FLAMAZILA
calendar_month 29 Aug 2006, 00:00
Povestea lui Harap-Alb de Ion CreangaSimbolizand dimensiunea umana a foamei, Flamanzila este al doilea personaj pe care-l intalneste Harap-Alb, foametea, sac fara fund sau cine mai stie ce procopseala a fi, de nu-l mai poate satura nici pamantul. Plin de har ca si tovarasii lui de drum care-l insotesc pe Harap-Alb, Flamanzila vorbeste amenintator la adresa lui Ros imparat: si-a pus el, imparatul Ros, boii in card cu dracul, dar are sa-i scoata fara coarne. Lui si celorlalti le ghioraesc matele de foame si se bucura cand li se promite ca vor fi ospatati.Flamanzila luand apararea imparatului rosteste: Ei, taca-va gura de-acum! zise Flamanzila. Destul e o maciuca la un car de oale. Nu tot certati pe maria-sa, ca om e dumenalui. Pentru niste saracuti ca noi e greu de facut trebi de acestea. Dar la o impartire, ca cum te-ar pisca un purice; nu se mai baga in sama.Plina de umor, scena ospatarii lui Flamanzila este relevanta pentru simbolistica personajului.Si atunci unde nu incepe Flamanzila a carabani deodata in gura cate o haraba de pane si cate o ialovita intreaga, si repede mi ti le-a infulicat si le-a forfacat, de parca n-au mai fost () Dupa aceea, Flamanzila a inceput a striga in gura mare ca moare de foame si a zvarli cu ciolane in oamenii imparatesti, care erau acolo de fata. (C.B.)