MIRON IUGA

Rascoala de Liviu RebreanuSe inscrie in seria personajelor lui N. Filimon si D. Zamfirescu, imbogatind astfel categoria boierului de vita veche, legat trainic de pamantul mostenit din tata-n fiu.Critica literara l-a apropiat, din acest punct de vedere, de Ion al Glanetasului, apreciindu-l drept un Ion evoluat, la care sentimentul posesiunii s-a transmis si s-a fixat printr-un sir de generatii. Desi pe alte coordonate sociale si pe alte dimensiuni, el se simte cu picioarele la fel de adanc in glie.Respectat si temut de tarani pentru firea autoritara si severa, pentru Miron Iuga pamantul este insasi viata.Din comentariile altor personaje, din atitudini, din gesturi, limbaj si din notatiile scriitorului se construieste un personaj realist, viabil.Cei care vin in contact cu el recunosc calitatile boierului:Bun suflet boierul, nici vorba, daca nu-i iesi din porunci spune Ion Pravila; invatatorul Dragos, care incearca sa vorbeasca boierului in numele taranilor, dezvaluie si el relatia bazata pe intelegerea intre boier si tarani, dar imixtiunea lui il irita si il nemultumeste pe Miron Iuga.Taranii vad in Miron Iuga pe parintele lor de la care nadajdu-iesc o indulcire a soartei ce-i apasa.Invoielile actuale sunt insa atat de grele ca nu se mai pot suporta. Datorita lor, majoritatea oamenilor au flamanzit ingrozitor toata iarna. Cu sacrificiu relativ neinsemnat s-ar putea imbunatati viata tuturor. Miron Iuga ii taie vorba cu asprime: N-am nevoie de mijlocirea d-tale pentru a afla ce doresc oamenii mei! Mijlocitorii de teapa d-tale sunt pacostea satenilor.Reactia boierului Miron Iuga confirma observatia aceluiasi invatator care vorbeste de cinstea, dar si de cel care se simte stapan deplin: nici nu inseala pe nimeni si nici nu cauta sa stoarca pe tarani... in schimb nu admite sa cracneasca nimeni. In urma iernii grele, s-a indurat de suferinta oamenilor si i-a lasat sa-si aduca din padurea lui crengi, uscaturi fara parale si fara sa-i insemne in catastife.Batranul boier, cunoscator al vietii si al taranilor in special, ironizeaza discursul penibil al prefectului Boerescu, zicand ca taranului nu-i trebuiesc discursuri, ci sfaturi sau porunci.Portretul fizic conturat de scriitor sugereaza si firea lui Miron Iuga, educatia. Mustata groasa, romaneasca, putin carunta ii impodobea fata, iar glasul metalic, energic si totusi cald, te cucereau. Mainile osoase, puternice, pareau in stare sa tina coarnele plugului, cu toate ca erau fine si degetele delicate.Comportamentul lui in relatiile cu nora sa, Nadina, cu oamenii politici si de afaceri este a unui om cu educatie, cu spirit rafinat, cu experienta, pastrator si aparator al traditiei, un conservator. De aceea nu vede si nici nu vrea sa vada conflicte pe mosia lui: Eu nu cunosc nici un conflict si nici nu admit macar posibilitatea de conflicte intre mine si tarani. Ar insemna ca si eu caut sa-i exploatez ca altii, sau ca profit de neputintele lor. i tu stii ca nu e obiectul nostru sa ne ingrasam din stoarcerea taranului. Lasa-ma pe mine sa-mi apar pamantul. Cat traiesc eu, asta e datoria mea (discutia Miron-Grigore). Desi Grigore il avertizeaza de ceea ce se aude, de miscarile taranilor, batranul Miron Iuga e convins ca aici este locul lui, din stramosi, sa-si apere pamantul: Cum vine asta, mai care strigati, intreaba batranu Iuga cuprinzand cu o privire toata multimea. Pamantul meu sa vi-l dau voua?... Adica drept rasplata pentru ca eu si tatal meu si bunicul meu v-am primit pe mosiile noastre pe voi si pe parintii si pe bunicii vostri si v-am dat de lucru ca sa puteti trai si am impartit cu voi cele bune si cele rele, acuma ati vrea sa ne scoateti de tot de pe mosia ce ne-a mai ramas si din casele noastre, sa ne alungati ca pe niste venetici? Unde ati mai pomenit voi dreptate de asta, mai crestini?... Numai ca, disperarea taranilor a ajuns la capat, cerand in cor: Pamant!... Pamant!... Pamant! (scena intalnirii cu prefectul Boerescu).Miron Iuga nu intuieste starea de spirit a taranilor, il surprinde si il indigneaza indrazneala acestora care i-au intrat in ograda si i-au stricat gradina de flori. Traieste, uluit, sentimentele de amaraciune, durere, dezamagire pentru tot ceea ce se intampla.El plateste cu viata nenorocirile taranilor, care se dezlantuie cu o furie stihica, intr-o scena monumentala si simbolica, de o mare forta realista. (M.P.)