ILISAFTA

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
Fratii Jderi de Mihail SadoveanuExponenta remarcabila a clanului Jderilor, comisioaia vegheaza cu strasnicie, cu dragoste materna asupra tuturor, impresionand mai ales prin bunatatea si dragostea ce o revarsa din belsug asupra clanului sau, prin intelepciunea ei materna si devotamentul pentru familie.Ea este cel mai compex personaj feminin sadovenian, un amplu repertoriu de virtuti omenesti si slabiciuni, aflata la varsta deplinei maturitati, o prezenta feminina de un farmec aparte: O junona dublata de o Minerva, adevarat geniu matrimonial (Perpessicius).Scriitorul ii face portreul fizic prin cateva linii care sugereaza esenta infatisarii si a firii personajului: Avea-un san larg dumneaei si un trup bine implinit, care fusese frumusete in Tara-de Sus; si o privire tare sub sprancene negre si un glas imbelsugat, ca sageta ades, insa nu cu rautate. Dar mai ales Ilisafta era mandra de pelita obrazului inca subtire, cu care putine jupanese pot sa se laude.Ea este depozitarea traditiei, temelia clanului, care strange in jurul ei barbatul, feciorii si nurorile, cu vorba cand duioasa, cand apriga, dirijand treburile gospodaresti cu mare pricepere. Ea poarta grija tuturor, iubeste si se framanta, exprimand cel mai bine ideea de clan.Prin memoria sa afectiva, Ilisafta asigura pastrarea evenimentelor importante ale clanului (Z. Sangeorzan). Ea stie tot, comenteaza tot: despre om, la care trebuie sa ai vorba inflorita, fara de care nu faci nimica, despre imbracamintea femeilor de la curte; despre intrigile de acolo, despre noroc si nenoroc (fiecare are un urs al sau, mai slab sau mai gras); pentru ca in noroacele oamenilor este o anumita randuiala. Cunoscatoare a firii feciorilor ei, dar si a starii lor materiale, ea cauta leac pentru tamaduirea durerilor fiecaruia, stiutoare prin traditie a vrajilor, descantecelor; asa se face ca vrea sa-l afume pe Ionut prin somn cu par de lup pentru a-l lecui de vreo spaima, aflata pe drum.Primeste la pieptul ei cu dragoste si induiosare pe Ionut, sporul adus in casa, de catre comis, rod al tineretii lui, taina pe care o stie numai el si care provoaca framantari continui Ilisaftei. Ceea ce o individualizeaza indeosebi, este acest plus de afectiune acordat fara rezerve Jderului cel mititel, pentru care se framanta, nu doarme si-l cearta pe comis, atunci cand isi trimite pruncul la primejdii.Comisul Manole Par-Negru subliniaza vocatia majora a Ilisaftei: ati stat, s-ati vorbit, si iar ati vorbit, de la pranz pana la asfintitul soarelui, dar ea ii raspunde aforistic: nu uita de invatatura din veac, care spune ca sa te temi de muierea care tace, nu de cea care vorbeste.Depozitara a unei traditii matrimoniale stravechi, in comisoaia Ilisafta e intrupat sufletul feminin al unei epoci, creatiune unica in vasta galerie a feminitatii (Perpessicius).Limbutia ei, darul povestirii, de care e constienta, exprima, de cele mai multe ori, viata ei interioara, framantarile care pun in evidenta vocatia scenica (ea intreaba, raspunde, gesticuleaza etc.).Pornirea ei perpetua pentru lupta cu tiranul, marele comis Manole Par-Negru, o disputa doar verbala, este, in esenta, o expresie a iubirii pe care o revarsa prin grija pentru fiecare; ea are intotdeauna spor la vorba, cum zice comisul, se framanta (ca nu mai vine plodul cela, in timp ce altora nimic nu le pasa; isi sticlesc dintii intr-un maturoi de barba si-si rotesc obrazul incolo; nu le pasa de nimic, caci a ramas inca in el drojdia nebuniilor; si-n nebuniile altora, cunoaste pe ale sale). Verva Ilisaftei aminteste de marele Creanga.Vorba si glasul ei sunt cunoscute de cei din familie. si mai ales glasul i-i ca o struna de argint, spune Ionut. Comisul Manole era robit mai ales de glasul, ca o struna grava de argint, ce se pastrase neschimbat un glas tanar si invaluitor. (M.P.)