HENRIC AL IV-LEA DE BOURBON (1553-1610)

S-a nascut la Pau in anul 1553. Era fiul regelui Navarrei, Anton de Bourbon si, pentru ca provenea dintr-o familie princiara, s-a putut casatori cu sora regelui francez Henric al III-lea (1574-1589), Margareta de Valois, in anul 1572, cand a devenit rege al Navarrei.Era seful partidei hughenote, iar in anul 1589 a ajuns rege al Frantei, intemeind o noua casa regala, cea de Bourbon, dupa stingerea dinastiei de Valois (Henric al III-lea a murit asasinat de calugarul catolic Jacques Clement, fara sa aiba mostenitori).Rege al Frantei intre anii 1589 si 1610, cu numele Henric al IV-lea de Bourbon, a fost nevoit, in anul 1593, sa abjure calvinismul si sa revina la catolicism. A facut aceasta, deoarece catolicii, majoritari in Franta, nu-l recunoscusera ca rege. Doar in aceste conditii a putut fi incoronat, eveniment petrecut in catedrala din Chartres, in anul 1594. Abia in acel an a putut intra in Paris.Intre anii 1589 si 1598, a desfasurat atat actiuni militare, cat si o politica de tranzactii si de concesii, reusind sa-i aduca la supunere pe toti cei care i se impotriveau. Din anul 1594, a fost ajutat in conducere de ducele de Sully, care a devenit secretar de stat si era cel mai apropiat consilier al regelui. Ducele de Sully a reorganizat finantele. Agricultura a fost sprijinita, iar taranimea a fost protejata.Tot in timpul domniei sale a inceput un vast program de constructii civile si utilitare. In aceste conditii, a reusit sa intareasca autoritatea regala. La data de 13 aprilie 1598, prin Edictul de la Nantes, a restabilit pacea religioasa in Franta, incheindu-se astfel razboaiele dintre catolici si protestanti, care au durat 36 de ani (1562-1598). Prin Edictul de la Nantes se acorda libertate de cult hughenotilor, carora le erau garantate inclusiv drepturile civile, permitandu-li-se accesul in functii publice. De asemenea, li se acordau si cetati de siguranta, cu garnizoane protestante, precum fortareata La Rochelle.Daca tinem cont si de faptul ca, tot in 1598, s-a pus capat razboiului franco-spaniol (dintre 1595 si 1598), prin incheierea tratatului de la Vervins, se poate spune ca in acel an a fost stabilita atat pacea interna (prin Edictul de la Nantes), cat si pacea externa (prin tratatul de pace mai sus-mentionat). Sustinerea protestantilor germani de catre H. IV in fata pretentiilor de suprematie ale imparatului a trezit din nou fanatismul catolic. Cand se pregatea sa declanseze un razboi impotriva Imperiului Romano-German si a Spaniei, a fost asasinat de un fanatic catolic, Ravaillac, la data de 14 mai 1610.