Când vine vorba de lectură părerile sunt foarte împărţite, fiecare declaraţie apărută în public pornind de la experienţe 100% subiective. De multe ori, aproape că nu găseşti un numitor comun al acestor opinii. Cauza este, credem noi, lipsa unor statistici şi studii de piaţă profesioniste care să poată oferi o minimă orientare atât profesioniştilor din domeniul cărţii cât şi publicului larg.

Un lucru este însă clar: „Tinerii din ziua de azi nu mai citesc si nu mai intra in librarii” declară...adulţii. Faptul că această dezbatere este împărţită în două, şi foarte abstracte, grupe de vârstă, - adulţi şi tineri - nu reuşeşte să ducă discuţia foarte departe. Ar trebui, credem noi, căutate răspunsuri şi la alt gen de întrebări : ce se citeşte, cât se citeşte, ce categorii sociale citesc, ce categorii nu citesc, cu alte cuvinte ar trebui făcut un sondaj profesionist cu această temă iar răspunsurile ar ajuta pe mulţi din zona de publishing.

Până atunci, vorbim şi scriem despre această temă, a cititului, fiecare conform propriilor experienţe, năzuinţe etc. Iată două astfel de declaraţii subiective:

Cristea Enache Daniel, critic literar din tânăra generatie: "Cumpără cărţi două categorii de oameni. In primul rând cei care au absolută nevoie de ele: studenţii care caută cursuri universitare şi dicţionare, dar şi profesorii care au nevoie de o serie de manuale şi auxiliare scolare. Există apoi o a doua categorie: cei care citesc pentru a-şi ocupa timpul liber evadând din rutina zilnică. " Mai există cel puţin o categorie care ar trebui adăugată şi care creşte simţitor atât numărul titlurilor cât şi al beneficiarilor, am adăuga noi – cea a cărţii pentru copii.

Nicolae Manolescu, critic şi istoric literar, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România: "Categoric, cartea nu este un obiect de lux decât relativ. În măsura în care o carte costă cât un kilogram de brânză nu este un obiect de lux. Dacă raportăm preţul ei la salariile noastre şi mai ales în măsura în care mulţi nu o consideră necesară, cartea devine un lux. Cred că se citeşte foarte mult, dovada fiind cele 4.200 de edituri existente în ţara".

Mai mult decât riscant să tragi concluzia că cititul e ocupaţia de bază la noi, de vreme ce există 4200 de edituri înregistrate. Nu numai că numărul editurilor înregistrate în România oscilează ( de la o sursă la alta) între 2000 şi 4000 dar, e mai mult decât evident, că din acestea numai în jur de 100/150 au cu adevărat o activitate editorială în vreme ce 80% din producţia ediorială anuală se bazează pe activitatea a în jur de 10 edituri. La cele două târguri mari de carte de la noi, Bookfest şi Gaudeamus, editurile participante nu depăşesc cu mult cifra de 100.

Se vorbeşte peste tot că îndeletnicirea cititului în rândul tinerilor nu mai este demult o obişnuinţă, că a devenit o nevoie, o corvoadă de care se achită cu dinţii strânşi toţi cei care mai merg încă la şcoală sau la facultate. Statistici, procente peste procente, disperare în rândul adulţilor. De unde până unde? Ar sări internauţii, păi cititul on-line, documentarea pe net, sutele de cursuri, articole, reviste de specialitate, e-book-urile, astea ce sunt? Mediul virtual oferă, mai mult ca niciodată, posibilităţi nelimitate de învăţare, de studiu, totul e să ştii CUM să faci asta, DE UNDE să-ţi iei informaţiile, să ai parte de îndrumare competentă, de părinţi, profesori, bibliotecari, librari, editori, jurnalişti culturali care să ştie şi să-şi dorească să te îndrume spre informaţiile de care ai cu adevărat nevoie. Încet, încet, ieşim din etapa copy-paste, sau ar trebui să fi ieşit deja, perioadă care a mutilat modul de învăţare şi gândire a tinerilor din anii 90 dar şi a adulţilor, a profesorilor din acea vreme care, depăşiţi fiind de evenimente, au tolerat acest fals şi destructiv mod de a studia. Să ne uităm aşadar spre tinerii din ziua de azi şi să încercăm să înţelegem de ce au nevoie şi cum se raportează la citit – indiferent de suportul pe care îl preferă.



Cititul de nevoie ar fi o primă şi poate cea mai importantă categorie, dacă ne referim la tineri. Fie că sunt studenţi sau învaţă doar o meserie (ucenici,sau assistant, cum li se mai spune astăzi celor care stau în prejma unui specialist, cu scopul de a deprinde o meserie) fie că s-au angajat la o firmă pe postul cel mai modest sau vând într-un magazin, toţi aceştia trebuie să înveţe, să acumuleze nişte cunoştinţe, să se specializeze în cele din urmă, în domeniul în care vor să lucreze. Editurile scot pe piaţă titluri foarte variate care se adresează studenţilor de la facultăţile cele mai căutate în ziua de azi: de la cursuri de management, de marketing sau de administraţie, pînă la titluri de politologie, sociologie, antreprenoriat sau multe altele, traduse sau scrise de autori români, toate stau la dispoziţia tinerilor dornici să se perfecţioneze în profesia dorită. Mai mult, in ziua de astazi, aproape orice lucru poate fi cumparat prin doua click-uri, de aceea cei care nu au timp sa se plimbe prin librarii si sa piarda timp cautand in rafturile aglomerate ale acestora pot oricand sa acceseze o librarie online, de unde pot achizitiona orice carte si unde se pot informa despre continutul acesteia.

Studenţii cumpără cu precădere cărţi de specialitate, dicţionare, manuale de învăţat limbi străine, ne spun studiile de specialitate şi nimeni nu poate nega acest lucru. Uşor de zis, greu de făcut, în condiţiile unor bugete extrem de reduse pe care tinerii le au la dispoziţie. Se vor reduce aşadar sever de pe această listă cărţile în format tipărit şi se va apela la mediul on-line. Statisticile puţine care există vorbesc de o medie de 2, 3 cărţi de specialitate pe an care ar fi cumpărate de un student de la noi. La acestea se adaugă, fieşte, împrumuturile de la biblioteci, cursurile on line, oferite mai nou de profesori, etc. La o bursă lunară de ca. 250 de lei, un student trebuie de regulă să aleagă între a ieşi în oraş sau a-şi cumpăra o carte. Din păcate reducerile la cărţi se practică cu ocazia târgurilor de carte şi mai puţin în restul anului.



Editurile româneşti oferă sute de titluri traduse sau româneşti dedicate studiilor universitare. Editura Polirom, Editura Economică, Editura C.H.Beck, Editura Publica, Editura Enciclopedică, Editura Trei sunt câteva exemple de edituri care au serii de carte universitară, extrem de bine concepute, fiecare cu zeci de titluri traduse, sau semnate de specialişti români, din toate domeniile: filologie, filozofie, antropologie, sociologie, economie, marketing, psihologie samd. În ultimii ani au apărut în librarii titluri importate – mai nou la preţuri asemănătoare cu cele ale titlurilor româneşti - care se adresează celor care vor să se specializeze. De interes sunt cele din zona: arhitecturii, design-ului, filmului şi fotografiei, artelor vizuale dar şi din zona de marketing, economie, management, ştiinţe politice etc.

Cititul de plăcere se manifestă în rândul tinerilor, în ciuda vocilor pesimiste care se aud din toate părţile. E destul să intrăm într-o librărie ca să ne dăm seama de acest lucru. Tinerii frecventează librăriile, participă la evenimente organizate de acestea, se simt bine în astfel de spaţii – majoritatea pot fi văzuţi la rafturile cu literatură SF sau Fantasy, comics şi bandă desenată, grafică şi IT.

Alte argumente în aceeaşi direcţie, cum că tinerii citesc, sunt interesaţi de literatură, produc şi comentează literatură sunt numeroasele blogg-uri apărute în ultimii ani şi care au toate ca interes comun cartea şi literatura. Aceste blogg-uri literare au adus un incontestabil aer proaspăt în lumea cărţii de la noi, oferă informaţii dintre cele mai variate de pe pieţele de carte din întreaga lume, fac un nou tip de cronică de carte, interviuri sau chiar studii sau sondaje de piaţă. Se discută direct cu cititorii, în timp real, se fac recomandări de lectură, începând de la bestseller-uri traduse, carte de vacanţă, romane de dragoste, carte de copii, terminând cu non-ficţiune, titluri de istorie, sociologie, filozofie, memorii s.a. De asemenea, daca accesam o librarie online si mergem pe pagina unei carti mai populare, vom vedea ca sectiunea de recenzii si comentarii este foarte folosita de internauti, care isi isi spun parerea despre cartea respectiva si o evalueaza in stilul propriu.

Mulţi critici literari din generaţia tânără s-au format în mediul on-line de carte, nici ei şi nici blogg-urile literare nu ar exista dacă nu ar exista cititori tineri de carte, interesaţi de lumea literară, de ce se traduce şi ce se scrie la noi. Şi dacă am ajuns în acest punct să menţionăm şi generaţia de autori români, lansaţi după anii 90, care formează deja un a;a denumit „val al literaturii tinere” şi care, în mod firesc, adună în jurul lor, prin tematicile şi stilul pe care le abordează, un val de cititori tineri, prieteni noi ai cărţii, care, odată câştigaţi de partea lecturii, îi vor rămâne devotaţi, indiferent de suportul pe care scrierile viitorului îl vor adopta.