PASARI-LATI-LUNGILA

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
Povestea lui Harap-Alb de Ion CreangaSimbolizand dimensiunea spatiului si vechea indeletnicire vanatoarea, Pasari-Lati-Lungila se infatiseaza ca o pocitanie de om care umbla cu arcul dupa vanat de paseri, cu un mestesug dracos si o putere mai pe sus decat isi poate dracul inchipui. Se latea asa de tare, de cuprindea pamantul in brate. Cand se desira si se lungea ajungea cu mana la luna, la stele, la soare si la cat voia de sus. Pasarile le prindea cu mana din zbor, le rasucea gatul cu ciuda si apoi le manca asa crude, cu pene cu tot. Imaginatia scriitorului merge pana acolo incat noteaza: Chiar atunci avea un vrav de paseri dinainte si ospata dintr-insele cu lacomie, ca un vultur hamisit. Imaginea halucinanta a pocitaniei de om ultimul intalnit in cale, il determina pe Harap-Alb sa se intrebe nervos: Dar oare pe acesta cum mama dracului l-o fi mai chemand?Botezandu-l dupa modelul celorlalti, scriitorul confirma marea arta de a portretiza, nelipsind hiperbola, comparatia, ironia: Sa-i zici Pasarila... nu gresesti; sa-i zici Latila... nici atata; sa-i zici Lungila... asemenea; sa-i zici Pasarila Lati-Lungila, mi se pare ca e mai potrivit cu naravul si apucaturile lui, zise Harap-Alb, induiosat de mila bietelor pasari. Se vede ca acesta-i vestitul Pasari-Lati-Lungila, fiul sagetatorului si nepotul arcasului; braul pamantului si scara cerului; ciuma zburatoarelor si spaima oamenilor, ca altfel nu te pricepi cum sa-i mai zici.Avertizandu-l pe Harap-Alb de utilitatea lui, pentru ca fata imparatului Ros cand vrea se face pasare maiastra, iti arata coada, si ie-i urma daca poti, Pasari-Lati-Lungila se asociaza celor cinci, sub rezerva de a-i fi de folos, pornind tussese inainte. Imaginea pe unde treceau parjoleau totul accentueaza trasaturile de caracter si cele fiziologice: ...Gerila potopea padurile prin ardere. Flamanzila manca lut si pamant amestecat cu huma si tot striga ca moare de foame. Setila sorbea apa de prin balti si iazuri, de se zbateau pestii pe uscat si tipa serpele in gura broastei de seceta mare ce era pe acolo. Ochila vedea toate cele ca dracul, si numai inghetai ce da dintr-insul: Ca e laie / Ca-i balaie; / Ca e ciuta / Ca-i cornuta.Ma rog nebunii de-a lui, cate-n luna si in stele, de-ti venea sa fugi de ele. Sau sa razi ca un nebun, credeti-ma ce va spun!In sfarsit, Pasari-Lati-Lungila adimenea zburatoarele si, jumulite, nejumulite, ti le papa pe ruda, pe samanta, de nu se mai stavea nimene cu paseri pe langa casa de raul lui.Opus lor, Harap-Alb nu aducea nici o suparare, dar fiind cu ei era partas la toate.In cearta din casa de arama, unde au fost inchisi de imparatul Ros, Pasari-Lati-Lungila ameninta, dialogul fiind relevant. Dar nu mai taceti, mai? Ca ia acus trec cu picioarele prin pareti si ies afara cu acoperamantul in cap, zise Lati-Lungila. Parca nu faceti a bine, de nu va mai astampara dracul nici la vremea asta. Mai Buzila, mi se pare ca tu esti toata pricina galcevei dintre noi. Ba bine ca nu! zise Ochila. Are el noroc de ce are, dar stiu eu ce i-ar trebui. Ia sa-i faci chica topor, spinarea doba si pantecele cobza, zise Setila, caci altmintrelea nici nu e de chip s-o scoti la capat cu boclucasul acesta.Gerila, vazand ca toti ii stau impotriva, se manie atunci si unde nu tranteste o bruma pe pareti de trei palme de groasa! de au inceput a clantani si ceilalti de frig, de sarea camesa de pe dansii. Na! incaltea v-am facut si eu pe obraz. De-acum inainte, spuneti ce va place, ca nu mi-a fi ciuda, zise Gerila, razand in hohot. Ei, apoi!? Cica sa nu te strici de ras!... De Harap-Alb, nu zic. Dar voi, mangositilor si farfasitilor, de cate ori iti fi dormit in stroh si pe tarnomata, sa am eu acum atatia bani in punga nu mi-ar mai trebui alta! Oare nu cumva v-ati face si voi niste feciori de ghinda, fatati in tinda, ca sunteti obraze subtiri? Iar cauti samanta de vorba, mai Buzila? zisera ceilalti. Al dracului sa fii cu tot neamul tau, in vecii vecilor amin! De asta si eu ma anim si ma inchin la cinstita fata voastra, ca la un codru verde, cu un poloboc de vin si cu unul de pelin, zise Gerila. Si hai de-acum sa dormim, mai acus sa ne trezim, intr-un gand sa ne unim, pe Harap-Alb sa-l slujim si tot prieteni sa fim; caci cu vrajba si urgie raiul n-o sa-l dobandim.Dupa ce se ospatara toti, scena de la curtea imparatului Ros amintind de obiceiul petitului popular, supusi la probe pentru a dobandi fata, Pasarila ii va fi lui Harap-Alb de mare folos, fiindca fetisoara imparatului o zgatie a dracului de fata le-a tras butucul, zburand ca o sageata pe langa toti. Ochila i-o arata ascunsa in dosul pamantului, tupilata sub umbra iepurelui. Pasarila, latindu-se cat poate, incepe a bajbai prin toate buruienile, dar se ascunsa din nou dupa o stanca. Atunci se inalta punandu-si in valoare trasaturile uriesesti si, urmand-o in zborul ei sagalnic, se desira odata si se inalta pana la luna. Cuprinde luna in brate, gabuieste pasarica, mi ti-o insfaca de coada si cat pe ce sa-i suceasca gatul. Pasarea se preface in fata si striga inspaimantata: Daruieste-mi viata, Pasarila, ca te-oi darui si eu cu mila si cu daruri imparatesti asa sa traiesti!Intr-o replica plina de intelepciune populara si de humor se incheie misiunea lui Pasarila, motivata de Ochila si recunoscuta de Harap-Alb si de ceilalti. Ei, Harap-Alb, zise atunci Ochila, daca nu eram eu si cu Pasarila, ce faceati voi acum? Iaca asa, tot omul are un dar si un amar; si unde prisoseste dorul nu se mai baga in sama amarul. Amar era sa fie de voi, de nu eram noi amandoi. Si cu strajuirea voastra, era vai de pielea noastra!Harap-Alb si ceilalti, nemaiavand ce zice, pleaca capul rusinati, multamind lui Pasarila si vestitului Ochila, caci le-au fost ca niste frati. (C.B.)