Mistretul cu colti de argint de Stefan Augustin DoinasBalada Mistretul cu colti de argint a fost scrisa in anul 1945, reluata in 1950 si publicata in ciclul celor nouasprezece balade din volumul Omul cu compasul, in 1966.In cartea sa Orfeu si tentatia realului, aparuta in 1974, Augustin Doinas explica multiplele sensuri ale lecturii baladei.Motivatia este certa:Tin minte insa ca intentia mea, cand am compus aceasta poezie, a fost aceea de a realiza o indoita exigenta: pe de o parte, o structura dramatico-epico-lirica tipica, de balada, cu trei momente conflictuale urmate de un deznodamant final; pe de alta parte, un caracter simbolic al desfasurarii lor, care sa permita mai multe interpretari. Poetul, de asemenea, marturiseste referindu-se la poezia lui Al. Macedonski: Unii exegeti ai mei vor fi poate surprinsi afland ca textul meu nu avea nici o legatura cu Noaptea de decemvrie a lui Al., Macedonski, poet pe care nu l-am citit cu interes si placere decat mult mai tarziu.Izvoarele de inspiratie, precizeaza poetul, se regasesc in: ...balada romantica germana (probabil ca Erlknig de Goethe a jucat, aici, un rol hotarator); dar el venea si ca o prelungire a interesului pe care l-am manifestat, inca din copilarie, fata de poeziile lirico-narative ale lui Bolintineanu, Eminescu, Cosbuc. Al doilea deziderat, mai ambitios, se hranea din lecturile mele franceze, care pe vremea aceea erau Baudelaire, Nerval, Verhaeren, Mallarm, Valery.Subiectul baladei este simplu: un print din Levant, pasionat vanator, vrea sa rapuna un mistret fantastic, cu colti de argint. In ciuda sfaturilor date de slujitorii sai, printul se avanta in inima padurii intunecoase. Printul nu reuseste sa vaneze mistretul fioros; mistretul il ucide pe print in timp ce cornul de vanatoare suna melancolic.Iata succint cateva interpretari posibile ale baladei, propuse de scriitor:1. Exista un grad zero al lecturii simbolice, la care Mistretul cu colti de argint poate fi citita ca un simplu episod de vanatoare, ca o balada cinegetica. In acest context, poetul atrage atentia asupra lexicului specific: vanatoare, codru, goarne, copoi etc.; formele apelative: Veniti sa vanam; preferinta pentru gerunzii; refrene-rima; interferarea descrierii, naratiunii a epicului, dramaticului si liricului.2. ...printul va fi omul, in general; mistretul o imagine a idealului; vanatoarea un act existential al realizarii de sine.Balada se incarca astfel de o atmosfera tragic-optimista (in masura in care deznodamantul e vazut ca atingere a idealului, ca implinire a sensului vietii) sau tragic-pesimista (in caz ca moartea printului e privita fie ca un esec, fie ca o jertfa necesara pe parcursul teleologic). Aici intervin implicatii de ordin etic: curaj, perseverenta, noblete de caracter, spiritualitate virtuti ale printului, in contrast cu pragmatismul servitorului. In felul acesta, poezia apare ca o balada simbolica a existentei (superioare) tragice.3. O alta interpretare este data de poet in functie de interpretarea data actului de a vana. Aproape in toate culturile vechi, vanatoarea este privita ca un act ritual cu finalitate spirituala: a urmari vanatul inseamna a cauta o treapta superioara de existenta, a urmari un ideal spiritual. Sunt oferite exemple din traditiile indienilor din America de Nord, la care goana dupa prada simbolizeaza drumul care duce spre Marele Spirit; in China antica consemnarea animalelor emblematice sporeste virtutile Imparatului etc. Intr-o viziune pur laica, Mistretul cu colti de argint poate fi socotita ca un ritual civilizator: in acest caz, printul devine exponent al regalitatii potentiale, un viitor monarh care incearca sa-si exercite prerogativele firesti de instaurare a ordinii, aflandu-si moartea in lupta cu fortele oarbe ale haosului natural. Treptele ascensionale ale vanatorii, ca si instrumentele cu care este realizata, participa astfel la o simbolica proprie: ele vizualizeaza istoria insasi a vanatorii, de la treapta ei primitiva (sageata de lemn) la cea moderna (sageata de foc).4. Balada poate fi citita ca un ritual al initierii. Este elocventa proba diverselor arme (de lemn, de fier, de foc) trepte necesare de parcurs pentru orice novice in procesul de spiritualizare.Replicile servitorului devin ispite.Mistretul urmarit simbolizeaza absolutul libertatii spirituale, niciodata atins, intrarea in domeniul marilor mistere; celalalt (mistretul care-l ucide urias, argintat) e un animal real, simbol al accidentului concret, limita tragic-necesara a conditiei umane. Durata vanatorii acopera tot spatiul vietii.Lectura poate fi interpretata si ca un act uzurpator. Printul este un simbol al regalitatii necoapte, al tineretii dornice de putere, pornind la o lupta ambitioasa de instaurare prematura pe tron.5. Ultima interpretare data de poet este tratata in manualul scolar.Mistretul cu colti de argint a fost citit si ca o arta poetica. In lumina unei asemenea interpretari, imbratisata si de Eugen Simion, printul ar fi un simbol al creatorului (poetul), iar tribulatiile sale cinegetice ar reprezenta ceea ce se numeste azi, intr-un anume jargon critic, lerrance de lcriture. In acest context: Opera este egala cu himera urmarita o viata intreaga, a poetului: acesta moare, pana la urma, ucis de o opera oarecare (un mistret urias, argintat) care nu se stie niciodata daca este intr-adevar Opera ideala insasi. Poetul identifica si o alta interpretare care ar viza tragicul creatiei lirice uciderea artistica ar fi de fapt uciderea autorului motivand si existenta epicului.Am relevat aceste aspecte pentru a da posibilitatea unei interpretari mai largi, dar si din dorinta de a releva capacitatea unui poet de a-si interpreta propria opera.Poezia este dominata de imagini vizuale si auditive; dialogul se interfereaza cu descrierea si naratiunea; metafore, comparatii, personificari, alegoria, repetitiile, muzicalitatea generala a poeziei. O constructie simetrica, in care semnele de punctuatie capata o reala expresivitate: de patru ori, in text; se identifica verbul taci la imperativ scris dupa linioara de pauza si cu puncte de suspensie, marcand parca un ceremonial al misterului:Dar el raspunde intorcandu-se: Taci...Dar el raspunde intorcandu-se Taci...Dar el raspunde intorcandu-se: Taci... Iar a patra oara pronumele personal este inlocuit de substantiv: Dar printul raspunde-ntorcandu-se: Taci... Sunetul cornului este simbolic, in finalul poemului: Mai bine ia cornul si suna intruna.Sa suni pana mori, catre cerul senin...Atunci asfinti dupa crestete lunaSi cornul suna, insa foarte putin. Balada este astfel o ars poetica, ce poate fi comparata cu Manastirea Argesului in dorinta de creatie si de perfectiune, de absolut. Sunetul cornului apare si in poezia lui M. Eminescu Peste varfuri... avand acelasi sens al nemuririi.Atat balada Mistretul cu colti de argint, cat si intreaga creatie a lui Stefan Augustin Doinas, sunt relevante pentru literatura romana contemporana, pentru contributia sa la patrimoniul natio-nal si universal. (C.B.)