Razvan si Vidra de B.P. HasdeuPrin Razvan si Vidra, poema dramatica in cinci canturi, Hasdeu imbogateste literatura romana nu numai cu o personalitate de exceptie, ce reflecta ideile inainte ale autorului, ci si cu un personaj feminin de referinta.Nepoata a lui Motoc, Vidra vorbeste cu mandrie de originea sa: O muiere din neamul acelui groaznic barbat / Care numai c-o-mbrancire patru domni a rasturnat, / S-al caruia falnic sange clocoteste cu putere, / Ca talazurile marii, in pieptul meu de muiere/.Fascinata de nobletea caracterului capitanului de haiduci Razvan, care-l iarta pe cel care-l facuse rob pentr-un galben, boierul Zbierea, Vidra-i vorbeste cu inflacarata admiratie, facand abstractie de deosebirea sociala dintre ei: As fi mandra, capitane, ca sa strang o mana, care / Nu voieste sa-si razbune numai prin iertare /...De la boierul Ganea aflam c-a-n dragit-o pe Vidra, fata de neam, care, din nenorocire, n-are mama, nici tata, / S-unchiu-sau vrea sa-i rapeasca mostenirea cea bogata.Cucerita de rugamintile lui Razvan, Vidra se autocaracte-rizeaza, relevandu-si cu luciditate si mandrie calitatile alese: inteligenta, stapanire de sine, mandrie: De cand oamenii din codru rapitu-m-au dupa drum, / N-am oftat, n-am zis o vorba, fost-am muta pan-acum, / Oprind lacrima pe geana si-necand in piept suspine, / Ca sa nu pogor pe Vidra panla ei si pan la tine...Stiind sa pretuiasca virtutile alese, cu intuitie si sensibilitate feminina, Vidra prevede un destin de exceptie pentru Razvan: Nu-i femeie sa nu-si simta inima-i in turburare / Cand s-asterne de-nainte-i luminand o fapta mare... / Rob, tigan, haiduc, ori-unde soarta sa te fi adus, / Un suflet c-al dumitale isi va face loc in sus!Ramanand atintit, Razvan e invaluit de fiorul dragostei: O, tu, femeie mareata! tu un inger! tu o zana! / Tu ivire minunata ce-mi rasai ca o lumina.Acea dragoste salbatica si devotamentul fata de barbatul iubit sunt temelia pe care se vor constitui toate actiunile Vidrei, menita sa-l urce pe Razvan tot mai sus, motivandu-si comportamentul: o prapastie ne desparte: eu prea sus si tu prea jos.Acestor sentimente trainice si adevarate, Vidra adauga fiorul dragostei de tara adus ca argument al ambitiilor sale: Omul ce-si iubeste tara cu adevaratul dor, / Nu-i pasa de lutul tarii, ci de al tarii viitor, / Nazuieste panla stele, fa-te tot si tot mai mare, / Si slava-ti o sa mareasca tara sa din departare...Vidra este un personaj complex, viguros, o prezenta feminina de exceptie, cu o vointa puternica si un clocot de viata impresio-nant, o femeie croita dintr-un aliaj imperial dupa cum remarca Paul Cornea.Ambitia si setea de marire stimuleaza orgoliul si energia latenta a lui Razvan, ea asumandu-si rolul implinirii zodiei destinata eroului, in care ea crede: Vidra-i pentru tine in lume / Ca izvoarele de munte / Ce fac Dunarea sa spume / Din paraiele marunte. Hasdeu a dat astfel eroinei un fundament etic, ea definindu-si singura menirea (Serban Cioculescu).In impulsionarea lui Razvan, Vidra foloseste mijloace variate: patima banilor ce-l stapaneste pe Zbierea o prezinta drept pilda demna de urmat in drumul spre marire: Vezi! Invata de la dansul patima ce vrea sa zica! / O! daca si tu, Razvane, ai simti asa de tare / Mandra patima de-a creste tot mai mare si mai mare, / Precum Zbierea mii de galbeni din nemica secerat, / Tu dintr-o capitanie ai ajunge imparat!...Vidra trece printr-o varietate de atitudini fata de Razvan, modificandu-si comportamentul in functie de reactiile lui, in do-rinta ei de marire: la inceput il indeamna, insista, dar il si mustra spre a-i sensibiliza orgoliul si a-l scoate din inertie.Inteligenta si tenace, cu o puternica personalitate, ea inoculeaza constant ideea maririi lui Razvan, manifestandu-se mereu nemultumita, suscitand orgoliul barbatului iubit: Capitan? ce mare treaba! Capitanu-i furnica! ...o jucarie! ...E un covrig...Ea se dovedeste cunoscatoare a psihologiei omenesti, intuind reactiile orgoliului masculin ranit. De aceea, ii va reprosa mereu lui Razvan lipsa dorintei de a urca tot mai sus: Setea de-a merge-nainte... Iata ceea ce-ti lipseste, exprimandu-si ferm si dominator propria vointa: Eu voiesc, si-o vei avea.Pentru a-l stimula la marire, Vidra arunca dispretul sau asupra lui Razvan, mandra de originea sa: Fugi! Mi-e mila si mi-e jale! Mic, tot mic si iarasi mic. Nu se da in laturi de la amenintari, indreptandu-si sagetile catre inima iubitoare a lui Razvan: Eu te las! Te las, Razvane!Vidra este apreciata elogios si de cei din jur: Hatman o numeste femeie viteaza, Ce-te-nsoteste-n razboaie, infrunta moartea, vegheaza / Pe campul de batalie... Minune dintre femei!Chiar si oamenii simpli, tovarasi de haiducie cu Razvan, observa calitatile acestei femei neobisnuite: Un fatoi ce calareste si-mpusca chiar, ca un zmeu / Intr-o zi am intalnit-o alergand la vanatoare.../ E voinica, n-am ce zice! si-frumoasa ca o floare..., (Hotul II), sau: Vidra-i o fata semeata, bacsita cu fudulie, / Care n-o sa bage-n sama nici chiar pe sfantul Ilie.Aspiratiile, atat de inaltatoare ale Vidrei, de unire a tarilor surori, se impletesc cu iubirea inflacarata si statornica pentru Razvan, aureoland caracterul acestei femei de exceptie: Ba inc-as vrea ca mane / Tu sa legi intr-o cununa, toate tarile romane. / Incat de la Marea Neagra pan-la falnicul Carpati / Sa nu domnesti ca un Voda, ci / ca Razvan imparat!Tandra si vulcanica, curajoasa si ferma, acest personaj feminin cu o vointa si o tenacitate rar intalnite, a fost alaturat eroinelor antice prin echilibrul interior, discretia durerii, relevata cu mare forta in scena mortii barbatului iubit si in fata destinului crud. Ea insasi e un chip al durerii: Nu vezi ca-i moarta si Vidra? N-a zis un singur cuvant / Nici o vorba, nici un tipat privind pe Razvan ca moare!...Dupa Eugen Lovinescu, insa, Vidra e conceputa ca un fel de mulier impotens, manata numai de ambitie: o femeie ce-si face din barbat un brat, pentru a-si realiza nesatul stapanirii si spiritul de initiativa, amestec din Doamna Chiajna si din Lady Macbeth. (M.P.)