Ora 6:00, ceva suna ingrozitor de strident, dar nu iti dai seama ce. Cu gesturi mecanice faci acest sunet sa inceteze. Ah, da! E alarma ceasului desteptator sau a mobilului (dupa preferinte) care te anunta ca incepe o noua zi. Totul suna mirific: afara ploua, e frig, iar tu nu ai voie sa intarzii la cursul de la ora 8 pentru ca ai un profesor ce nu accepta lipsa de punctualitate si care face prezenta intotdeauna. In plus, iti aduci aminte ca azi trebuie sa-i predai si proiectul pentru care ti-ai pierdut toata noaptea si din cauza caruia nu te poti trezi acum.
Te dai jos din pat, cu mari eforturi, si incepi rutina de dimineata- spalat, imbracat, mancat, grabit, nu uita!!, nu trebuie sa intarzii. Cand sa iesi pe usa iti dai seama ca ai uitat ceva- umbrela. O cauti cu frenezie, in timp ce analizezi toate posibilitatile de drum astfel incat sa ajungi mai repede. Ai gasit si umbrela, ti-ai facut si un plan, acum poti pleca linistit/a.
In statie, oameni plictisiti si uzi, inghesuiala, iar masina se lasa asteptata. "Ce mai poate merge prost in asa o zi?" te intrebi, dar nu iti termini gandul cand o masina trece cu viteza si e la un pas de a te stropi. Noroc de tine, ai reflexe bune. "Mda, se pare ca providenta nu trebuie provocata" iti spui si te urci in masina care in sfarsit a venit. Bineinteles, nimic nou, aceeasi aglomeratie, nici n-ai de ce sa te tii, iar timpul se dilata. Simti ca soferul prinde dinadins fiecare stop, iar facultatea e din ce in ce mai departe. "De ce n-am luat metroul?" te intrebi cu ciuda. "Acum, daca nu ajung la timp, nici nu ma mai primeste la curs, nici nu-mi mai primeste proiectul pentru care m-am stresat atat…Si ma intrebam ce poate merge mai prost."
In sfarsit, statia ta. Alergi spre facultate, nici nu-ti mai deschizi umbrela, ai un singur scop-sa intri la curs. Alergi, alergi, intri gafaind in sala, proful inca n-a venit. Iti gasesti un loc indepartat, cat mai in spate si te prabusesti. Oftezi din tot sufletul si te gandesti la ce urmeaza- doua ore de curs atat de plictisitoare, o fereastra de alte doua si alte patru ore: un seminar si un optional (in sfarsit ceva care iti place). Bine,bine, in timpul primului curs poti dormi, dar in fereastra ce faci? Sa te intorci acasa n-ai timp, ai de ales intre a merge cu cativa colegi la bufetul facultatii si a te duce la biblioteca sa-ti cauti bibliografia pentru semestrul ce abia a inceput. Brusc, te loveste! Ai uitat ca n-ai luat metroul pentru ca nu mai ai abonament, asa ca ai ce sa faci in cele doua ore de pauza, ai de stat la o coada imensa… perspectiva ti se pare potrivita pentru asa o zi sumbra.
Ora 16:00. Facultatea s-a incheiat pe ziua de azi. Dar ziua e abia la jumatate. Iti dai seama ca ai timp sa manaci ceva, in fuga, pentru ca la 5 trebuie sa fii la jobul part-time pe care ti l-ai ales din dorinta de a avea un ban de buzunar. Acolo urmeaza sa stai inca 4 ore, sa zambesti clientilor, sa le raspunzi amabil la orice intrebare, oricat de stupida ar fi, sa fii eficient/a, poate esti propus/a pentru o prima. Da, esti vanzator comercial, dar ce conteaza? Macar tu ai un ban alb pentru zile negre, cu asta te incalzesti de fiecare data cand simti ca nu mai poti. Si oricum, poti renunta oricand.
Ora 21:00. Programul e terminat. Esti chiaun/a de oboseala. Azi clientii au fost mai insistenti si mai stresanti ca niciodata. Te indrepti parca manat de o forta ascunsa catre statia de autobuz, nu mai conteaza ca e frig, ca inca mai ploua. Calci mai apasat, umerii iti atarna si capul te doare ingrozitor. Iti spui "Zambeste! Maine poate fi mai rau!". Iei masina, picotesti atarnat/a de o bara in asteptarea statiei tale… Dupa catva timp cobori, scoti cheile din buzunar si incepi sa mergi mai repede spre casa… Ai ajuns. Deschizi frigiderul, e gol. Ai uitat ca trebuia sa te opresti la supermarket. Colega/ul de apartament inca nu a ajuns. Il/o suni sa-i spui sa ia ceva de mancare, orice. Alegi sa faci o baie fierbinte, dupa care te trantesti in pat, dar pana sa mai vina colegul cu mancarea, adormi, in gand plutindu-ti o ultima idee…iti aduci aminte de tine, copil fiind, pe cand le spuneai tuturor "Cand o sa fiu mare, o sa ma fac student"
