ZAMFIRA

Nunta Zamfirei de George CosbucLucian Blaga remarca asemanari si deosebiri privind specificul viziunii artistice la M. Eminescu si G. Cosbuc.Ca material poetic, Cosbuc e mai romanesc decat Eminescu, Cosbuc realizeaza insa romanescul prin descrierea vietii folclorice. De asemenea, si temperamentul lui Cosbuc e un ecou al temperamentului taranesc. Eminescu are un romanism sublimat, complex, creator. El e mai aproape de ideea romaneasca, Cosbuc e mai aproape de fenomenele romanesti.Victor Eftimiu evoca in cuvinte relevante sensibilitatea si originalitatea creatiei lui G. Cosbuc: Cosbuc navaleste in literatura ca o revarsare a zorilor, un cantec de ciorcarlie, (...) in livezi smaltuite cu flori. Aerul sanatos al plaiurilor patrunde si invioreaza sufletul national.Poetul marturisea intentia sa de a realiza o epopee nationala pe motive folclorice si mitologice romanesti. De cand am inceput sa scriu m-a framantat ideea sa scriu un ciclu de poeme cu subiectele luate din povestile poporului si sa le leg astfel ca sa le dau unitate si extensiune de epopee. A realizat din planurile sale creatii inspirate din marile evenimente din viata satului, a omului: nunta in Nunta Zamfirei si moartea in Moartea lui fulger.Poemul Nunta Zamfirei a fost publicat in revista Tribuna din Sibiu, in anul 1889. Tema, de inspiratie folclorica, o feerie nuptiala, infuzata cu cateva elemente de mitologie, sublimata, dintre care mai lamurit transpar dionisiacul si panismul. Atmosfera generala este de vraja si joc (Petru Poanta). Cadrul este de basm: E lung pamantul, ba e lat, / Dar ca sageata de bogat; personajele sunt incantatoare mai putin individualitati, mai mult simboluri ale sarbatorii Viorel: Un print frumos si tinerel venit dintr-un afund de Rasarit; roiuri de-mparati cu stema-n frunte si-mbracati Cum astazi nu-s. Din fundul lumii, mai din sus; hainele de pe feciori sclipeau de-argint. Maretia si frumusetea sunt sugerate in strofa devenita celebra pentru eufonie, armonie: Voinicii cai spumau in salt; / Si-n creasta coifului inalt / Prin vulturi vantul viu vuia, / Vrun print mai tanar cand trecea / C-un brat in sold si pe prasea / Cu celalalt/. Alaiului de nuta i se alatura splendida imagine a covorului florilor de mai. Si Zamfira face parte din lumea basmului; frumusetea, gingasia, puritatea ei fiind inegalabile: Si-atunci de peste larg pridvor, / din dalb iatac de foisor / Iesi Zamfira-n mers istet, / Frumoasa ca un gand razlet, / cu trupul nalt, cu parul cret, / cu pas usor // Un trandafir; / Mladiul, trup il incingea / Un brau de-argint, dar toata-n tot / Frumoasa cat eu nici nu pot / O mai frumoasa sa-mi socot / Cu mintea mea.Din evocarea dansului reiese faptul ca pastrand traditia jocul este de o desavarsita eleganta, studiata chiar, de o rara vraja in care se prinde si piticul Barba-Cot: Trei pasi la stanga linisor / Si alti trei pasi, la dreapta lor; / Se prind de mani, si se desprind, / S-aduna cerc si iar se-ntind, / Si bat pamantul tropotind / In tact usor/.Poemul se incheie pe un ton de gluma, specific basmului patruzeci de zile-ntregi au nuntit nelipsind urarea de viata lunga pe care Mugur-imparat, cu paharul plin Precum e felul din batrani / La orice chef intre romani, / El a-nchinat //. Si-a zis: Cat mac e prin livezi, / Atatia ani la miri urez / Si-un print la anul! / bland si mic, / Sa creasca mare si voinic, / Iar noi sa mai jucam un pic / Si la botez!Se folosesc personificari, hiperbole, metafore, imagini vizuale, auditive, de miscare; regionalisme, expresii populare dand basmului un farmec deosebit.Concluzionand asupra contributiei lui G. Cosbuc la dezvoltarea limbii si literaturii romane, mentionam: continuitatea spiri-tului national si folcloric al Daciei literare, pe linia traditiei lui D. Bolintineanu si V. Alecsandri; evocarea larga a vietii satului romanesc sub toate aspectele sociale, natonale, etnografice, punand in prim plan dragostea, virtutile poporului, patriotismul sau; originalitatea lirismului, lirism obiectiv, cum il considera si G. Calinescu miscarea fiind interioara insa si nu exterioara. G. Calinescu compara desfasurarea cu un ritual al dansurilor barbare, aci litanica, aci simetrica, de unde si teatralitatea poeziei. Petru Poanta retine atentia asupra faptului ca taranul din poezia de dragoste a lui Cosbuc este ipostaza bunului simt al unui popor, ipostaza sa naturala, spirituala care actioneaza gandind, nu instinctual. Eroii sai stau de vorba, dovedesc abilitate intr-o natura spirituala, senzuala, si cu o mare pofta de joc.Creatia lui G. Cosbuc este dominata de echilibru, optimism, ceea ce-i confera claritate. (C.B.)