ZOE TRAHANACHE

label Dictionare autorenew 2025-09-29, 16:53
O scrisoare pierduta de I.L. CaragialeZoe, considerata de Pompiliu Constantinescu mai emancipata, mai voluntara uneste ambitia sociala si grija de reputatie cu amorul clandestin pentru Tipatescu. Intr-o genealogie posibila, Veta ar fi mama, Zita, fiica ei, iar Zoe, fiica Zitei. Trei generatii de femei cu psihologii distincte. Si Tudor Vianu o asaza pe Zoitica in categoria de femei voluntare, dispusa la orice compromis, inclusiv cel al alegerii lui Catavencu, folosindu-se de toate mijloacele feminine: lacrimi, lesinuri, si chiar autoritate, cu care-l domina pe Tipatescu, la care striga: Eu il aleg, eu si barbatul meu. Aliindu-se cu Catavencu, in final, Zoe se dovedeste o abila partenera si de afaceri politice, jucandu-si sansa prin prisma supunerii totale a lui Zaharia Trahanache, Tipatescu, Cetateanul turmentat care vede in ea o dama buna. Ambigua calificare nu numai comica, ci si ironica, sarcastica, taioasa.Serban Cioculescu considera ca O scrisoare pierduta, comedie de moravuri politice, este dominata de personalitatea voluntara a Zoei, a coanei Joitica, a carei vointa este declansata de alarmanta perspectiva a publicarii scrisorii de dragoste a lui Tipatescu si, subsecvent, a compromiterii ei iremediabile.Drama ei nu este pasionala, ci una conventionala, sociala.Avand un barbat batran si increzator, Zoe s-a incurcat cu prefectul, imediat dupa mutarea in capitala unui judet de munte. Nu poate fi vorba despre o legatura secreta, Pristanda cunoaste totul si izbucneste cand este supus unor situatii, cum este cea cu numararea steagurilor de catre Fanica.Cunoscandu-si interesele, Zoe nu da inapoi, pentru a evita dezonoarea, si cedeaza in privinta alegerii lui Catavencu, fiindca publicarea scrisorii de dragoste i-ar aduce inchiderea drumului de prima doamna din judet si compromiterea prefectului becher, pe post de Don Juan.Scena V, actul II, pune in lumina agitatia eroinei, in confruntarea cu situatia limita in care se gaseste: Dumnezeule! Cum o sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum o sa raza!... O saptamana, o luna, un an de zile n-are sa se mai vorbeasca decat de aventura asta... In oraselul asta, unde barbatii si femeile si copiii nu au alta petrecere decat barfirea, fie chiar fara motiv... dar inca avand motiv... si ce motiv, Fanica!... Ce vuiet! ce scandal! ce cronica infernala!... Si eu, Fanica, in timpul asta ce sa fac? Sa mor? sa mor daca voiesti... pentru ca dupa asta nu o sa mai pot trai. Situatia fiind mai mult dramatica decat comica, Fanica ii propune sa fuga in lume, dovedindu-i dragostea lui. Zoe, desi indragostita, nu accepta si raspunde, dupa precizarea scriitorului retragandu-se: Esti nebun? dar Zaharia? dar pozitia ta? dar scandalul si mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre... Lucida, un caracter puternic o femeie forte, cum apreciaza Serban Cioculescu, il convinge pe Tipatescu sa sustina candidatura lui Catavencu.Emotia pe care o traieste, prin disparitia lui Catavencu, este marturisita deschis: Dar aste doua zile cum am trait eu?... Ce strangere continua de inima! Ce frica! ce tortura!... Fiecare persoana care-mi iese inainte, fiecare figura pe care o vad, fiecare miscare ce se face in jurul meu, imi zdrobeste toata puterea. Fanica, ai mila de mine, o zi inca de astfel de chinuri si nu mai pot trai... innebunesc...Emotia cea mare o traieste in momentul in care primeste de la Cetateanul turmentat scrisoarea pe care o citeste si o saruta, bucuria transformandu-se intr-un plans greu de stapanit. Dupa Serban Cioculescu, Zoe este personajul cel mai complex si mai studiat din comedie, singurul care aduce dimensiunea dramaticului pe acelasi plan de altfel, ca si acela, reprezentat de ceilalti, al comicului cu cel social. Zoe e prin excelenta reprezentanta aparentelor a fatadei a lustrului de onorabilitate care acopera cu stralucire stricaciunea societatii... Pierderea fatadei nu morale, ci sociale ar insemna prabusirea de pe treapta cea mai inalta la pamant, unde o asteapta un sir nesfarsit de umilinte. Zoe se salveaza, iar comedia ramane comedie, nu se transforma in drama. Viata pentru Zoe se va scurge normal, afisandu-se cuviincios cu Tipatescu, fara a se compromite. Caderea ultimei cortine are loc peste bucuria tuturor, Zoe si Tipatescu contempland de la o parte miscarea.G. Calinescu vorbind despre sentimentele pasionale la cele patru femei: Zoitica, Veta, Zita si Mita republicana, face, in legatura cu Zoe, urmatoarele aprecieri: Zoitica este distinsa la limita, tematoare de reputatia ei. N-avem nici-un indiciu ca ar fi ignoranta, nici unul ca ar fi vulgara, ori lipsita de sentiment, Caragiale a intuit ca o domina bona, o femeie care este idolul barbatilor (Trahanache, Tipatescu, Catavencu, Pristanda) nu trebuie zugravita realistic. Zoe e in faza plastica a icoanei, putin hieratica. (C.B.)