IONUT (ONU) JDER

Fratii Jderi de Mihail SadoveanuPersonaj central al trilogiei Fratii Jderi (Ucenicia lui Ionut, Izvorul Alb, Oamenii Mariei Sale), Ionut este prezentat la inceputul romanului, in capitolul al doilea (Aici se arata un voievod mare si un Jder mititel), ca al cincilea fecior al familiei comisului Manole Par-Negru de la Timis, mezinul adoptiv, strain si orfan, intrat de vreo sapte ani in clanul Jderilor. Identitatea tanarului ii este dezvaluita in pragul maturitatii sale, cu dragoste, de catre parintele Amfilohie Sendrea: Ionut este fiul comisului Manole Par-Negru si al Oanei, sora monahului dintr-o dragoste de tinerete. Ilisafta, agera muiere, descoperi curand la acel fecioras sagalnic, cum ii naste pata de jder in coada ochiului stang, intocmai ca la feciorii sai, cat ai pune degetul cel mare.Scriitorul intocmeste portretul eroului in diferite momente ale evolutiei sale, adancindu-l in planul interior. Iata prezentarea initiala: Miercuri la amiaza, s-a vazut intrand in manastire, calare pe un harmasaras pag, un fecioras de boier. Abia ii infiera mustata. Purta contas de postav albastru de Flandra, ciubote de marochin ros si jungher la cingatoare. Avea cusma plecata pe o spranceana si zambea primaverii. Venea dinspre Cetate.Fratii Jderi este romanul unei formatii, al unei domnii si al unui tanar. Axa epopeii o constituie cuplul Ionut Jder Stefan cel Mare, simbolizand planul eroic si planul civil. (Nicolae Frigioiu, Romanul istoric al lui Mihail Sadoveanu). Pe parcursul a numai sase ani (14691475), in roman oamenii cresc, se maturizeaza, imbatranesc, mor si se nasc. Romanul existentei lui Ionut e un Bildungsroman de o extraordinara tinerete a valorilor epice, este istoria formarii unei personalitati, al educatiei si al confruntarii cu existenta (Zaharia Singeorzan, M. Sadoveanu Teme fundamentale).Formatia lui Ionut se organizeaza dupa randuieli nescrise, dar temeinic asezate si pastrate in cadrul clanului. Familia de la Timis reprezinta nucleul de baza al societatii patriarhale, educatia fiilor se va realiza in spiritul traditiilor si al valorilor morale ale epocii feudale romanesti: virtutea, eroismul, sacrificiul pentru domn si tara, mai presus de toate. In cadrul clanului se afla o diversitate de personaje, cu trasaturi distinctive (comisul Manole Par-Negru, seful clanului, Ilisafta, Simion, Nicodim, Cristea, Damian), unite prin trasaturi comune: robustete fizica, echilibru psihic, seninatate sufleteasca, fidelitatea sotiilor, atasamentul fata de politica domnitorului, devotamentul fata de tara pana la sacrificiul suprem. Astfel, destinele personale se contopesc cu destinul colectivitatii.Ionut Jder este si el o individualitate distincta, o personalitate plina de farmec, in evolutie de la inocenta la maturitate.Ionut strabte un lung proces de initiere, urmarit in momente fundamentale ale cunoasterii vietii si ale societatii: ucenicia, in care invata, se formeaza sa creasca cai, sa vaneze, sa fie ostean, sa se poarte in lume, sa iubeasca.Intaiul volum este un roman al cunoasterii primitive, empirice. Aflat la inceput sub obladuirea lui Nechifor Caliman si apoi la Timis, in grija comisului Simion, fratele mai mare, Ionut cunoaste libertatea in mijlocul naturii si legile ei. Eu imi petrec viata in herghelia de la Timis. Umblu la vanat. Prind pastravi. Am invatat a trage cu arcul. Am si stiinta s-aprind usor focul, oricand si oricunde, pe ploaie, ori ninsoare, () badita Simion incalica un naravas, eu incalic altul, el sare ca o lacusta incolo, eu incoace.Fratii Jderi este un roman al inocentei si al tineretii frene-tice (Z. Singeorzan). Ionut este iubit de catre toti cei cu care vine in contact pentru farmecul tineretii nestiutoare si, ca in basme, fiind ultimul prunc si rod adaugit familiei, este invaluit in caldura sufletului generos al Ilisaftei, indeosebi, dar indragit la fel de mult de catre toti ceilalti pentru lumina obrazului sau, pentru ca era fluture, flacara, schimbator ca un pui de demon, cum spune parintele Nicodim, intuind firea navalnica si besmetica a acestuia.Desi nu era frumos, avea nas cam mare, ca si tatal sau, Jderul cel batran, il placeau toti. Chipul sau era atragator, un baietandru subtiratic, strain si orfan, un pui vrednic de parintele sau; muie-rile au bagat de seama ca-i stangaci. Surprins in schimbarile varstei, era fara liniste, ii placeau toate zburdalniciunile.Puritatea varstei asigura un farmec aparte lui Jder cel mititel. Nacazurile lui vorbesc de candoarea tanarului. El se confeseaza, oftand, lui Alexandrel-Voda: starostele Nechifor Caliman ii zicea ce mai faci, manzule?, cate paseri zboara, domnia ta crezi ca toate se mananca, rusinandu-se, mai ales, cand se afla intre femei; comisul Manole Par-Negru a pus una din tigancuse sa-i coasa o naframa ca sa-si stearga cu ea casul de la plisc.Si Ionut este invaluit intr-o aura de fantastic (ca si Voievodul): toti au inteles ca asupra acestui mezin al lui Manole Par-Negru sta mai mult decat mila Mariei sale.Intre Ionut si ceilalti se stabilesc raporturi afective, toti il invata si-l iubesc, retraindu-si tineretea, vrand sa-l fereasca de capcanele vietii.Parintele Nicodim, cel mai invatat din clanul Jderilor, ii da din cand in cand invatatura, spunandu-i cateva vorbe intelepte, la care mezinul radea, iar cand acesta se rataceste, intervine: sa va ajut cu rugaciunile mele, si, dac-om gasi pe razvratit, sa-l imblanzesc si sa-l induplec. Dat in slujba lui Alexandrel-Voda, monahul il sfatuieste: Frumos si bine este, Ionut, sa traiesti intru curatie sufleteasca si sa n-ai nimica a ascunde mai marilor tai, carora le esti drag. Caci tu, daca te duci de la casa batranilor nostri, are sa fie pentru dansii o mahnire mare. Si n-ar trebui mahnirea lor s-o sporesti cu vreo fapta necugetata. () Bune sunt toate ale vietii, dar cu masura.Starostele Caliman il invatase mestesugurile vanatului; Simion, fratele sau cel mare il instruia la herghelia domneasca; comisul Manole traieste o tainca bucurie vazand in Ionut tineretea sa si dainuirea clanului asigurata. El ii gaseste leac pentru firea nelinistita a baiatului: Nu-i alta doftorie pentru Jder cel mititel decat sa cada butuc in culcus si sa doarma somn fara vise; Ilisafta il invaluie cu caldura dragostei materne, grijulie si proteguitoare: plodul acesta are sa ma puie de vie in pamant. Ea ii vorbeste intr-un limbaj aforistic popular, dandu-i invataturi sanatoase, cum sa se fereasca de primejdii: sa nu guste din mancari pana ce n-ai vazut pe stalpii casei mancand din acel blid etc. Ea vrea sa-i transmita lui Ionut experienta si intelepciunea ei, sintetizandu-le astfel: Mancarea de dimineata si insuratoarea de tanar, dragu mamei.Arhimandritul Amfilohie Sendrea il modeleaza pe tanarul Jder, aflat in pragul maturitatii, din perspectiva unui intelept si al unui profund moralist, patruns de cele divine. El este constiinta care vegheaza asupra Voievodului, simbolizand lumea ideilor si forta intelepciunii, sfetnicul de taina a lui Stefan, domnul.Dezvaluindu-i taina legaturii de sange dintre arhimandrit si Ionut Jder, inaltul monah ii da invataturi intelepte, initiindu-l in legile domniei: domnilor si crailor e bine sa li se deschida ochii, ca nu cumva sa nedreptateasca. Daca puterea domneasca nu se asaza pe dreptate, atuncea e ca si cum s-ar aseza pe nasip. Arhimandritul il modeleaza in spiritul devotamentului suprem fata de domn si tara: Pentru Domnul Hristos lucrez eu, slujind pe luminatia sa, Stefan-Voda. Cu cat ma incredintez ca creste puterea luminatiei sale stapanul meu, cu atata ma racoresc in pojarul amaraciunii mele. Cu cat vedeam vrednicia ta sporind, cu atat nadajduiam inca un adaos puterii stapanului meu.Arhimandritul vorbeste nepotului sau despre misiunea sfanta a voievodului: in Maria sa Stefan-Voda a pus Dumnezeu puterea sa, ca sa inceapa iar a se lumina intunericul rasaritean. Nu-i alt gand la mine decat rascumpararea Cetatii imparatesti, ca sa punem la loc crucile cazute in scarnavia paganilor. Amfilohie Sendrea ii formuleaza astfel esenta politicii domnitorului Stefan cel Mare, simbol al dragostei de tara, al apararii independentei tarii.Aflat la varsta initierii si cunoasterii, Ionut acumuleaza experienta traita si invatata, se formeaza. Cunoaste prietenia, prin fratia de cruce cu Alexandrel-Voda. Scriitorul noteaza aspiratiile adolescentului, nemultumirile de sine ale sufletelor in cautare, de definire a propriilor individualitati: Alexandrel il invidiaza pe Ionut pentru uneltele si animalele sale de vanatoare (caini, soimi); Ionut ravneste la putere, la stralucire, lumea de cetate, si la aventurile de dragoste ale lui Alexandrel. Fiul de domn admira la Ionut barbatia si credinta, se angajeaza sa-l scoata pe Ionut din salbaticie si sa-l duca sa cunoasca lumea. Alexandrel il va initia in taina dragostei: Am simtit acea zvacnire la inima, despre care ti-am spus ca ai s-o ai si domia ta. Cand ai sa ai aceasta zvacnire, ai sa intri in bucurie si intristare, cum am intrat eu.Ca pentru toate personajele sadoveniene, si pentru Ionut dragostea este unica si mistuitoare. El va trai cu atat mai dramatic intaia iubire, fulgeratoare si devastatoare, cunoscand-o pe Nasta de la Ionaseni, prin Alexandrel-Voda, indragostit de aceasta: Jder ramase neclintit si fara rasuflet, privind acea infatisare delicata si subtirica in boi. Cand ii fura cu ochii o clipa, inima-i tresari impunsa. O iubi dintr-o data, () caci i se infatisa lamurit, asa cum o banuise in visurile lui ascunse.Vazand in taina pe jupanita Nasta, care-i arata mai multa dragoste decat fiului de domn, Ionut afla ca mama acesteia, Tudosia, ar fi in legatura cu niste dusmani ai lui Stefan Voda, care uneltesc impotriva domniei.Salvand viata fiului de domn, luptandu-se cu dusmanii lui Voda, oamenii trimisi de hotul Grigorie Gogolea, Ionut incepe examenul de ostean adevarat. Cei doi tineri frati de cruce isi dovedescvitejia: Maria ta, strecura cu blandeta vorbele Grigorascu Jora; acel fecioras al comisiului Manole a stat neclintit langa stapanul sau. Dupa ce a pierit medelnicerul, s-a pus el impotriva podgheazului cu mare vrednicie, incat a fost de mirare si lotrilor. De asemeni si mai cu sama s-a batut ca un leu Alexandru-Voda. Cand a ajuns comisul Simion, n-a mai avut nevoie sa traga sabia.Impreuna cu fratele sau Simion, in lupta contra tatarilor ce se pravaleau spre tinutul Lapusnei, veniti din Tara leseasca, reuseste sa-l captureze pe fiul lui Mamac-Han, in lupta de la Lipnic, dovedindu-se vitejia celor doi frati si geniul strategic al voievodului Stefan.Aflat la varsta cand ii este ingaduit orice, iubit si rasfatat, impulsiv si necugetat, pleaca de-acasa, fara sa stie nimeni, impreuna cu servitorul sau, Gheorghe Botezatu Tatarul, in cautarea Nastei si a Tudosiei, maica acesteia, rapite de tatari si vandute lui Suleiman-Beg, aflat intr-o intaritura turceasca, pe malul Dunarii, din fata cetatii Chilia.Numai Simion Jder, care patimise si el de focul dragostei, intelege ca baiatul a plecat dupa dragostea lui. Prin puterea de a-i zdruncina echilibrul existential, dragostea este un examen pentru Ionut. De aceea, trecut prin valtoarea ei, Simion il mustra cu dragoste: in ziua cand am prins amandoi pe feciorul Hanului, am socotit ca ai trecut in randul barbatilor si m-am mandrit cu tine. Se pare ca m-am inselat. () vad ca trebuie sa mai mananci noua oca de sare, pana ce vei fi vrednic sa intri in sfatul barbatilor. () Barbat e numai acela care leapada de la el slabiciunile si lacrimile.Toate aventurile eroului au un caracter initiatic si cognitiv, el invata si se maturizeaza.Dupa asemenea nesabuinta, la judetul lui Voda, Ionut este trimis spre cumintenie la manastirea Neamtu, unde va duce o viata de ascet sub supravegherea parintelui Nicodim, caci Voievodul a binevoit sa-l uite acolo, pana ce s-a cuminti deplin.Aceasta noua experienta traita va desavarsi procesul de formare prin care trece, fiindca acelui boiernas bezmetic i s-au potolit nebuniile, i-a crescut intelepciunea. Este sfarsitul uceniciei in cunoasterea tainelor vietii si a mortii, eroul intra intr-o alta etapa a vietii, cea a maturizarii sale.Reintors in lume, Ionut isi dezvaluie vocatia de ostean, de om al faptei, vitejia si barbatia, devotamentul fata de tara si domnitor, isi ocupa locul in ierarhia sociala si familiala.Participarea la ritualul vanatoarei de la Izvorul Alb inseamna o noua initiere pentru Ionut, in mitologia localnicilor, a cunoasterii magice (volumul II, Izvorul Alb, roman al cunoasterii magice). Vanatoarea domneasca este pentru domnitor o cale de initiere tainica, el doreste de la schivnicul de la Izvorul Alb dezlegari asupra destinului sau, ceea ce inseamna o cufundare adanca in elementul naturii, in acea padure neumblata decat de fabulosul bour (Edgar Papu).Ionut Jder porneste de cu noapte sa caute salasul pustnicului si al bourului, intovarasit de feciorii lui Caliman, de Gheorghe Botezatu si de un catel iscusit. Cautarea lor e plina de peripetii, caci ei ajung la Izvorul Alb, unde sunt singuratati pe care, dintru inceputul zidirii, oamenii nu le calcasera.Alte fapte il calesc si-l formeaza pe Ionut ca ostean: expeditia in Polonia, la Volcinet pentru gasirea Maruscai, fiica lui Iatco Hudici, rapita de jitnicerul Niculaies Albu este facuta din porunca domnitorului Stefan insusi. Expeditia este plina de dramatism, peripetii si invataminte.Schimbarea pruncului in barbat se facuse, dupa cum observa si Ilisafta, uitandu-se cu dragoste la el, pentru ca Dumnezeu a pus in acest fecior toate darurile sale, intru care ea nadajduise. Barbatia si puterea ii erau scrise in obraz si-n trup. () Jderul cel mezin nu mai avea nimic din pruncul de odinioara.Dar mai ales schimbarea se adancise inlantrul sau, prin luci-ditate si intelepciune, echilibru interior. Soseste momentul incercarii celei mari, la care-l supune parintele arhimandrit Sendrea, incredintandu-i o misiune importanta pentru tara si domn: sa aduca informatii precise de peste Dunare, din Grecia si de la Muntele Athos, sa afle ce se pune la cale in Cetatea Brailei, unde, pe langa turci, se afla si boieri munteni, dusmani ai Mariei sale, precum Mihu, pribeag care uneltise la lesi, precum si Agapie Ciornohut, acela in casa caruia s-a savarsit taierea lui Bogdan-Voda. Caci venise vremea pentru luminatia sa Stefan-Voda sa taie de pe catastiful sau si aceste doua nume, ca sa se aline pe cea lume sufletul parintelui sau Bogdan-Voda.Inteleptul si diplomatul politician devotat domnitorului Stefan il sfatuieste cu grija parinteasca si simtul raspunderii pentru misiunea grea si importanta: Poti pleca intr-o saptamana, ori in zece zile, ca sa ai vreme de pregatire. Nu cai, arme si merinde; de aceste n-ai nevoie. Trebuie sa te pregatesti asa, ca sa nu te banuiasca nimeni ca te duci. Nici tatal tau, nici fratele tau sa nu te stie. Cunoscutii sa nu te cunoasca si nimeni sa nu-ti spuie pe nume. In toate serile sa vii la mine, ca sa-ti deslusesc cate nu ti-am deslusit. Pe urma sa te duci, nici eu sa nu stiu cand pleci. Am sa ma bucur cand te vei intoarce.Il ia, in slujba sa, pe Grigorie Gogolea, aflat in inchisoare, pacatos dar vrednic barbat, pentru a-i fi de folos in indeplinirea misiunii incredintate, fiindca fusese slujitor al boierului tradator Mihu.Prins de oamenii lui Hrana-Beg la Hanul Trandafirilor, dar placut pentru puterea lui barbateasca dovedita in luptele libere, acesta ii da drumul lui Ionut Jder. Invatand din peripetiile prin care a trecut, Ionut gandeste: Randuiala mea este sa ma intorc la Vaslui, nu sa raman in Rumelia, sacagiu si ciorbagiu la ieniceri!In drum spre Sfantu Munte, Ionut trebuie sa stea de vorba cu sfintii parinti de la Vatoped si Zografu si sa gaseasca pe parintele Stratonic, monahul de la Suceva. Sunt atacati de un grup de barbati cu mantii, frati la Santu Munte, pe care, ca pedeapsa, Ionut ii ia drept calauza. De la ei afla povestea sfintei manastiri Vatoped, despre minunea icoanei marelui mucenic Gheorghe de la muntele Sinai, aparand, ca o minune, la Zografu. Aflam, in continuare, despre intalnirea si sfatul lui Ionut cu inteleptul si viteazul sau frate, calugarul Nicodim, despre trecerea peste munti, in Transilvania si apoi in Tara Romaneasca, ca si multe peripetii din inima imperiului turcesc. La acestea se adauga noi fapte de eroism prinderea boierilor tradatori Mihu si a lui Agapie Ciornohut langa satul Corbu, in lunca Siretului, cu ajutorul lui Gogolea si Ilia Aliapiu.Jder se tine indeaprope de sfaturile unchesului sau, arhimandritul, dar demonul sau iesea in afara. Asta era ramasita lui de nebunie de pe cand nu era decat un prunc. O suita de peripetii, intamplari neprevazute, o lume noua i se dezvaluie prin imparatia turcului: la trecerea Dunarii, spre Isaccea cad in mainile slujitorului lui Mehmet-Sultan, pe o ploaie torentiala, dar sunt bucurosi ca scapa cu viata, maria sa Hrana-Beg vrea sa vada tranta greceasca, caci e zi de bucurie inchinata mariei sale Mehmet, imparat al imparatilor. Pentru asta se si afla adus acolo un hadamb cu numele Uzun, vestit luptator, care pofteste sa se masoare in trei randuri cu trei barbati luptatori.Furnicat de nerabdare, Jder se arunca sprinten in lupta, privit de cei din jur cu placere si cu nadejde. Lupta are proportiile celei din basme. Ionut e asemeneni lui Harap-Alb, din nou clocotind de viata si imprudent. Se mustra singur: Atata umilinta am pentru trebusoara asta pe care am savarsit-o, incat imi vine sa intru in pamant. Ce m-a povatuit unchesul meu arhimandritul sa nu ies ca paduchele in frunte si ce-am savarsit eu! Acu, dupa ce-am facut cu mainile si cu picioarele si am stricat, bine ar fi sa gasesc cu mintea ceva, ca sa dreg.Intors de la Sfantu Munte, Ionut Jder este de nerecunoscut, o vedenie straina, cu o barba castanie care-i imbraca obrazul. Ionut da un raport amanuntit parintelui Nicodm asupra calatoriei sale.Vestea despre ispravile tanarului Jder sunt cunoscute: a umblat cuviincios la Atos, a venit fara suparare de acolo.Semn al maturizarii sale si al incheierii uceniciei, al iesirii din varsta inocentei si al intrarii in puterea barbatiei este numele pruncului de alta data, devenit acum comisul Jder.Pentru faptele sale, Ionut este rasplatit de voievod: sa scrie danie de la Domnia nostra lui Onu Par-Negru, comis, un pamant al nostru Bolboceni, ce se afla in tinutul Neamtu intre Iezerul lui Modrea si Branistea Popii Nandu; sa-i fie ocina lui si urmasilor sai in veci, cu tot cu casa noastra de vanatoare ce se afla pe cea mosie.Aflat in slujba domnitorului, comisul Onu Jder isi va desavarsi pregatirea de ostean, luand in stapanire doua steaguri de razesi calareti de la Neamtu si Suceava. Voievodul il insarcineaza sa primeasca alaturi de Stefan Mester pe solii Papei si Venetiei, ajunsi in targ la Roman.Numele comisului devine cunoscut pana si solilor venetieni, care afla ca acest tanar are minte cat si vitejie, e un june care adauga devotamentului o valoare personala putin obisnuita.Toti feciorii comisului Manole Par-Negru se afla cu sine in tabara ostaseasca, afara de jupan Damian, negutator in tara straina. Cazut in mainile moldovenilor, Hrana-Beg este dat in grija comisului Onu Par-Negru, care, salvandu-i viata, isi plateste astfel datoria.Inainte de lupta hotaratoare de la Podul-Inalt, domnul merge la rugaciune impreuna cu arhimandritul si comisii. O comuniune sfanta iradiaza intre Voievod si supusi sai cedinciosi, aflati intr-un moment inaltator al sufletelor: Voda, ingenuncheat, soptea singur, in sine; numai buzele i se miscau; nu s-auzea nici un sunet. Cand Maria sa a intors fruntea, comisul Onu era plin ca un fagure de miere; mila si dragostea ii covarseau sufletul.Stefan si ostenii sai au obtinut o victorie rasunatoare, la Vaslui (Podul-Inalt), cu pierderi grele din randurile oamenilor Mariei sale. Morti sunt Manole Par-Negru, Simion Jder, batranul Caliman si fiul sau Samoila, pe care insusi Stefan ii plange alaturi de intre-gul norod. Murind eroic, comisul Manole Par-Negru a lasat in urma sa un vrednic mostenitor al sau si al intregului neam al Jderilor, pe Ionut Jder caci, asa cum afirma Al. Piru, el intruchipeaza in individualitatea lui viclenia lui Ulise si vitejia lui Ahile. (M.P.)