SOLDATII (ARMATA ROMANA)

O ora din august de Marin PredaIn cazul nuvelei O ora din august, se poate vorbi in primul rand de un personaj colectiv, armata romana, reprezentata de artileristi.Marin Preda nu insista asupra imprejurarilor in care armata a fost tarata in razboi alaturi de Germania hitlerista. Cu toate acestea, scriitorul surprinde cu multa finete starea de spirit a ei, lucruri care reies cu claritate din povestirea sergentului Ionescu. Atitudinea ostila fata de armata germana este impartasita nu numai de simpli soldati, uniti intr-o impresionanta solidaritate in jurul camaradului lor care a ucis un hitlerist, dar si de ofiteri, in frunte cu colonelul Caragea. Rezistand presiunilor comandamentului german, care cerea sa-i fie predati presupusii vinovati, colonelul marturiseste fara echivoc ca se afla alaturi de acestia din urma: Ma, voi nici nu stiti ce primejdie ati trecut. Sa speram ca si altii mai mari ca noi o sa le tina piept.Alcatuit din militari de diferite grade, diferentiati prin origine sociala si temperament, grupul de militari din nuvela lui Marin Preda este departe de a fi omogen. Cu toate acestea, cateva trasaturi de caracter esentiale sunt comune tuturor. Se cere notata mai intai fermitatea lor naturala, neostentativa, si o uimitoare siguranta de sine, care ii ajuta sa ramana consecventi cu ei insisi in orice imprejurare. Ei isi fac datoria intr-un mod aproape gospodaresc (elocvente sunt, in acest sens, episoadele de lupta). Observam ca viziunea scriitorului asupra teribilului eveniment al razboiului nu este una bombastica, spectaculoasa, ori dinadins intunecata, ci una predominant realista: pretutindeni se vadeste acea valoare fundamentala pentru proza lui Marin Preda; bunul simt de natura sa confere personajelor si situatiilor un memorabil relief.Siguranta aceasta nu inseamna, insa, nici trufie, nici aroganta, ci o buna cunoastere de sine, o capacitate de evaluare exacta a propriilor resurse. Stiindu-se curajosi si destoinici in lupta, ei nu pot suporta prezenta santinelelor germane, de exemplu, care inseamna ca sunt tratati ca niste lasi sau fricosi. In aceasta privinta este semnificativa replica unuia dintre protagonisti: Noi stim sa luptam, dom sublocotenent rosteste sergentul Ionescu cu o trufie linistita si parca amenintatoare sa nu vie nimeni sa ne invete.Soldatii lui Marin Preda ies din incercarea grea a razboiului invingatori. Nefiind lasi, ei nu pot fi decat eroi. Pentru ei eroismul nu este o problema complicata de constiinta, ci este urmarea fireasca a unui mod barbatesc de a privi moartea in fata. Ei nu-si pierd cumpatul nici chiar in timpul luptei inegale a bateriei lor de artilerie cu un aeroport intreg: La urma urmei, parca spuneau ei, ce e viata ca sa te batai tot timpul de frica sa n-o pierzi? Chestia mai suparatoare e ca daca acestia distrug bateria se duc pe urma cu avioanele si cine stie ce mai fac cu ele, ineaca tara in sange. Din aceasta cauza nici dragostea de patrie care ramane principala lor trasatura de caracter nu este traita de ei cu emfaza si cu laudaroseie. Desi aflati pe front, intr-o inclestare dura cu inamcul, soldatii lui Marin Preda lasa impresia ca se comporta aici ca si acasa, in sat. Echilibrul lor interior este zdruncinat doar atunci cand se confrunta cu situatii absurde, ce depasesc putera lor de intelegere. Baiatul de la tara afirma autorul este un om rezistent, dar cu o gandire formata ca toate pe lume au un inteles si cand el nu-l vede, il cuprinde spaima. Astfel, soldatii nu-si pot explica atitudinea plina de raceala a sublocotenentului Rosu in relatiile cu oamenii si, mai ales, bataia fara rost administrata subordonatilor.Exponent al intregii mase de soldati este, in aceasta nuvela, caporalul Ana. Personaj in intregime pozitiv, el reprezinta o constiinta puternica, echilibrata, de o mare bogatie sufleteasca: Nimeni nu-l vazuse vreodata intristat sau razand in hohote, poate chiar nici nu radea, fiindca in el bucuria de a trai nu cobora si nu urca parca deloc, ea se instalase undeva sus, in sufletul lui, ca o temperatura care nu scadea si unde era inutil sa mai razi sau sa te mai intristezi.Se poate afirma, deci, ca in O ora din august colectivitatea capata valoare de personaj reprezentativ, prin ea exprimandu-se starea de spirit si calitatile intregii armate romane angajata in experienta tragica a razboiului. Observam, referitor la razboi, ca scriitorul i-l prezinta ca pe o realitate zguduitoare. Comentatorii nuvelei au relevat, de altfel, faptul ca Marin Preda noteaza aici o serie de amanunte care scot in evidenta latura monstruoasa si absurda a razboiului. Soldatii mor cu fetele intunecate de sila si ura, ranile sunt groaznice, din ele sangele curge ca dintr-o cismea: Mort era ofiterul si trei tunari, care pierisera secerati de cei doi pistolari din stanga pititi pe dupa un pom (...) unul cazuse pe spate... si ramasese cu fata in sus, cu dintii ranjiti, avand intiparita pe fata mania care il ridicase in picioare si scarba care il doborase... Al treilea fusese lovit in burta si mai traia inca, dar curgea foarte rau sangele din el, ca dintr-o cismea, isi dadu intr-un lung suspin sufletul, chiar cand pusera mana pe el si il miscara. Grav ranit era Serbanescu, bucuresteanul.In acelasi timp, scriitorul nu ezita sa ne vorbeasca si despre frica ce-i cuprinde pe artileristi in timpul unui atac aerian, facan-du-i sa scormoneasca pamantul ca niste cartite cu disperare, pentru a scapa de gloante: Prinsi de groaza, unii isi scoasera lopetile Lieman si sapau ca niste cartite in peretele transeei sa micsoreze unghiul ce-i expuneau gloantelor. De remarcat aici faptul ca autorul, care era un bun cunoscator al psihologiei umane, nu considera ca spaima contrazice eroismul. Sergentul Ionescu, vorbind la telefon, promite colonelului sa reziste pana la ultimul. Apoi sari si se duse la tunul sau care era bun, bubuia, parca se zguduia pamantul. Ai fi zis ca intre timp artileristii dormisera, se odihnisera din gros..., si acum, cu mare pofta de lupta si cu manevre sigure si de mare precizie, trageau cu cele trei tunuri mai bine decat cu patru. Se pare ca aeroportul ii crezuse lichidati si daduse acum drumul la o escadrila intreaga. (S.B.)