STEFAN TIPATESCU

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
O scrisoare pierduta de I.L. CaragialeImportanta personajului Stefan Tipatescu este data de I.L. Caragiale prin asezarea lui pe primul loc in tabela de persoane cu sublinierea prefectul judetului. Dupa succinte precizari de decor, scena I din actul I se deschide prin aducerea in prim plan a lui Tipatescu. Scriitorul il caracterizeaza astfel: putin agitat, se plimba cu Racnetul Carpatilor in mana; e in haine de odaie. Gasindu-se fata in fata cu politaiul orasului, Pristanda, care in picioare, mai spre usa, sta rezemat in sabie si in acest context dialogul celor doi concentreaza atentia asupra introducerii cititorului-spectator in declansarea actiunii privind scrisoarea; cele ascultate noaptea la fereastra lui Nae Catavencu; afacerea cu steagurile puse de Pristanda in oras si care a devenit proverbiala.Prima replica de deschidere a comediei ii apartine lui Tipatescu, care termina de citit o fraza din jurnal: ...Rusine pentru orasul nostru sa tremure in fata unui om!... Rusine pentru guvernul vitreg, care da unul din cele mai frumoase judete ale Romaniei prada in ghiarele unui vampir!... (Indignat:) Eu vampir, ai?... Caraghios! si apoi continua: Unul... unul care suge sangele poporului... Eu sug sangele poporului!...Prezent in toate cele patru acte ale comediei, dintre care scena VI-a din actul II este scena cheie pentru conturarea caracterului acestui personaj.In confruntara cu aliatii, dupa ce declarase loialitate lui Farfuridi si Branzovenescu (actul I, scena VI), suspectat de catre acestia de tradare, Tipatescu, pe un ton demagogic, rosteste: Cum sa nu ma iutesc, onorabile? D-voastra veniti la mine acasa, la mine care mi-am sacrificat cariera si am ramas intre d-voastra, ca sa va organizez partidul caci fara mine, trebuie sa marturisiti ca d-voastra n-ati fi putut niciodata sa fiti un partid d-voastra veniti la mine acasa sa ma numiti pe fata tradator... A! asta nu pot sa v-o permit... La plecarea acestora Tipatescu inchizand usa dupa ei, grozav de plictisit va rosti un simplu A! suficient insa pentru a-i intelege atitudinea.Scena VI din actul II, in confruntarea cu Zoe, pune si mai bine in prim plan jocul politic a lui Tipatescu, duplicitatea acestuia in apararea intereselor personale. Astfel, arestarea lui Catavencu este motivata simplu: Pentru ce pentru ce? Tu ma intrebi pentru ce? Pentru nerozia pe care ai facut-o tu, pentru ca sa evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijenta. Se poate atata distractie! atata nebagare de seama! o scrisoare de amor s-o arunci in nestire intr-un buzunar cu batista, si s-o pierzi ca si cum ai pierde o hartie indife-renta, ca un afis, dupa ce ai iesit de la o reprezentatie... La atata lipsa de judecata, sa-ti spui drept nu m-asteptam! Ce Dumnezeu esti femeie in toata firea, nu mai esti copil. Atata neglijenta nu se pomeneste nici in romane, nici intr-o piesa de teatru.Scenele IV si V din actul I preced cuvintele rostite mai sus, de un Tipatescu disperat, care in scena V-a, are confirmarea, de catre Zoe, a santajului pe care Catavencu il pune la cale. Surprins admirabil, Tipatescu venind, dupa precizarea autorului ametit, impleticindu-se din fund si cazand pe un scaun cu capul in maini rosteste: Ce sa fac? Ce sa fac? si nu mai vine Ghita!... Iar dupa ce Zoe ii confirma stirea si-i citeste, cu disperare, scrisoarea de santaj, Tipatescu continua: A! ce nenorocire! Zoe M-am dus la Catavencu... de la el veneam acuma. Mi-a propus sa-mi dea inapoi scrisoarea, cu conditia sa-i asiguram alegerea. Arminteri, publica scrisoarea poimaine... Tipatescu, replica (in prada agitatiei): Lupta este desperata. Vrea sa ne omoare, trebuie sa-l omoram!... si nu mai vine Ghita.Scena IV, actul I, contribuie, de asemenea la caracterizarea lui Tipatescu, de data aceasta in confruntarea cu Trahanache, care, in sfarsit, ii face cunoscut prietenului sau Fanica, marea comedie de care nu vrea sa stie Joitica. Trahanache da astfel lui Tipatescu sa citeasca ravaselul din buzunar ravasel primit de la Catavencu si in care se anunta publicarea in Racnetul Carpatilor a unui docu-ment de cea mai mare importanta pentru d-voastra... In sfarsit, greoi, Trahanache, refuzand sa inteleaga situatia triunghiului conjugal si infidelitatea Zoiticai ii spune detasat lui Tipatescu: Stai sa vezi (Raspicat si razand:) A ta catre nevasta mea, catre Joitica! scrisoare de amor in toata regula... Ai? ce zici d-ta de asta? Tipatescu (turburat rau): Nu se poate, nu se poate! Trahanache reproduce apoi din memorie scrisoarea respectiva: Am citit-o de zece ori poate, asculta: Scumpa mea Zoe, venerabilul (adica eu) merge deseara la intrunire (intrunirea de alaltaieri seara). Eu (adica tu) trebuie sa stau acasa pentru ca astept depesi de la bucuresti, la care trebuie sa raspunz pe data; poate chiar sa ma cheme ministrul la telegraf. Nu ma astepta, prin urmare, si vino tu (adica nevasta-mea, Joitica) la cocoselul tau (adica tu), care te adora, ca totdeauna, si te saruta de o mie de ori, Fanica... Precizarea lui Caragiale dupa aceasta rostire intareste diferenta de intelegere a situatiei de catre cei doi. Priveste lung pe Tipatescu care este in culmea agitatiei, rostind in continuare: Nu se poate! O sa-i rup oasele mize-rabilului!... Nu se poate! sau (acelasi joc) Mizerabilul! Apoi (turbat): Il impusc! ii dau foc! trebuie sa mi-l aduca aici numai-decat, viu ori mort, cu scrisoarea. (Se repede in fund) Ghita! sa vie politaiul!Iata si o caracterizare a lui Tipatescu de catre Trahanache: E iute! n-are cumpat. Aminteri bun baiat, destept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Intr-o sotietate fara moral si fara printip... trebuie sa ai si putintica diplomatie! La agitatia lui Tipatescu raspunde: Ei, astampara-te omule, si lasa odata mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseara e intrunire. S-a hotarat? Punem candidatura lui Farfuridi? Ce facem? Deseara, am aflat ca dascalimea cu Catavencu si toti ai lor vor sa faca scandal. Trebuie sa-i spunem lui Ghita sa grijeasca. Miselul de Catavencu o sa ia deseara cuvantul ca sa ne combata... Tipatescu raspunde (fierband mereu): Nu te teme, nene Zahario, deseara d. Catavencu nu o sa fie la intrunire, o sa fie in alta parte. Asigurandu-l de prietenie, Trahanache (mergand spre usa, condus de Tipatescu) nu uita sa-l mai sfatuiasca: Si nu te turbura, neica, pentru fitece miselie. Nu vezi tu cum e lumea noastra? Intr-o societate fara moral si fara printip, nu merge s-o iei cu iuteala, trebuie sa ai (cu finete) putintica rabdare... (Iese in fund). Ironia, batjocora, prin ce spui, cum spui despre tine sau despre altii pacaleala, caci ce poate sa fie acceptarea si revenirea unor apeluri in situatia declansata, situatie critica luata ca o gluma de Trahanache: Deseara eu ma duc la intrunire, trebuie sa stai cu Joitica, i-e urat singura. Dupa intrunire avem preferanta... (adica joc de carti n.n.) Scena IX-a care incheie actul I este elocventa in ceea ce priveste jocul dublu a lui Tipatescu prin replica acestuia in confruntarea cu Zoe, Pristanda si Trahanache. Tipatescu (raspunde Zoii): De Zaharia nu avem teama: stie tot, dar nu crede nimica... N-ai auzit?In scena VII, actul I, Tipatescu se manifesta violent in raporturile cu cetateanul turmentat care intra fara a fi poftit sau anuntat.Astfel, la intrebarea Zoii daca este turmentat, Tipatescu replica: Dracul sa-l ia! nu e nimeni afara: lasa sa-mi intre aici toti nebunii, toti betivii... Aide, iesi! Fii bun cetatene, du-te. Altadata mai vorbim. Cand acesta insa incearca sa spuna ca a gasit o scrisoare reactia lui Tipatescu si a Zoii este de mare inters si surpriza. Tipatescu si Zoe: O scrisoare! Cetateanul: Da, (catre Tip[atescu:] A d-tale catre coana Zoitica... Am gasit-o alaltaieri seara pe drum, cand ieseam de la intrunire... Fa-ti idee (sughita), de alaltaieri seara pana azi-dimineata s-o duci intr-un chef!...Starea de agitatie a lui Tipatescu este mai intai sugerata de scriitor prin detaliile scenice: Tipatescu (repezindu-se si apucandu-l cu amandoua mainile de gat): Mizerabile!Marturisindu-si indiscretia de a fi citit scrisoarea din curio-zitate, sub un felinar si de a fi surprins de Catavencu, Cetateanul, somat de cei doi, nu mai gaseste scrisoarea in buzunar pentru a o restitui.In actul a II-lea, scena I, sunt semnificative interventiile lui Trahanache, interventii care-l caracterizeaza pe Tipatescu, dar nu numai. Astfel, in confruntarea cu Branzovenescu si Farfuridi, Trahanache se apara si-l apara pe Tipatescu, punand in lumina prostia, ramolismentul si nu in ultimul rand viclenia: nu dau voie nimanui sa-si permita, ma-ntelegi, sa banuiasca macar catusi de putin pe Fanica. Pentru mine, stimabile, ma-ntelegi, sa vie cineva sa-mi banuiasca nevasta, pe Joitica... si mai departe se explica, la-murind de fapt misterul triunghiului conjugal si locul lui Fanica in familia sa: Ai putintica rabdare... zic: pentru mine sa vie cineva sa banuiasca pe Joitica; ori pe amicul Fanica, totuna e... E un om cu care nu traiesc de ieri, de alaltaieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si nici-un minut n-am gasit la omul asta macar atatica rau... Credeti d-voastra ca ar fi ramas el prefect aici si nu s-ar fi dus director la Bucuresti daca nu staruiam eu si cu Joitica... si la drept vorbind Joitica a staruit mai mult...Este semnificativ de retinut si faptul ca scriitorul, pentru marcarea ambiguitatilor in situatiile evocate, foloseste destul de des semnele de punctuatie: semnul mirarii, al intrebarii si mai ales punctele de suspensie, menite sa sugereze o cumplita ironie.Interes prezinta pentru caracterul personajului in discutie si scena VI, actul II, scena in care ii propune Zoiei: Sa fugim impreuna... La propunera facuta de Zoe de a sprijini candidatura lui Catavencu, Tipatescu se apara citindu-i depesea cu cheie: Iata: Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul pentru nifilistul Catavencu, pe care vor sa-l aleaga la Colegiu II. Tradare, tradare, de trei ori tradare... Mai multi membri ai partidului... Orice s-ar intampla, nu se poate sa sprijinim pe mizerabilul, nu, nu, nu!... spune-mi, sa cautam, sa gasim alt mijloc? Hotararea Zoii de a-l alege pe Catavencu spre a salva rusinea, il infurie pe Tipatescu: Femeie nebuna! Ce ai facut?In dialogul cu Catavencu din scena IX-a, actul II, desfasurat sub afirmatia Tine-ma doamne, Tipatescu, dovedindu-si luciditatea, incearca o ironizare a adversarului sau: ei sa lasam frazele, nene Catavencule! Astea sunt bune pentru gura-casca... Eu sunt omul pe care d-ta sa-l imbeti cu apa rece?... Spune, unde sa fie? barbateste: ce vrei de la mine? (Se ridica fierband) Scena se incheie in jocul replicilor, Catavencu sustinandu-si alegerea ca deputat in orasul plin de gogomani, unde sunt cel d-ntai (...) intre fruntasii politici..., cu izbucnirea violenta a lui Tipatescu: Mizerabile! Canalie nerusinata! Nu stiu ce ma tine sa nu-ti zdrobesc capul. Miselule! trebuie sa-mi dai aci scrisoarea, trebuie sa-mi spui unde e scrisoarea... ori te ucid ca pe un caine! Scena este ridicola si prin precizarile pe care le face scriitorul: Catavencu face un pas inapoi. Tipatescu se repede, ia un baston de langa perete si se intoarce turbat catre Catavencu. Apoi se repede navala la el. Catavencu ocoleste masa si canapeaua, rastoarna mobilele si se repede la fereastra, pe care o deschide de perete imbrancind-o in afara.Prin ceea ce rosteste in final Catavencu, sugereaza nu numai ofensa prefectului, dar si agresivitatea acestuia, intr-o situatie limita de viata absolut comica: Catavencu (tremurand striga la fereastra in afara): Ajutor. Sariti! Ma omoara vampirul! prefectul, asasin! ajutor! In scena a X-a, actul II lucrurile se aranjeaza, prin interventia Zoii, care apare la timp si-l imbuneaza pe Tipatescu, pe Catavencu, caruia-i promite alegerea, alegere confirmata si de Tipatescu (nemaiputand lupta si scuzandu-se): In sfarsit, daca vrei tu... fie!... Intampla-se orice s-ar intampla... (cu hotarare): Domnule Catavencu, esti candidatul Zoii, esti candidatul lui nea Zaharia... prin urmare si al meu! Poimaine esti deputat!...Prin afirmatia Blestemata politica! un moment sa n-ai pace! Tipatescu contrazice raspunsul dat Cetateanului turmentat: administratia nu voieste sa influenteze catusi de putin pe nimeni.Ironia, sarcasmul sunt vizibile in recomandarea pe care o face Cetateanului privind alegerea lui Catavencu: Pentru asa alegator, mai bun ales nici ca se putea...Scena a XIV-a din actul II dezleaga conflictul, printr-o depese fe-fe urgenta pe care Pristanda o aduce lui Tipatescu si pe care, desfacand-o nervos, o citeste: Cu orice pret, dar cu orice pret, colegiul d-voastra al II-lea trebuie sa aleaga pe d. Agamemnon Dandanache. Se face din aceasta pentru d-voastra o inalta si ultima chestie de incredere... Iata, deci unsul puterii, de fata cu toti Trahanache, Zoe, Catavencu, Branzovenescu, Farfuridi, Ghita, Cetateanul sustinatori si opozanti, alegatori, care refuza sa lupte contra guvernului (Cetateanul), la auzul celor citite, dupa precizarea scriitorului Toti mujicii.In actul III Tipatescu apare mai putin in primul plan, dar in scena a II-a apare din dorinta de a se explica confidential cu Trahanache care conducea adunarea si care la interventia lui Ghita: Trebui... numaidecat... suspandati! suspanda si se retrage cu Ghita in Cabinetul primarului, unde ii gaseste pe Trahanache si pe Zoe.In scena a IV-a, Tipatescu, anuntandu-l pe Zaharia Trahanache de candidatura lui Agamita Dandanache, ii scrie numele pentru a-l tine minte; ...Da-mi in scris pe Gagamita ala, sa nu-i uit numele...Si pentru a se intari ideea de fapt divers, totul merge fara tulburare, Tipatescu povatuindu-l pe nenea Zaharia: Anunta indata candidatura, ridica sedinta si vin-o sa mergem la preferanta, te asteptam...In scena VII-a, actul III scriitorul face, in legatura cu Zoe si Tipatescu, precizarea de regie: Zoe si Tipatescu, ascunsi dupa grilaj si ascultand ce se petrece in adunare un mod formidabil de a sugera indiscretia, teama unei nereusite. La rostirea numelui candidatului de catre Zaharia Trahanache, noteaza scriitorul, Toata lumea asculta cu mare nerabdare si in deplina tacere; Zoe se strange dupa grilaj, langa Tipatescu. Miscare de satisfactie in fund. In grupul din fata turbare. Zoe si Tipatescu asculta miscati.Actul IV aduce in scena pe Agamita Dandanache, Tipatescu, care capata siguranta de sine, avand de fapt acum toate cheile succesului, spre deosebire de Zoe care continua sa traiasca sub amenintarea lui Catavencu. Scena a IV-a este rezervata reflectiilor lui Tipatescu (singur), mai lucid decat toti: Si-l aleg pe d. Agamita Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atata vreme linistea mea si a femeii pe care o iubesc... unde esti Catavencule, sa te vezi razbunat! Unde esti, sa-ti cer iertare ca ti-am preferat pe onestul d. Agamita, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul,Dandanache... Ce lume! ce lume! ce lume!... (s.n.) Ultimele cuvinte rezuma de fapt intreaga comedie pentru ca lumea la care se refera Tipatescu este si lumea lui, pe care o accepta, o incurajeaza si o foloseste dupa propriile interese imperturbabil interesele obstei neaparand, acestea nefacand obiectul intereselor sale decat atat cat sa-l mentina ca prefect si sa-si mentina pozitia in triunghiul conjugal: Nu suntem pierduti; n-ai grija o avertizeaza pe Zoe; la care ea raspunde: La revedere!... A!... Cum pot sa iubesc pe omul asta! (Scena a V-a).Scena a X-a, intr-o simetrie perfecta parca, o aduce pe Zoe singura care isi exprima bucuria printr-un plans nervos si intr-un dialog presupus cu Fanica, sarutand cu disperare scrisoarea care, in sfarsit, i-a parvenit. Tot un gest al intrebarilor si disperarii suge-reaza si scena a XI-a, scena in care Tipatescu se intreaba asupra inutilitatii drumului sau de la telegraf, unde l-a trimis Ghita. Agitat se intreaba: si Zoe... unde e Zoe? De fapt, cu aceasta intrebare se incheie aproape prezenta lui Tipatescu in comedia O scrisoare pierduta. Retinand atentia asupra onomasticii, Tipatescu semnificand o anumite indiscretie, precum si un mers incet dar sigur tipa-tipa , concluzionam spunand ca prin el Caragiale creeaza tipul junelui prim prezent in teatru clasic. Orgolios fara masura, face din functia politica un mod personal de gandire si actiune, tinut insa in struna de Zoe, din al carei cuvant nu iese; caracterizat perfect de Ghita: mosiemosie, fonctie-fonctie, coana Joitica-coana Joitica: trai, neneaco, cu banii lui Trahanache... babachii. (C.B.)