S-a nascut pe la anul 1692 langa Sibiu, la Sadu, intr-o familie de tarani liberi. Numele sau de mirean era cel de Ioan Micu, iar cand a intrat in randul calugarilor bazilitani de rit grecesc, a fost numit si Inochentie (Inocentiu). La Colegiul academic de la Cluj, si la Tarnava, a studiat filosofia si teologia, iar in anul 1728 a fost numit episcop la Fagaras, cand era inca in anul al treilea la teologie.
El s-a implicat inca de atunci in obtinerea de drepturi pentru romanii de confesiune greco-catolica, adresand autoritatilor mai multe memorii. In anul 1732, a trimis un memoriu imparatului Carol al VI-lea de Habsburg, prin care revendica respectarea drepturilor acordate romanilor prin Diplomele leopoldine, iar in anii 1736 si 1737 el cerea Dietei recunoasterea drepturilor acestora asa cum erau precizate in cea de-a doua Diploma leopoldina (1699). Aceste cereri au fost insa respinse de Dieta, astfel ca romanii ramaneau in continuare considerati doar tolerati in Transilvania.
Si-a continuat lupta pentru obtinerea de drepturi pentru toti romanii, indiferent de confesiune. Un nou memoriu a fost trimis, in anul 1741, imparatului, aducand argumente istorice (vechimea romanilor in Transilvania, numarul si contributia lor la desfasurarea vietii principatului). Fiind episcop greco-catolic (unit), M. a devenit si membru al Dietei Transilvaniei in anul 1741, astfel ca a putut sa se implice si mai mult in lupta nationala. Cererile sale au ramas fara raspuns, astfel ca, in anul 1744, revendicarile sale au fost reunite intr-un document, numit Supplex Libellus Valachorum, inaintat imparatesei Maria Tereza.
Tot in anul 1744, din cauza refuzului autoritatilor habsburgice de a acorda drepturi romanilor, M. a convocat un sinod la Blaj, amenintand cu desfacerea unirii cu Biserica Romei daca nu se respectau cele stabilite prin Diploma din anul 1701. In aceste conditii, M. a fost chemat la Viena pentru a explica atitudinea pe care a avut-o la sinod. Sperand in sprijinul Papei, M. a plecat in taina la Roma, dar Maria Tereza nu i-a mai dat voie sa se reintoarca in Transilvania, unde romanii il asteptau.
Orice legatura cu transilvanenii i-a fost interzisa traind in exil pana la moarte, iar in anul 1751, a fost silit sa renunte la functia de episcop. Autor a peste 60 de lucrari pe diverse teme - istorie, gramatica, filosofie, literatura - a sustinut originea latina si continuitatea neintrerupta a poporului roman pe acest teritoriu si a folosit pentru prima data in tipariturile romanesti alfabetul latin.
