Dincolo de nisipuri de Fanus NeaguPublicata in anul 1962, nuvela Dincolo de nisipuri este considerata de Eugen Simion o naratiune aproape fantastica, povestea pe scurt, a unui miraj intr-un cadru de viata debordanta.Nuvela nareaza o intamplare din perioada secetei din 1946, pe malul Buzaului, avandu-l ca erou principal pe Susteru.Principalele momente ale nuvelei sunt: evocarea cadrului natural al secetei; trezirea din somn a personajului principal Susteru numai la amiaza, avand ochii carpiti de somn, constatand ca raul nu cunoaste semne de apa. Albia raului se intindea in sus ca o omida cenusie, nisipul si petele galbene de lut pietrificat luceau pustii in soare. Radacini putrede atarnau in peretele malului dinspre sat. Dincolo, pe izlaz, aliorul se incolacea de caldura. Pe un musuroi de tarana alaturi de o tufa neagra de maracini tistuia un harciog. Departe, pe varful unei movile, se zarea un calut. La vestea data de catre un calaret privind venirea garlei: A plouat la munte si vine garla, vine. Vine Buzaul, Susteru dupa ce se dezme-ticeste, incepe sa se agite, fara sa poata identifica insa pe cel care aducea vestea si care se pierdea sub arcadele podului vopsit in rosu, disparea ca o naluca, in fulgerile apei mortilor, ceea ce creaza senzatii halucinante susterului, facandu-i impresia ca in fata racoarea apelor pornite de la munte il loveste. Urmatorul moment care se inscrie in desfasurarea subiectului, il priveste pe Susteru care, intr-o imensa trensiune: sari santul si urca podul in fuga, mai mult de-a binelea, sufland greu pe gura. Caracterul precipitat al actiunii lui, autocaracterizarea, prin gestica si vorbire, se releva si din cuvintele: Dascale, striga Susteru, vine garla, ma! Trebuie sa dam luntrea la apa si sa curat santurile. Peste o saptamana mancam laptuci.Prin vorbele, actiunile, gesturile sale, Susteru aduna tot satul la malul garlei, intr-o totala frenezie barbatii sapa, femeile au grija de copii pentru a nu-i surprinde viitura apei. Oamenii nelinistiti, cuprinsi de inserare, se uitara unul la altul in tacere atunci cand Susteru, asezat pe marginea luntrei isi pleaca urechea la pamant ascultand semnalul apei lanseaza ideea ca morarii le-au taiat apa ca si in alti ani. Este de o rara frumusete scena in care oamenii, incalecand, pornesc in susul apei, in cautarea ei, ca intr-o campanie razboinica, intr-o viziune fantastica, a incercarii de infrangere a nisipurilor: Drumul era greu. Copitele cailor se infundau in nisip. Un cal se poticni si necheaza. Stapanul ii dadu in cap cu pumnul. In fata rasarise luna. Era galbena si valurita ca obrazul unei batrane. Nisipul scanteia. Dunga lui albicioasa, ca de sidef, se ispravea in luna. Sau de acolo curgea in albia raului.Pana la urma Susteru ramane singur, ceilalti oameni renuntand. El este obsedat, fascinat de senzatia pe care o incearca, simtind mereu in fata racoarea valurilor. Ca si Don Quijote, nu renunta la idealul sau, fiind coplesit de ceea ce simte el si nu de ceeea ce vad ceilalti.Fanus Neagu este un maestru in ceea ce priveste crearea atmosferei satul, natura , a personajelor care actioneaza demonic, cum este cazul protagonistului nuvelei a Susterului. El se autoiluzioneaza ca si emirul lui Macedonski din Noaptea de Decemvrie. Apa simbol al vietii, al fertilitatii declanseaza reactii fantastice ale oamenilor, ale Susterului.Valeriu Cristea fixeaza originalitatea creatiei lui Fanus Neagu: Printre lucruri si oameni autorul se misca inarmat cu simturile ascutite, extrem de fine ale unei salbaticiuni de stepa. Vazul, auzul, simtul olfactiv si tactil ale lui Fanus Neagu rup si smulg din realitate fragmente de o mare pregnanta.Nu intamplator Nichita Stanescu, la aniversarea semicentenarului de viata, il considera pe Fanus Neagu Trezorier al limbii romane, din care investeste teritorii in cartile sale si bacan totodata, vanzator cu de-a-manuntul de substantive zemoase, ferchezuite adverbe si cuvinte de danie, maracinar de impletit coroane la vreo grabnica nevointa spurcat cu aur la gura, cu suflet de armasar si minte de Cosanzeana, Fanus Neagu e un Fat-Frumos din strachini sparte si radacina ampla cat un Baragan a unui lujer de crin.Prin nuvela Dincolo de Nisipuri, prin personajul principal Susteru, Fanus Neagu adauga fantasticului romanesc cult o noua dimensiune, fata de fantasticul eminescian si cel a lui Mircea Eliade. (C.B.)