TEATRU

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
Spatiu sau cladire in care au loc spectacole dramatice in prezenta unui public; sunt cuprinse aici drama, dansul, muzica, pantomima, opera, baletul si papusile. Istoria teatrului incepe cu dramele religioase rituale ale Egiptului antic, din jurul anilor 3 200 i.Hr. Primele teatre europene cunoscute au fost cele din Grecia, din jurul anului 600 i.Hr., care erau amfiteatre naturale. In perioada elenistica a fost introdusa scena, o platforma elevata pe care se desfasura actiunea. In epoca medievala, in biserici si piete publice erau montate pentru reprezetantatiile cu pantomime si miracole scene provizorii din lemn si panza, cate una pentru fiecare tablou dramatic. O data cu Renasterea a fost introdusa iluzia scenica, actorii intrand printr-un arc al prosceniumului. In sec. al XIX-lea, introducerea cortinei si a iluminatului interior a dus la sporirea acestei iluzii. In sec. al XX-lea, au aparut formele de teatru alternativ, incluzand scena deschisa, scena retractabila, scena circulara si teatrul studio. Printre cele mai renumite companii teatrale se numara Comdie Franaise, din Paris (fondata in 1690 de Ludovic al XIV-lea si care a primit, in 1792, un sediu permanent), primul teatru national. Living Theater a fost fondat la New York, in 1947, de catre Julian Beck si Judith Malina. In Marea Britanie, Compania Teatrului National a fost infiintata in 1963; exista teatre nationale la Stockholm, Moscova, Atena, Copenhaga, Viena, Varsovia si in multe alte orase. Pentru teatrul traditional japonez, vezi -> n.