Ati fost colegi de liceu, v-ati ascuns in pauze de profesori cand voiai sa il/o saruti, ati chiulit impreuna de la ore pentru a putea sta mai mult impreuna. Sau poate erati vecini de bloc, nedespartiti nici cand mergeati sa luati paine. Sau poate nu. Important e ca erati aproape unul de celalalt . . . pana cand unul dintre voi a trebuit sa plece la facultate.
A fi boboc, student la universitatea mult visata, este sau ar trebui sa fie un motiv de bucurie. Dar inceputul studentiei nu inseamna doar colegi noi si profesori ciudati. Primul an de facultate aduce cu el pentru cei mai multi dintre boboci, despartirea de cei dragi si, mai ales, de persoana iubita.
Iti faci linistit bagajele, iti iei ramas-bun de la el/ea, nu inainte de a va promite unul celuilalt ca nimic nu va va desparti, si pornesti la drum cu un nod in gat si mii de intrebari si temeri in minte. Cum vei suporta primele luni departe de cel pe care il vedeai inainte zilnic? Oare acest inceput inseamna sfarsitul relatiei voastre? Are rost sa ramai legat de o persoana pe care o vei intalni de azi inainte doar in vacante, iar in cel mai bun caz, doar in weekenduri?
Drumul cu trenul ce te poarta din ce in ce mai aproape de noua ta viata de student, si in acelasi timp mai departe de iubit/a decat credeai ca vei putea suporta vreodata, va fi presarat din plin cu astfel de framantari, dar si cu sperante.
Odata ajuns in noua ta casa (in majoritatea cazurilor, camera de camin) vei fi asaltat de atatea evenimente si persoane noi incat vei uita ca mai e cineva acolo departe, care asteapta nerabdator un semn de la tine. Vor trece cateva zile pana cand vei reusi, in sfarsit, sa faci lumina in toata nebunia care te inconjoara: cazare, colegi de camera, colegi de facultate, orare, profesori, optionale, inscrieri. In tot acest timp, vei astepta rabdator sa adoarma colegii de camera sau iti vei gasi un loc mai retras in care sa poti vorbi in liniste la telefon cu iubitul/a.
Speri ca macar el/ea sa iti fie alaturi, sa iti asculte nemultumirile si sa gaseasca un mod de a te incuraja. Dar . . .surpriza !!! In loc de declaratii de dragoste soptite si o persoana dornica sa impartaseasca peripetiile tale din primele zile de facultate, povestite cu atata entuzism de tine, la celalalt capat al firului dai de vocea plina de reprosuri a partenerului. Dintr-o data, din partenerul iubitor si atent ai devenit personajul negativ din relatie, care nu suna niciodata, care a uitat de iubit/a de indata ce a ajuns printre colegii lui cei noi de facultate (bineinteles, toti posibili pretendenti in viziunea partenerului). Si, de parca asta nu ar fi fost de ajuns, aceeasi voce nervoasa te ameninta ca va avea grija ca nici cel ramas acasa sa nu piarda timpul asteptandu-te pe tine. In cele cateva minute de conversatie abia daca apuci sa scoti doua vorbe si cateva scuze balmasite pe care nici macar nu intelegi de ce trebuie sa le spui. Dupa doua, trei incercari esuate de a-i explica iubitului/ei cat de greu ti-a fost, sfarsesti prin a-i promite ca vei suna mai des si inchizi telefonul pe jumatate uimit, pe jumatate enervat.
Aceleasi scene vor continua pe parcursul urmatoarelor cateva luni. Certuri si impacari `virtuale`, crize de gelozie, despartiri/pauze neprevazute si impacari la cateva minute dupa telefonul sau mesajul ce anunta trista veste. Dupa un timp, epuizati amandoi de atatea `tragedii` imaginare, va hotarati sa incheiati aceasta relatie la distanta devenita `mult prea pasionala`. Dupa un ultim telefon/sms de adio, si tu si el/ea va reluati linistiti viata, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Cu sentimentul ca te-ai eliberat de o mare povara, iti aduni noua gasca de prieteni si incepi sa cutreieri strazile aglomerate ale orasului, cluburile si barurile in cautarea noilor aventuri si cuceriri. Te uiti in jurul tau si, cu un zambet ironic in coltul gurii si inima impacata, iti spui in gand: `Bun gasit studentie, adio veche iubire !`
Laura Popescu - Editor Studentie.ro
BUN GASIT STUDENTIE, ADIO VECHE IUBIRE . . .
