaneasca, miori-tica conceptia despre viata si moarte, locul si rostul omului in univers, sensul si limitele fericirii.Pornind de la definirea basmului naratiune fantastica, cu personaje fabuloase, grupate dupa cele doua dimensiuni ale vietii, binele si raul, basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte este unul dintre cele mai frumoase basme romanesti culese de Petre Ispirescu, care au ca motiv imparatul fara urmas. Astfel, basmul nareaza intamplari ale unui imparat mare si a unei imparatese amandoi tineri si frumosi care insa, in ciuda tuturor incercarilor, nu puteau avea copii. Un unchias dibaci daruieste imparatului ceva leacuri pentru a aduce pe lume un Fat-Frumos, dragalas, dar, spune batranul, parte n-o sa aveti de el.Copilul insa nu intra in viata decat atunci cand i se promite Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Aceasta promisiune neobisnuita devine laitmotivul basmului: Atunci copilul tacu si se nascu Dar de ce crestea copilul d-aceea se facea mai istet si mai indraznet. Il detera pe la scoala si filozofi, si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an, el le invata intr-o luna, astfel incat imparatul murea si invia de bucurie. La implinirea varstei de cincispreczece ani, nazdravanul copil Fat-Frumos ceru tatalui sau fagaduinta facuta la nastere. Imparatul neputincios refuza. Daca tu, tata, nu poti sa-mi dai apoi sunt nevoit sa cutreier toata lumea pana voi gasi fagaduinta pentru care m-am nascut.Dorinta imposibila de indeplinit intr-o lume obisnuita se transforma intr-o cautare a unui ideal superior aici al nemuririi de unde si similitudinea stabilita de Noica, relevata mai sus, intre Fat-Frumos al basmului si Luceafarul lui Eminescu, Luceafarul cerand Demiurgului sa devina muritor.Ca in toate basmele populare, Fat-Frumos isi alege calul rapciugos si bubos si slab dar si el nazdravan, invatandu-l pe Fat-Frumos: Ca sa ajungi la dorinta ta, trebuie sa ceri de la tatal-tau palosul, sulita, arcul, tolba cu sagetile si hainele ce le purta el cand era flacau; iar pe mine sa ma ingrijesti cu insuti mana ta sase saptamani si orzul sa mi-l dai facut in lapte. Dupa ce respecta sfatul calului si gasi hainele si armele tatalui sau, pe care le curata si le pregateste, calul odata se scutura si el, si toate bubele si rapciuga cazura de pe dansul si ramase intocmai cum il fatase ma-sa, un cal gras, trupes si cu patru aripi Dupa trei zile au plecat in marea calatorie ce avea sa-l supuna la probe de viata, cum au fost: invingerea Gheonoaiei si vindecarea ei, prin punerea piciorului rupt la loc; a Scorpiei sora cu Gheonoaia ambele blestemate de parinti pentru rautatea lor si transformate din fete frumoase in lighioi si care vor sa-si rapesca una de la alta pamant. Scorpia varsa foc si smoala cand se necajeste de unde si iarba parlita pe care calcau Fat-Frumos si calul nazdravan despre care Gheonoaia spusese: Sa-ti traiasca calul, Fat-Frumos, ca un nazdravan ce este, ca de nu era el te mancam fript; acum insa m-ai mancat tu pe mine; sa stii ca pana azi nici un muritor n-a cutezat sa calce hotarele mele pana aicea; cativa nebuni cari s-au incumes a o face d-abia au ajuns pana in campia unde ai vazut oasele cele multe. Sfatuit de cal, Fat-Frumos, a luat cu sageata unul dintre cele doua capete ale Scorpiei, dupa care la ruga acesteia o iarta si-i puse capul la loc, trecand cu bine si hotarele acesteia. A treia piedica este a fiarelor salbatice care pazesc palatul unde se gaseste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte: cu dansele nu este chip de a te bate; si ca sa trecem prin padure e peste poate; noi insa sa ne silim, dac-am putea, sa sarim pe deasupra.Sunt ajutati si de doamna palatului o zana nalta subtirica si dragalasa si frumosa nevoie mare, care a imblanzit animalele carora le dadeau de mancare, trimitandu-le apoi la locul lor si care i-a intampinat: Bine ai venit, Fat-Frumos! Ce cauti aici? Cautam, zice el, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. Daca cautati ceea ce zisesi, aci este.Intrand in palat mai gasi doua fete la fel de frumoase si care erau surorile mai mari ale zanei. Fat-Frumos depasind probele isi implini dorinta. Fiindca si cele trei surori tanjesc dupa un suflet de om, el se insoteste cu fata cea mica.Taramul in care patrunsese, un taram al fericirii, nu cunostea scurgerea timpului, decat fericirea: Petrecea acolo vremea uitata, fara a prinde de veste, fiindca ramasese tot asa de tanar, ca si cand venise. Era oprit insa a patrunde intr-o vale denumita Valea Plangerii. Alergand dupa un iepure, la vanatoare, a depasit hotarul interzis si deodata il apuca un dor de tata-sau si de mama-sa pe care dorea sa-i revada. Este insa avertizat: Nu ne parasi, iubitule; parintii tai nu mai traiesc de sute de ani; si chiar tu, ducandu-te, ne temem ca nu te vei mai intoarce; ramai cu noi; caci ne zice gandul ca vei pieri.Toate rugaciunile celor trei femei, precum si ale calului, n-au fost in stare sa-i potoleasca dorul parintilor, care-l usca pe de-a-ntregul.Drumul pe care se intorcea acum era de nerecunoscut: acolo zarira orase; padurile se schimbasera in campii; intreband despre Scorpie li se raspunse: ca bunii lor auzisera de la strabunii lor povestindu-se de asemnea fleacuri.Locuitorii radea de dansul, ca de unul ce aiureaza sau viseaza destept, iar el suparat pleca inainte, fara a baga de seama ca barba si parul ii albise.Aceleasi intrebari si la domeniile Gheonoaiei.Ajuns la palatul unde se nascuse, calul se intoarse de unde a plecat, iar Fat-Frumos, Vazand palaturile daramate si cu buruieni crescute pe dansele, ofta si, cu lacrimi in ochi, cata sa-si aduca aminte cat erau odata de luminate aste palaturi si cum si-a petrecut copilaria in ele a ramas pe taramul mortii.Revenindu-i memoria, reintra in conditia sa umana, de fiinta muritoare. Astfel, moartea nu poate fi depasita, decat simbolic facand ca semenii tai sa fie fericiti si tu nazuind mereu spre bine si frumos, prin cutezanta, indrazneala, inteligenta, bunatate. Nimic nu vine de la sine, mai ales fericirea.Finalul basmului este semnificativ pentru marcarea imposibi-litatii schimbarii conditiei omului: Cautand intr-o parte si in alta, cu barba alba pana la genunchi, ridicandu-si pleoapele ochilor cu mainile si abia umbland, nu gasi decat un tron odorogit; il deschise, dara in el nimic nu gasi; ridica capacul chichitei, si un glas slabanogit ii zise: Bine ai venit, ca de mai intarziai, si eu ma prapadeam.O palma ii trase moartea lui, care se urcase si se facuse carlig in chichita si cazu mort, si indata se si facu tarana.Iar eu incalecai p-o sa si va spusei dumneavoastra asa.Unul din cele mai frumoase basme romanesti, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte este bogat in semnificatii estetice si filozofice, revelator pentru conceptia de viata a poporului nostru, in contextul mitului mioritic.Carateristicile basmului, in general, deci si a celui discutat de noi sunt: formele consacrate de inceput, de incheiere si chiar in interior (care fac legatura intre episoade), avand rolul de a ne introduce intr-o lume a fabulosului, precum a readuce cititorul la realitate (in finalul basmului), peisajele sunt vag definite toponimic, lipsesc determinarile geografice precise, cu doua privelisti simbolizate de cele doua taramuri, poate chiar trei, daca socotim si pe cel al vazduhului (pe unde calul il poarta in zbor pe Fat-Frumos; intalnirea unor elemente naturale padurea, vegetatia inchisa, deasa, in care nu patrunde lumina sau iarba parjolita); palatele, descrierea sumara a zanelor, prin trasaturi care uimesc, stralucesc mai mult magic ce pot aparea si disparea; putine amanunte vestimentare; unele personaje depasesc amestecul fiinte himerice, cu o psihologie misterioasa Gheonoaia, Scorpia, Calul comunica cu omul dar nu sunt oameni (in alte basme apar zmei, sarpele, balaurul, dar si Stramba-Lemne, Sfarma-Piatra, Flamanzila, Setila, Ochila, Uriasii etc. si care se fac frati de cruce cu viteazul din basm, ajutandu-l in toate ispravile lui. Aceste fiinte au o mare forta fizica si un simt extraordinar, prevestind si preintampinand intamplarile nefavorabile eroului principal purtator de valori umane superioare.Calul nazdravan este ca si Fat-Frumos un protagonist al basmului care strabate fulgerator spatiul.Este relevanta limba cu un pronuntat caracter oral dat de folosirea expresiilor populare, proverbe, expresii locutionale, interjectii cu valoare onomatopeica. Se folosesc ca moduri de expunere: naratiunea, dialogul, descrierea, monologul interior. Semnele de punctuatie au valori expresive superioare.Basmul este deci o creatie litrara, avand o geneza speciala, oglindind viata in mod fabulos.Astfel, prima si cea mai veche culegere de basme a fost pu-blicata de fratii germani Arthur si Albert Schatt, in 1845 in traducere germana (la Stuttgart si Tbingen). Primul care a publicat basm romanesc la noi a fost Nicolae Filimon Omul de piatra, in revista Taranul roman. Apoi, Petre Ispirescu publica, in 1862, trei basme, editate in brosura; in 1872 apare primul volum din Legendele si basmele romanilor, continuand, in 1876.Urmeaza si alti culegatori: I. C. Fundescu, Teodor M. Arsenie, N. D. Popescu.Basm moldovenesc in graiul cel mai plastic popular a cules si publicat Creanga. Nu mai putin poetice si frumoase sunt cele de I. Slavici; basmul Zana zorilor este unul din cele mai frumos povestite basme romane.Numeroase studii despre folcloristica romanesca in care basmul ocupa un loc deosebit sunt cunoscute in cultura romana si nu numai. Mentionam: Operele lui Petre Ispirescu (Vol. I, Editura pentru Literatura 1969; vol. II, Editura Minerva, 1971, Bucuresti, ingrijita de Aristita Avramescu); Istoria folcloristicii romanesti deOvidiu Barlea (Editura Enciclopedica Romana, 1974, Bucuresti); Dictionarul folcloristilor de Iordan Datcu si S. C. Stroescu (Editura tiintifica si Enciclopedica, 1979, Bucuresti); Estetica basmului romanesc de G. Calinescu. Am mentionat mai sus pe Alexandru Lambrior, G. Dem. Teodorescu, Simion Florea Marian, Grigore Tocilescu, Lazar aineanu, Moses Gaster, B. P. Hasdeu etc. Mircea Angelescu, pe langa faptul ca pune la dispozitia publicului Literatura populara romana a lui Moses Gaster, va da, in 1987 (la Editura Minerva) un intersant eseu, Introducere in opera lui Petre Ispirescu, in care releva valoarea limbii basmelor lui Petre Ispirescu. B. P. Hasdeu, in prefata culegerii de basme si legende din 1872, subliniaza autenticitatea limbii sateanului, cititorul simtind stramutarea: in viguroasa atmosfera de la tara, unde expresiunile sunt tot atat de energice ca si arsita soarelui, ca si trosnetul gerului, ca si bataia vantului.Vasile Alecsandri adanceste opinia lui Hasdeu in prefata la volumul Legendele sau basmele romanesti din 1882: A sti de a pastra naivitatea poetica a graiului povestitorilor de la sezatori este o opera din cele mai meritorii. Acest merit l-ai avut d-ta, domnule Ispirescu, si eu te felicit cu toata sinceritatea unui adorator al poeziei poporului nostru pentru modul cu care ai cules si ai publicat importanta colectie ce ai intreprins.In necrologul din 6 decembrie 1877 se spunea: Era singurul (n.n. Petre Ispirescu) care poseda in toata a lui bogatie, cu toate ale lui mestesugite intorsaturi, stilul popular. Basmele lui Ispirescu sunt o comoara de limba romanaDelavrancea remarca arta de povestitor a lui P. Ispirescu: puterea de viata, coloritul cand naiv, cand glumet, cand epic, cand liric, fara contenire fermecator cu care a reinviat el, datatorul de viata, aceste legende vestezite, uscate, asemanatoare cu copacii seculari fara coaja, fara frunze, uscati tocmai fiindca au trait atat de mult si s-au inaltat atat de sus.Vasile Voiculescu se intreaba: nu am cunostinta daca cineva, vreodata, a incercat o analiza a basmelor spre a vedea ce simboluri filosofice pot fi determinate in minunata lor destainuire, pentru ca tot el sa afirme: in astfel de legende gasim primele rudimente ale constiintei de neam. In peripetiile de vis ale unui basm se personifica de fapt viata si nadejdea unui popor. In acest sens, Fat-Frumos ar personifica (ca si la Eminescu) ideea de neam (Realitatea basmelor, in vol. Ganduri albe, Editura Cartea Romaneasca, 1987, Bucuresti).Nume cum sunt C. Noica, M. Eliade, Vasile Lovinescu, aduc in secolul nostru noi date ale mitologiei romanesti, completate si de alti cercetatori ca: M. Coman, N. Rosianu, N. Constantinescu, Silviu Angelescu, Mircea Anghelescu etc.Drept recunoastere a valorii eterne a acestui tezaur, stau marturie manuscrisele eminesciene si, indeosebi, nemuritoarele basme culte Fat-Frumos din lacrima a lui M. Eminescu si Harap-Alb a lui Ion Creanga.Basmul Tinerete fara batranete si viata fara de moarte semnifica incontestabilele valori estetice, de limba si etica ce pun in valore marea capacitate de creatie a poporului nostru, precum si conceptia sa despre viata si moarte. (C.B.)