SOLON (CCA 640 I.H.-560 I.H.)

Membru al clanului Medontizilor, fiu al lui Exekestides, a fost ales prim-arhonte al Atenei in 594 sau 592 i.H., fiind investit cu puteri exceptionale. Arhontele indeplinea la Atena functiile de prim-magistrat al cetatii si judecator suprem, institutia arhontatului fiind, de altfel, intemeiata chiar de familia Medontizilor.In momentul preluarii arhontatului, S. detinea o avere considerabila, obtinuta din activitati comerciale maritime, si se remarcase prin talentul sau poetic deosebit.Prin activitatea sa in fruntea Atenei, Solon, considerat unul dintre cei sapte intelepti ai Greciei antice, a fost un mare reformator al sistemului social si politic atenian, contribuind la edificarea democratiei ateniene. Cea mai importanta masura luata de S. este considerata scuturarea de poveri (seisachteia) prin care se anulau datoriile micilor proprietari de pamant si erau eliberati cei care devenisera sclavi in urma datoriilor pe care nu le putusera plati. Totodata era interzisa pe viitor sclavia din datorii si se permitea revenirea in patrie a exilatilor. Alte masuri aveau in vedere limitarea proprietatilor personale, dar si limitarea exportului de grane pana la satisfacerea necesitatilor Atenei. Toate aceste decizii au starnit nemultumirea marilor proprietari de pamanturi, ale caror abuzuri erau acum ingradite. Pentru prima data in lumea greaca, statul intervenea impotriva intereselor celor bogati. taranii au mai fost sustinuti de S. si prin alte masuri cum ar fi instituirea primelor pentru capturarea lupilor, interzicerea taierii maslinilor, incurajarea plantatiilor de arbusti si a saparii fantanilor.In aceeasi perioada, pentru prima data, Atena emite moneda proprie, de argint, beneficiind de resursele bogate in argint ale muntelui Laurion.Din initiativa lui S. s-a trecut la modificarea sistemului politic si a legislatiei ateniene, noile reglementari fiind inscrise pe tablite de lemn asezate in Prytaneu (sediul arhontatului) sau pe stalpi de piatra, fiecare cetatean avand datoria de a le respecta. S-a trecut astfel la o noua impartire a cetatenilor, care au fost organizati in patru categorii (fata de cele trei categorii anterioare), a patra categorie fiind formata din theti (oameni liberi, lipsiti pana atunci de drepturi politice, care erau angajati ca zilieri pe ogoare sau navigatori si mesteri in santierele navale). Noua impartire se baza pe veniturile obtinute din activitatile in care erau angrenati cetatenii (indeosebi veniturile aduse de pamant): cei care dispuneau de un venit anual mai mare de 500 de medimne de grau (unitate de masura pentru cereale) erau numiti pentacosimedimni; cei care aveau un venit cuprins intre 500 si 300 de medimne erau cavaleri; zeugiti se numeau cetatenii al caror venit se situa intre 300 si 200 de medimne, iar thetii cei care aveau mai putin de 200 de medimne. Magistratii erau alesi din primele trei categorii. Astfel, privilegiile politice conferite de nastere (genocratia) sunt inlocuite cu cele conferite de avere (timocratia). Cele patru categorii de cetateni participau la Adunarea cetatenilor (Ecclesia) si formau armata ateniana. Reprezentantii celor patru categorii de cetateni formau Consiliul celor patru sute (Bl), institutie insarcinata cu pregatirea lucrarilor Adunarii cetatenilor.In aceeasi perioada se constituie tribunalele populare (Heliaia) alcatuite din judecatori proveniti din toate cele patru categorii cetatenesti, anulandu-se astfel monopolul detinut de eupatrizi (membrii vechii nobilimi gentilice) asupra impartirii dreptatii.Conceptia lui S. asupra politicii sale este cuprinsa in Elegiile pe care el insusi le-a scris si care a fost citata in lucrarea lui Aristotel, Constitutia Atenei: Poporului i-am dat atata putere cat ii trebuie, fara sa suprim sau sa adaug ceva la drepturile sale.