Concert din muzica de Bach de Hortensia Papadat-BengescuFratele Lenorei Hallipa, Vasile Petrescu, zis Lica Trubadurul, este oaia neagra a familiei, pentru ca el nu depune nici un efort pentru a-si ascunde firea, nu se dedubleaza. Lica este licheaua simpatica, inrudindu-se cu Stanica Ratiu (Enigma Otiliei, G. Calinescu), era un plein-airist naravit. De pe cand era mic fugea de-acasa, ii ramasese ca tuturor vagabonzilor dragostea de a trai pe drumuri () hai-hui si rentier, deoarece nu se lasa niciodata fara 5 lei in buzunarul pantalonilor.Dintr-o relatie de tinerete cu buna Lina s-a nascut Sia, fiica lui Lica, se zicea dintr-o mama necunoscuta.Scriitoarea ii intocmeste o adevarata fisa fiziologica: Desi apropiat, nu era prietenos. Era totusi singuratic. Femeile ii erau devotate, dar el nu le lua in serios si nu avea incredere in ele decat pentru treburile femeiesti: pentru carpit, tesut, spalat, calcat si pentru dadacit fata. Discret si prudent din fire, avea si un fel de sfiala pentru traiul lui mahalagesc.Lica era oarecum ambitios si foarte curat. Totdeauna spalat, pomadat, spilcuit, isi curata si moralul de oarecare mici murdarii inevitabile. Avea o situatie aparte: certat cu familia fiindca nu invatase carte, avea neamuri pricopsite, de pilda sora-sa Leonora, care, de cand se maritase cu mosierul Hallipa, il trata ca pe cainii barbatului ei.Spirit aventurier, vagabond inofensiv cu mainile vesnic in buzunar, guraliv, sobru si econom cu punga lui, destul de delicat in felul sau, cu un vocabular picant, Lica nu avea principii, avea gusturi. () Nimic nu-i placea mai mult ca banul dobandit lesne si prin siretlic. Era temperat, nimeni nu-l vazuse beat.Si el este conturat din mai multe unghiuri de vedere. Mini (personaj-reflector) surprinde notele particulare ale craiului de mahala, amestec de finete si trivialitate masculina: Cand il vedea, aparand si disparand de dupa o usa, la Rimi, ii da o tresarire, ca si cum se strecura acolo un apas, ce avea in buzunarul vestonului scurt chei pentru orice sertare, dar nu se servea de ele, ci invita gazda sa le deschida singura. Cand il intalnea neasteptat la colt de strda cu silueta zvelta, juvenila, simpatica si suspecta, cu surasul ascutit si crud, sub mustata mica, cu privirea din coada ochiului, cam flamand, stramtorat, ascutindu-si dintii fara sa cuteze sa muste, ii parea un haiduc modern a carui padure e orasul.Ada ii intuieste lichelismul. Ce canalie! gandi ea ca un compliment. Mereu i se parea ca e un tip strain si nostim.Pentru Maxentiu, el este haimanaua de ulita, iar buna Lina il numea baiat bun si dragut. Era acelasi care fluiera demult pe langa garduri, care deunazi fluiera pe Sia sub fereastra Rimilor, care fluiera usor pe buze in atelierul domnului Paul si intre dinti in urechea printesei Ada.Pana si batranul Vardali, aristocrat autentic si fost ministru, un mosulica galvanizat de ochii brunetei Ada, spune despre Lica: Dar e un tanar charmant si tout fait du monde, iar feminista Nory il boteaza mierloiu.Urcand pe drumul parvenirii, profitor din fire, angajat de Ada pentru grajdurile sale cu cai de rasa, Lica isi revizuieste comportamentul: devine mai circumspect in alegerea prietenilor, isi comanda haine cu croiala englezeasca (pe banii Adei), se fereste de cartierele de altadata si de legaturile vechi, o va evita din ce in ce mai mult pe Sia, fiica lui, pentru ca nu e de bun gust, nu se ajusteaza bine sa aiba o fata ca Sia. Asa incat, de la baiatul nostim, umil si obraznic, cu aerul unui tangau, Lica urca scara parvenirii, devenind domnul bine ca la cinematograf, gentlemenul in haine negre, viitorul candidat al unei fractiuni politice conservatoare la deputatia Bihorului. In acelasi proces al parvenirii si snobismului sau, si numele sau va fi adaptat noii situatii sociale, el devenind Basile Petresco. Deplin increzator in capacitata sa de seductie (era simpatic si personalului de la grajduri), aspira, sustinut de Ada, spre conditii sociale inalte, cel putin la nivelul rudelor sale de sange (Leonora Elena Draganescu). El se simte acum apt pentru o cariera plitica. in discutia cu politicianul Vardali, expresia fetei sale vorbeste de la sine: Gura cu desenul crud ii da o valva noua de senzualitate si totodata era prinsa in gravitatea proiectelor politice. Lica este, potrivit parerii lui Serban Cioculescu, un personaj complex, una din cele mai vii intrupari din romanul romanesc.La randul sau, Eugen Lovinescu remarca: Paginile privitoare la scena din biserica, de la inmormantarea Siei, sau la evolutia tuberculozei printului Maxentiu, tratata proustian, pana la completa spiritualizare, apartin literaturii europene, iar figuri ca Lica Trubadurul, Rim, Mika-Le, Sia si chiar gemenii Hallipa se incadreaza in starea civila a vietii. (M.P.)
