INOROGUL

Istoria ieroglifica de Dimitrie CantemirIdeile anuntate in lucrarile anterioare, precum slabirea puterilor boierilor in Tara Moldovei, intemeierea dreptului de domnie absoluta si luminata in tara sa si lupta pentru eliberarea politica si economica a Moldovei de sub dominatia otomana reprezinta in Istoria ierolifica continutul cartii. In Istoria ieroglifica, ideile filozofice si politice extrase din realitatea istorica traita intens de fostul si viitorul domn al Moldovei sunt prezentate sub forma literar-alegorica.Dimitrie Cantemir studiaza, observa si demonstraza Europei, ca nimeni altul pana atunci, decadenta Imperiului Otoman, iminenta sa prabusire. Si o face intr-o perioada de relativa liniste in rasari-tul Europei, dupa Pacea de la Karlowitz (1699) si inainte de batalia de la Stanilesti (1711).Pentru Moldova, anul 1700 inseamna mazilirea lui Antioh Cantemir si urcara pe tron, in a doua sa domnie, a lui Constantin Duca. Acesta a fost o unealta a lui Constantin Brancoveanu, caci, dupa cum afirma cronicarul Nicolale Costin: Acest domn Constantin Duca, voda, intr-aceasta domnie dintaiu, era numai cu numele domn. Dimitrie Cantemir lupta pe cale diplomatica impotriva lui Constantin Duca si a domnului din Tara Romaneasca, avand alaturi toata Moldova. Familiile boieresti puternice se dove-dira si de data aceasta din nou stapane si il inlaturara pe Constantin Duca, iar la intrunirea boierilor celor doua tari romanesti de la Arnautchioi, langa Adrianopol, Mihai Racovita, unul din cei cinci boieri mari ai tarii, este proclamat domn al Moldovei. Incercarea fratilor Cantemir de a ajunge la putere in Moldova esueaza inca o data. Dimitrie Cantemir, in timpul domniei lui Mihai Racovita, va folosi toate mijloacele si relatiile sale pe langa Poarta pentru a-l prezenta intr-o lumina nefavorabila pe Constantin Brancoveanu. Turcii afla de la Dimitrie Cantemir ca Brancoveanu era hainit intretinea legaturi ascunse cu dusmanii Portii cu Rusia si Austria , ceea ce in fond era adevarat. Constantin Brancoveanu trimite la Tarigrad pe varul sau, Toma Cantacuzino, sa-l inlature cu ajutorul turcilor pe Dimitrie Cantemir. Puterea si prestigiul de care se bucura domnul Tarii Romanesti fac ca Dimitrie Cantemir sa fie surghiu-nit in insula Chios. Numai abilitatea domnului-carturar, intinsele sale relatii in Constantinopol pot determina ca hotararea vizirului sa nu fie dusa la indeplinire.In Istoria ieroglifica, al carui titlu exact este: Istoria ieroglifica in doaispredzece parti impartita, asijderea cu 760 de sententii frumos impodobita, la incepatura cu scara a numerelor dezvaluitoare, iara la sfarsit cu a numerelor straine talcuitoare, se relateaza lupta dintre animalele din tara patrupedelor Moldova si intraripate din patria pasarilor Tara Romaneasca. Romanul este si o epopee eroi-comica in proza, in genul Batrahomiomahiei lui Homer.Tara Leului (Moldova) este populata de animale fioroase, la cheie aflandu-se adevaratele nume sub care se ascund perso-najele. Astfel Pardosul (leopardul) il repezinta pe Iordache Ruset, Ursul pe Vasile vornicul Costache, Lupul pe Lupu Bogdan hatma-nul, iar Vulpea pe Ilie Tifescu. In patria Vulturului (Tara Romaneasca) sunt pasari de prada precum Corbul (Cosntantin Brancoveanu), Cucunozul si Brehancea (Mihail si Constantin Cantacuzino, rudele domnului Tarii Romanesti), Blendaul (Serban Greceanu, unul din traducatorii Bibliei din 1688). Imparatia pestilor, adica Imperiul Otoman, se amesteca in lupta dintre cele doua tari.Povestea se deschide cu adunarea reprezentantilor celor doua monarhii (a Leului si a Vulturului) la Arnautchioi, langa Adrianopol, veniti sa aleaga un nou domn in tara ramasa fara stapan (Moldova), dupa ce Corbul (Constantin Brancoveanu) inlaturase Vidra (Constantin Duca) de pe tronul dobitoacelor. Corbul aduce jertfa tempului Pleonexiei (lacomiei), cetate minunata si plina de bogatii adunate din jaf si mita, dar cumpara cu pungi grele bunavointa Camilopardului (Alexandru Mavrocordat, marele dragoman al Portii) facand sa fie ales ca domn Strutocamila (Mihail Racovita), casatorit cu frumoasa, dar deloc cinstita Helge, Nevastuica (Ana Dediu Codreanu), care pana a nu se marita era nevasta, iar marindandu-se au iesit fata, dupa cum sta scris drept explicatie la scara.Filul elefantul (Antioh) si Inorogul, Licornu cal alb cu corn in frunte (Dimitre) sunt banuiti de Corb si Strutocamila ca ar unelti impotriva domnilor din Tara Vultureasca si Tara Leului. Soimul (Toma Cantacuzino) este trimis de Corb sa prinda pe Inorog si sa-l pedepseasca. Dar intre Soim si Inorog se stabilese o intelegere zadarnicita de Cameleon (Scarlat Ruset). Inorogul ajunge sa fie dat prada crocodililor (bostangiii turci). Filul nu-si ajuta fratele, pe Inorog, dar acesta, cu intinsele sale relatii in imparatia pestilor, se salveaza. Soimul, care tradase pe Corb, este schimbat de acesta cu Uliul (Stefan Cantcuzino). Pana la urma, intre Corb si Inorog intervine o impacare. Fiul, fiul Monocheroleopar-dului (Constantin Cantemir) este ales stapan in tara patrupedelor.Inorogul, care il reprezinta pe Dimitrie Cantemir este pus in prin plan mai ales prin antologica pagina a cartii cunoscuta sub denumirea de Jelania Inorogului jelanie care se transforma intr-o frumoasa elegie, apropiata de bocetul popular. Prin aceasta Dimitrie Cantemir realizeaza de fapt o autocaracterizare a persona-jului-alegoric.Inorogul apare in contextul cartii ca fiind singurul personaj pur, simbol al vietii care se opune intunericului si mortii. Corbul cauta impacare si, dupa ce Strutocamila este mazilita, se incheie pace, pacea dorita de Inorog.Cartea se sfarseste cu o cheie in care se afla trecute numele persoanelor care se ascund in spatele numelor de animle si pasari, precum si talmacirea unor metafore, situatii si expresii poetice.In general, boierimea este reprezentata de animale si pasari de prada, taranimea de insecte, reprezentantii Tarilor Romane la Poarta de caini.Istoria ieroglifica este o carte plina de frumuseti. Portretele personajelor aglomerari de epitete caracterizeaza atat trasaturile animalului cat si ale personajului creat, in spatele caruia acestea se ascund.Descrierile sunt realizate in maniera basmelor orientale; templul lacomiei este privit ca un palat din O mie si una de nopti: Iara in mijlocul orasului era o capiste a boazii Pleonexiei, care cum era facuta si in ce mestesug era zidita, de pre atata vei putea cunoaste, ca toata alalta a cetatii si a orasului faptura, ca zgura langa aur si ca steela langa diamant se asemana Din fata pamantului urzitura temeliei, ca la doi coti de inalta, dintr-o materie de metal varsata a fi se vedea: care metal, decat custoriul mai scumpa si mai grea, iara decat argintul mai ieftina si mai usoara a fi se parea. Lumina capistii in lung de 30 coti, iara in lat de 24 de coti era; iara de inalt pana la supt poalele cele mai de gios de 55 de arsini masura iara deasupra temeliei, pana supt stresinile cele mai de gios, patru pareti din patru marmuri de porfira incheiati era, si incheietura in colturi pe unde, sau cum s-au imprenat, nu cu ochiul muritoriu, ce asesi mai si cel nemuritoriu, precum n-ar fi putut alege, indraznesc a zice.Forma alegorica a lucrarii se explica deci prin faptul ca se dezvaluie aspecte compromitatoare despre oameni si posturi sus-puse din Tara Romaneasca, Moldova si Imperiul Otoman. La adresa lui Constantin Brancoveanu se povesteste o anecdota cu caracter injurios, despre Ana Racovita, doamna Moldovei, se amintesc fapte care vorbesc de necinstea sotiei domnitorului, iar despre Alexandru Mavrocordat, marele dragoman al Portii, se relateaza o anecdota ce arata din parte-i lipsa de respect fata de mama sa. Despre Antioh Cantemir, atunci domn al Moldovei, se spun lucruri care nu puteau fi auzite de domn fara sa se strice si mai rau relatiile dintre cei doi frati.Scrisa la Constantinopol, Istoria ieroglifica este o istorie secreta si autorul ei isi poate permite sa vorbeasca cu ironie despre boierii si dusmanii tarii sale, despre demnitarii turci si adversarii sai politici.Istoria ieroglifica este capodopera literara a lui Dimitrie Cantemir, lucrare originala, un pamflet politic unde faptul istoric se topeste in metafore, alegorii, frumuseti literare.Apropierea lucrarii de Etiopicele lui Heliodor, autor grec din secolul al IV-lea, priveste doar procedeul stilistic urmat de Dimitrie Cantemir in original sau in traducere romaneasca facuta in secolul al XVIII-lea, apar istorioare morale cu animale-eroi , dar si cifrul diplomatic intrebuintat de Dimitrie Cantemir la Poarta folosea nume de animale pentru a desemna oameni politici, asa incat nu numai substanta carti o ia Dimitrie Cantemir din realitatea imediata, ci si modalitatile de exprimare.O carte ca aceasta, cu continut moral, cuprinde multe pilde pe care autorul le-a cules din toate literaturile cunoscute lui, dar in primul rand din literatura populara romaneasca.Intr-o limba greoaie, bazata pe topica limbii latine, cu fraze lungi si contorsionate, Istoria ieroglifica are oaze de frumuseti de gandire si de exprimare care fac din autorul ei intaiul scriitor adevarat in literatura romana. (S.B.)