GHITA PRISTANDA

O scrisoare pierduta de I.L. CaragialeGhita Pristanda, politaiul orasului, devine relevant, facandu-l pe spectator, asa cum subliniaza G. Calinescu, sa strige din stal: neica, sarut mana coane Fanica replici sentinte care traiesc singure cu o pura viata verbala.Pristanda, considerat un Polonius, pentru lumea bombastica, functioneaza, dupa acelasi critic, ca un ecou docil.Aparent neimportant, Ghita are a doua replica, in deschiderea comediei (actul I, scena I), in discutia cu Tipatescu, cand facem cunostinta cu incultura lui, cu automatismele verbale: Curat caraghioz! Pardon, sa iertati, coane Fanica, ca intreb: bampirce-i aia, bampir? si, mai departe: Dumneata sugi sangele poporului! Aoleu!; Curat misel!; Curat murdar! si ultima replica in actul IV, scena XIV: Curat constitutional! Muzica! Muzica! conducand muzica, dupa precizarea de regie a autorului: Ghita Pristanda, indata ce soseste in scena, face semn muzicii sa taca. Muzica tace.Abil, se comporta slugarnic cu toti, socotelile lui fiind practice si in consens cu ale sotiei lui care-l invata: Ghita, Ghita, pu-pa-l in bot si papa tot, ca satulul nu crede la al flamand. Deformarea cuvintelor, a neologismelor, a regionalismelor, asocierea lui curat cu expresii si cuvinte nepotrivite: curat condei, curat constitutional, curat murdar caracterizeaza personajul, starnind comicul de limbaj. Repetarea automata, incalcarea regu-lilor gramaticale denotand incultura, lipsa de instructie, un comic de caracter si de situatii contrazicerea venind de la ceea ce vrea sa fie si ceea ce este prin comportare, ce spune si cum spune in contradictie cu misia sa, cu locul sau in viata sociala.Ajunge chiar la un fel de targuiala cu Tipatescu celebra socoteala a steagurilor. Se autocaracterizeaza etalandu-si importanta si dificultatea postului, a functiei: ca acuma stiti ca bietul politai n-are si el ceas de mancare, de bautura, de culcare, de sculare, ca tot crestinul Tipatescu il aproba scurt, printr-un Fireste, dupa care Ghita se lanseaza: si la mine, coane Fanica, sa traiti! greu de tot Ce sa zic? Famelia mare, renumeratie mica, dupa buget, coane Fanica. Inca d-aia nevasta-mea zice: M-ai roaga-te si tu de domnul prefect sa-ti mai mareasca leafa, ca te prapadesti de tot! Noua copii, coane Fanica, sa traiti! nu mai putin Statul n-are idee de ce face omul acasa, ne cere numai datoria; dar de! noua copii si optzeci de lei pe luna: famelie mare renumeratie mica, dupa buget. Vorbele sunt aluzive, reverentioase si urmaresc sensibilizarea superiorului sau care ar putea sa-i fie de folos.Prin reactia sa, Tipatescu contribuie la caracterizarea lui Pristanda. Astfel, Tipatescu (zambind precizeaza scriitorul) replica: Nu-i vorba, dupa buget e mica, asa e decat tu nu esti baiat prost; o mai carpesti, de ici, de colo; daca nu curge, pica Lasca stim noi! Pristanda nu neaga, se supune politicos, ceea ce il determina pe Tipatescu sa se destainuiasca: si nu-mi pare rau, daca sti sa faci lucrurile cuminte: mie-mi place sa ma serveasca functionarul cu tragere de inima Cand e om de credinta Deci se pune o conditie credinta, la care Pristanda nu evita sa raspunda, confirmand devotamentul sau: De credinta, coane Fanica sa traiti! Tipatescu nu se lasa pacalit si ii atrage atentia lui Pristanda: Lasa, Ghita, cu steagurile de alaltaieri ti-a iesit bine; ai tras frumusel condeiul. Afirmand automat, Pristanda (uitandu-se pe sine si razand precizarea autorului): Curat condei! (Luandu-si numaidecat seama, naiv): Adicate cum condei, coane Fanica? Pristanda confirma cu fermitate cele patruzeci si patru de steaguri: Poate unuldoua sa le fi dat vantul jos da s-a pus Tipatescu il infrunta (razand): Nu umbla cu mofturi, Ghita. Nu m-am plim-bat eu la luminatie in trasura cu Zoe si cu nea Zaharia in tot orasul? Tocmai ea, cum e glumeata, zice: Ia sa-i numaram steagurile lui Ghita Cunoscand serviciile pe care le aduce coanei Zoitica, Pristanda (mahnit cum precizeaza Caragiale o manhire fireasca) raspunde: Imi pare rau! tocmai coana Joitica, tocmai dumneaei, care de! sa ne aseptam de la dumneaei la o protetie Tipatescu vazandu-l si simtindu-i mahnirea il incurajeaza, precizandu-i ca a fost si ramane omul lor. Comportarea lui Pristanda este copilareasca, ridicola: Al dumneavoastra, coane Fanica, si al coanei Joitichi, si al lui conu Zaharia Ei? si le-ati numarat, coane Fanica? Ei? asa e? patruzeci si patru Dupa afacerea cu steagurile, il surprinde pe Tipatescu, povestindu-i despre ceea ce auzise de la dascalime: Ionescu, Popescu, popa Pripici, d. Tachita, si Petcus si Zapisescu toata gasca-n par, jocul fiind pe sfarsite.Modul in care o face este comic: Eu, cu gandul la datorie, ce-mi da in gand ideea? zic: ia sa mai ciupim noi ceva de la onorabilul, ca nu stricasi binisor, ca o pisica, ma sui pe uluci si ma pui s-ascult: auzeam si vedeam cum v-auz si m-auziti, coane Fanica, stiti, ca la teatru. Mare artist, prin gestica, imita foarte bine pe cei din jur, scena de la popa Pripici fiind savuroasa: Ma trag inapoi alunec, alunec de pe uluci si caz pe maidan, peste un dobitoc, care pe semne trecea ori sedea langa uluci. Dobitocul incepe sa strige, toti din casa sar navala la fereastra; eu, cum cazusem, ma ridic degraba, o iau pitulis pe langa uluci si intru in curtea primariei (comic de situatie si de limbaj s.n.).In scena II, actul I, singur cu sine exprima ce gandeste, caracterizand si el aspectele de viata la care asista si in care se implica, de unde rezulta viclenia si simtul de observatie, siretenia lui. Notatiile autorului ii intaresc trasaturile de caracter. Iata-l pe Pristanda singur in scena: Grea misie, misia de politai si conu Fanica cu coana Joitica mai stau sa-mi numere steagurile Tot vorba bietei neveste, zice: Ghita, Ghita, pupa-l in bot si-i papa tot, ca satulul nu crede la al flamand zic: curat! De-o pilda conul Fanica: mosia mosie, fonctia fonctie, coana Joitica coana Joitica: trai neneaco, cu banii lui Trahanache (luandu-si sema) babachii Daeu, unde? famelie mare, renumeratie dupa buget mica (sade in fund pe un scaun la o parte). Primeste de la conu Fanica sarcina de a dezlega secretul biletului de care s-a vorbit in casa la popa Pripici. Aparitia in scena VIII este semnificativa, reducandu-se la repetarea expresiei Aide, catre Cetateanu turmentat, pe care-l impinge afara.In actul I, scena III, apare singur, explicand arestarea lui Catavencu: O facuram si p-asta si tot degeaba. Am pus mana pe d. Catavencu Cand am asmutit baietii de l-au umflat, striga cat putea: Protestez in numele Constitutiei! Asta e violare de domiciliu! zic: Curat violare de domiciliu! da umflati-l si l-au umflat. Apoi ii face lui Catavencu o perchezitie minutioasa pentru a gasi scrisoarea: am cautat prin toate coltisoarele, am ridicat dusumele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crapaturile zidului: peste putinta sa dau de scrisoare. M-am intors la politie, l-am scotocit prin buzunare, peste tot: nu e si nu e. L-am amenintat ca am porunca de la conu Fanica sa-l chinuiesc ca pe hotii de cai degeaba! nu spune decat numai si numai coanii Joitichii.In confruntarea cu coana Joitica, care-i reproseaza arestarea lui Catavencu (scena IV, actul II): Ghita, Ghita ce-am aflat? Ce-ati facut? Ati innebunit? Adineauri cand ieseam de-acasa am aflat de la doctorul ca te-ai dus cu jandarmii, ai calcat casa lui Catavencu, l-ai luat pe sus si l-ai dus la politie, la arest! Cum ai facut asta!? Raspunsul lui Ghita este scurt si la obiect, confirmand dependenta de stapanul sau: Ordin verbal de la conu Fanica. Este trimis de graba intr-un suflet, sa-l aduca pe Catavencu. Il indeamna: Poarta-te bine cu el. Ai venit? Pristanda: M-am dus! Scena V, actul II in care Zoe este singura, realizeza gravitatea situatiei si exprima hotararea: Trebuie sa alegem pe Catavencu. Nu mai incape vorba, nu mai e vreme de stat pe ganduri. Cu un misel ca el, cand ne tine in mana asa de bine, lupta ar fi o copilarie, o nebunie Fanica trebuie sa se invoiasca trebuie Ei! s-apoi mai la urma Catavencu poate fi tot asa de bun deputat ca oricare altulComicul de situatii, disimularea lui Ghita apar excelent in scena VII, actul II. Astfel, precizeaza autorul, Pristanda (aparand in fund si facand loc cu respect lui Catavencu sa treaca) spune: Poftiti, coane Nicule, poftiti (umilit) si zau, sa pardonati, in consideratia misiei mele, care ordona (serios) sa fim scrofulosi la datorie. Dumneavoastra stiti mai bine ca mine asa e politaiul: tata sa-ti fie trebuie sa-l ridici? il ridici! n-ai ce-i face: e misie. De aia (foarte rugator) ma rog sa pardonati Gaseste intelegere la partenerul sau, pe care-l infrunta sententios si abuziv: Adica noi nu stim cum merge politia? intr-un stat constitutional un politai nu e nici mai mult, nici mai putin decat un instrument! si continua: Nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina Eu chiar am scris un articol in privinta asta. Nu stiu daca l-ai citit?Caracterul de lingusitor si sluga pentru toti strapanii reiese si din raspunsul pe care-l da Pristanda, comic in fond: Trebuie sa-l fi citit, coane Nicule; eu gazeta d-voastra o citesc ca Evanghelia, totdeauna; ca sa nu va uitati la mine adica pentru misie (misterios) altele am eu in sufletul meu, da de! n-ai ce-i face: famelie mare Infamia lui Pristanda merge pana acolo incat il si vede pe Catavencu strasnic prefect desi este un mare pisicher!Tot Ghita aduce in scena XIV, scena ultima a actului II, o depese fe-fe urgent de la telegraf, depese care, anutand sustinerea candidaturii lui Dandanache, starneste mari discutii intre alesii politici: Tipatescu, Farfuridi si Branzovenescu, Catavencu, Cetateanul turmentat (care se amesteca si el). In actul III isi conti-nua misia sa de mare om de legatura intre Tipatescu, Zoe si Trahanache care conduce adunarea. In scena VI, actul III isi divulga misia, astfel ii spune misteriors lui Trahanache: Coane Zaharia, da-i zor! Trebuie sa-l lucram pe onorabilul, pe d. Nae Catavencu; ordinul lui conu Fanica Sunt la usa, cand oi tusi de trei ori, d-ta proclama catindatul si iesi pe portita pe urma-i treaba mea apoi continua (incet): cand oi tusi de trei ori: nu mi-a sosit inca oamenii!In actul III, aparitiile sale, desi sunt episodice, intaresc comicul de situatii, de caracter si de limbaj. In scena V, actul IV pe acelasi ton de mare artist, pentru ca Pristanda face teatru in teatru, o linisteste pe coana Joitica privind stirile din ziar: Nu, coana Joitico, nu e nimica, nu e nimica publicat Racnetul nici n-a aparut astazi Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta S-a spart partidul independent s-a spart! (incet Zoii, trecand spre Tipatescu) Am sa va spun ceva secret, acu numaidecat.Confidentul coanei Joitichii nu uita nici-un amanunt in relatarea hazlie pe care o face. Trece, apoi, la Tipatescu, pe care il instiinteaza de chemarea la telegraf, dupa ce-si afiseaza cuvenita lingusire: A! ce-am uitat! Sa ma iertati, sarut mana, coane Fanica Ministrul nu, ministrii, toti sapte, va cheama la telegraf numaidecat de-aia va cautam asa de zorTipatescu plecand grabit la telegraf, Zoe ramane cu Pristanda (scena VI, actul IV); acesta isi da pe fata viclenia, siretenia, abilitatea, servilismul mintindu-l pe Tipatescu, l-a adus pe ascuns peCatavencu spre a vorbi cu Zoe. Scurta scena respectiva este semnificativa pentru rolul pe care cei doi Zoe si Pristanda il au in viata sociala a localitatii.Iata destainuirea pe care o face, dupa precizarea autorului, cand s-a asigurat ca Tipatescu s-a departat: Sarut mana, coana Joitico, nu va suparati. (Foarte cu binisorul) Este cineva cineva pe care-l stiti d-voastra bine asteapta aici ar voi sa va vorbeasca dar numai d-voastra De-aia eu l-am trimis pe conu Fanica la telegraf, pentru ca sa ramaneti d-voastra singura am mintit nu-i adevarat ca-l cheama ministri stiu ca o sa ma ocarasca, o sa ma bata Nu e mai-marele meu? Nu e stapanul meu, de la care mananc paine eu si unsprezece suflete? L-am mintit, dar pentru binele d-voastra, coana Joitico il primiti? Da?Instrument in mana tuturor, Ghita isi permite cu prefectul glume, pe considerentul ca cel mai tare e in atentia lui, stiind in orice moment unde sa se gaseasca, ce sa faca si cu cine sa tina. Comic combinat de caracter, de situatie, de limbaj dar si ironie si dramatism chiar pentru fiecare dintre personagii, inclusiv pentru Tipatescu obligat sa joace orice rol i se ofera ca in cazul de fata cel oferit de Ghita. Iata, un fel de teatru in teatru, decupat perfect din intreg, cu o maiestrie deosebita, cum numai Caragiale a putut s-o faca. Intrucat ce poate fi mai sugestiv si comic decat observatia: Zoe a stat pe ganduri si n-a ascultat tirada lui Pristanda gandindu-se desigur la ale ei, reactioneaza: Pe cine sa primesc? Pristanda precipitat si nervos ca se intelege greu efortul facut de el: Pe cine pe cine? pe d. Nae Catavencu pentru ca apoi (sarind din loc cum noteaza autorul) sa rosteasca intrebandu-se: Pe Catavencu? E aici? Unde e, Ghita? Sa vie acu, numaidecat: mergi, adu-l iute. (E in culmea nerabdarii noteaza autorul.) Pristanda se conformeaza docil si fericit cu o politete comica: Ascult! (merge in fund, la stanga, si-l aduce pe Catavencu) Poftim, stimabile, poftim. (Il introduce si iese repede.) Semnificativa aceasta precizare a iesitului repede: confirma discretia lui Ghita, dar si amestecul lui in toate. Asa se explica finalul comediei, final in care autorul il aduce pe Pristanda in haine civile:Ghita politaiul, imbracat tivil: apoi Ghita Pristanda, conducand ceremonia face semn muzicii sa taca, iar in finalul finalului, asa cum am mentionat mai sus, recomandandu-l pe Catavencu, in discursul festiv comic de situatie, comic de limbaj, comic de caracter sinteza a comicului, rosteste simbolic: Curat constitutional! Muzica! Muzica! Fireste, indicatia autorului: Cortina cade repede asupra tabloului indica ipostaza penibila a tuturor, ipostaza acoperita parca de muzica ce ataca cu mult brio; de urale tunatoare, de miscarea grupurilor parca intr-un delir, desigur contrastant, nefiresc.Falsul, ipocrizia, lasitatea, cum o numeste Calinescu, lipsa de onoare a acestor eroi sunt trasaturi care se regasesc in toate comediile lui Caragiale. De altfel, Tudor Vianu remarca faptul ca: O singura data in teatrul sau, satira lui Caragiale a devenit mai cruda, depasind atmosfera generala a comicului de situatii, si anume in O scrisoare pierduta.Personajele lui Caragiale, inclusiv Ghita, se vad si se aud asa de bine incat cititorul se constituie pe tot parcursul lecturii in spectator. (C.B.)