Letopisetul Tarii Moldovei, de Grigore Ureche

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
Stilul lui Grigore Ureche se caracterizeaza printr-o concizie si precizie intr-adevar clasice; este un stil lapidar; pare ca e sapat in piatra ca o pisanie, spunea cunoscutul cercetaror al literaturii noastre vechi, Nicolae Cartojan. In cronica lui Ureche sunt cuprinse trasaturile caracteristice, de inceput, ale umanismului romanesc. Letopisetul urmareste istoria unei tari: succesiunea domnilor, destinele, gloria si vicisitudinile prin care a trecut un popor, incepatura si adaosul, mai apoi si scaderea. Scrierea alatura gandirea feudala a patriotului local cu elemete moderne incipiente: unitatea de gandire, neam si limba a locuitorilor celor trei provincii romanesti. Ureche nu compileaza date si texte ci, cetind cartile si izvoadele, si ale noastre si cele striine, au aflat cap si incepatura mosilor, impune un punct de vedere original si patriotic. Meditand asupra oranduirii lumii, marele vornic afirma ca nimica sa nu fie statatoriu, ci toate de rasipa si trecatoare, iar referindu-se la valorile materiale si spirituale ale patriei ca nu avem nimica pre lume fara numai lucruri bune: cetatile tarii, paza mosiei si vointa de adaogire a tarii, dorinta de asezare a Moldovei, ravna cronica-rilor, care leatul paziia si niste lucruri mari ca acestea socotiia sa nu ramaie ceva neinsemnat, pentru ca sa nu zica vecinii lor ca au fost adormiti si neinvatati si, mai ales speranta izvorata din fiecare cuvant al cronicii ca sa se dezbata supt mana turcului. Ureche este inzestrat nu numai cu darul de povestitor, ci si cu talent de portretist, fiind intemeietorul acestei arte in literatura noastra veche. El selecteaza figurile domnitorilor sau ale boierilor, le ierarhizeaza, le da contur propriu, punand alaturi de trasaturile fizice si anecdote insusiri de caracter definitorii. Galeria de ima-gini-portrete de domnitor din cronica lui dovedeste o varietate apreciabila, concizie, precizie de nuante, arta concentrata. Efigia lui Stefan cel Mare, modelul clasic, este realizata din linii simple, dovedind incontestabila arta de portretist. Glorificand eroul care a dat Moldovei stabilitate si independeta, dupa cum subliniaza Ion Rotaru, Ureche concepe povestirea in cateva momente: imprejurarea mortii domnitorului, infatisarea lui, sentimentele poporului la moartea sa, intrarea lui in legenda, aprecieri asupra vremii si o scurta insemnare istoriografica. Cu toate ca a luat cunostinta de personalitatea lui Stefan numai din izvoare scrise, foarte putine pe atunci, sau din traditie, cronicarul procedeaza ca un artist, plecand in executarea portretului, de la un amanunt de ordin fizic: om nu mare de stat (a se observa constructia prin negatie, foarte potrivita in cazul de fata), pentru ca, prin contrast, sa insemneze trasaturile de ordin moral, incepand cu aceea care i se pare dominanta: manios si de graba varsatoriu de sange nevinovat. In aceasta a doua observatie ca si in urmatoarea: de multe ori la ospete omoria fara judetu, se reflecta, cu toata admiratia cronicarului pentru eroul sau, conceptia feudala fata de domnitorii autocrati. Desi, in genere, scriind cronica sa, Ureche nu da semnele unei preocupari artistice constiente, in portretul lui Stefan se vede grija pentru cursivitate, printr-o sacadare a frazei facuta din suisuri si coborasuri egale, sprijinite antitetic, precum aceasta constructie adversativa: om nu mare la statu, manios si de graba varsatoriu de sange... Om de larga cultura la vremea sa, Grigore Ureche, pornind de la limba populara, inaugureaza in cronica lui limba creatiei literare plina de naturalete si savoare. Faptele scoase din izvoare bine asimilate au prins viata in scris. Ureche nu apeleaza la stilul stiintific, cum ar fi cerut materialul istoric tratat, ci la stilul literar, impacand cerintele istorice cu cele literare. (S.B.)