STAVRACHE

In vreme de razboi de I.L. CaragialeNuvela In vreme de razboi a aparut in anul 1898, ca si O faclie de Paste si Pacat. Tema nuvelei, asa cum precizeaza Serban Cioculescu, in studiul sau I.L. Cragiale, este obsesia:Tema acestei excelente nuvele, desi autorul o subintitulase schita este obsesia. Hangiul Stavrache, care il mosteneste pe fratele sau, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front pentru a scapa de urmarire, fiind capitanul unei bande de hoti, traieste iluzia devenita obsesie, ca fratele sau nu se va mai intoarce. Obsesia intoarcerii pune stapanire pe Stavrache, evoluand tragic. Nebunia lui Stavrache ajunge la forma paroxistica. Nuvela, prin cele trei capitole, urmareste gradarea nebuniei, realizand un destin uman tragic, dominat de ereditate, tensiunea crescand si sub teroarea cosmarurilor, a laitmotivului: Gandeai c-am murit, neica?In vreme de razboi, este alcatuita din trei capitole, fiecare marcand o etapa in evolutia obsesei lui Stavrache si apoi, pe trei planuri: planul povestitorului, planul dialogat si al naturii, care constituie cadrul povestirii.Incadrandu-l pe hangiu in categoria oamenilor haini, avari, autorul creeaza tipologii.In planul intai, intamplarile sunt relatate de autor. Stavrache, care mosteneste averea fratelui sau, Iancu Georgescu, traieste spaima reintoarcerii acestuia; scrisoarea il linisteste o scurta perioada, pentru a cadea din nou prada halucinatiilor. Glasul celui plecat ii revine in minte intr-un mod obsesiv si chinuitor: Gandeai c-am murit, neica? Hangiul se inchipuie intr-o inversunata inclestare cu popa Iancu, el reusind sa-si infiga degetele in muschii grumazului adversarului, rupandu-i incheietura cerbicii. Scena infatiseaza o extraordinara dorinta de a ucide. Iata de ce manifestarile patologice sfarsesc printr-o dereglare a psihicului. Stavrache trece prin diverse stari tensionale: de la apatie la obsesie si nebunie. Robit de trairile interioare, se duce la preotul satului pentru a-i face sfestanie acasa.Caragiale analizeaza minutios reactiile fiziologice ale acestuia in momentul intalnirii cu Iancu: gura ii este intredeschisa, dar fara sa poata vorbi, ochii holbati, iar mainile inclestate. Lua paharul sa bea, il duse spre gura, dar gura ramase-nclestata. La un moment dat, Stavrache este incapabil sa distinga planul real de cel al halucinatiilor. Pentru el, pierderea averii este o catastrofa de mari proportii. De aici, drama.Investigatiile patologice sunt realizate prin relatari si descrieri.Cel de-al doilea plan al nuvelei In vreme de razboi planul dialogat este surprins gradat. Dialogurile sunt comprimate; propozitiile interogtive, destul de numeroase, presupun gesturi: Ce e ma? Am venit la dumneata ca la un duhovnic. N-aude nimeni? As! cine s-auza? Nu lipsesc nici indicatiile scenice: preotul se uita in toate partile, vrand sa spuna ceva.Din discutia cu avocatul reies temerile lui Stavrache in ciuda asigurarilor pe care le primeste.In capitolul al treilea, dialogul cu fetita, care vine sa cumpere rachiu si gaz, dezvaluie rapacitatea acestuia. La rugamintile fierbinti ale fetitei raspunde: Scrie-v-ar popa sa va scrie de parliti!.Si tot dialogul are menirea de a grabi deznodamantul.Natura intervine in planul al treilea, cand toate intamplarile au loc noaptea: popa vine la fratele sau noaptea, i se arata tot noaptea: fetita vine seara tarziu si tot noaptea se reintoarce Iancu Georgescu pentru a-i cere lui Stavrache banii.Intr-un cadru in care elementul analitic este predominant (zgomotul picaturilor de ploaie care cad pe fundul unui butoi dogit, sugerand obsesia), natura se subordoneaza unui sentiment sau unei senzatii.Caragiale nu descrie interioare, lumea obiectelor din jur si nici tinute vestimentare; el stie insa sa asculte glasul naturii (Tudor Viau).La intoarcerea preotului, cadrul natural ostil este in conformitate cu starea sufleteasca a hangiului: era un frig naprasnic, crivatul batea cu inversuare, iar ploaia nu mai inceta. Obsesia este sugerata si prin aspectul implacabil al vremii: Asa vreme tine trei zile si trei nopti Sau: Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna, si boabele de apa prelingandu-se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit, lasat gol intr-adins la umezeala, faceau un fel de cantare cu nenumarate si ciudate intelesuri. Leaganate de miscarea sunetelor, gandurile omului incepura sa sfaraie iute, in cercuri stramte, apoi incet-incet, se rotira din ce in ce mai domol in cercuri din ce in ce mai largi, si tot mai domol si tot mai larg. Cand cercul unui gand ajunse-n fine asa de larg incat constiintei ii era peste putinta din centru sa-l mai urmareasca din ce se tot departa omului i se pare c-aude afara un cantec de trambite... Militari, desigur.Natura si notatiile fiziologice, reactiile sunt in deplina concordanta, Caragiale fiind considerat de Tudor Vianu, adevarat poet al naturii, perceputa, asa cum am aratat mai sus, vizual si auditiv, in deplina concordanta cu starile psihologice. Notatii ca: Afara ploua maruntel, ploaie rece de toamna... Viscolul afara, ajuns in culmea nebuniei, facea sa trazneasca zidurile hanului batran, il determina pe Tudor Vianu sa aprecieze in Arta prozatorilor romani: Senzatia, notata cu dibacie, este a unui spirit muzical care stie sa asculte glasurile naturii si sa calauzeasca ecoul lor in adancime.Asadar, I.L. Caragiale este o aparitie exceptionala intre in-telectualii timpului... (Al. George) care imprima operei sale comico-satirice, precum si celei tragice o nota grava.In vreme de razboi, una dintre cele mai reprezentative nuvele, urmareste un caz psihologic in care setea de bani desfigureaza sufletul uman.Stilul nuvelei este grav, personajul principal situandu-se in limitele unui destin tragic. Inscriindu-se ca tematica in seria scrie-rilor despre setea de inavutire care dezumanizeaza: Comoara, Moara cu noroc de I. Slavici, Hagi Tudose de B. St. Delavrancea, Caragiale nu creeaza un tip de avar in sine. Pe scriitor il intereseaza mai ales rasfrangerea dezumanizarii in sufletul personajului, in constiinta acestuia, pe fundalul razboiului si in dependenta de social, ceea ce confera operei lui Caragiale individualitate si unicitate atat sub raport tematic, cat si analitic si stilistic. (C.B.)