CARTIER SI DIAMANTELE

1/1444
label Diverse autorenew 29 Sep 2025, 16:53
Celebra casa Cartier are o istorie de peste 150 de ani. Parintele ei, Louis Francois Cartier, a cumparat atelierul de manufacturat bijuterii din Paris de la profesorul sau, in 1847. Inca de la inceputul afaceri el s-a situat in fruntea producatorilor de bijuterii si ceasuri.Celebritatea i-a fost adusa insa de ceasurile Tonneau, Tank si Pasha. In cazul produselor Cartier este greu de spus care produse au fost mai renumite: ceasurile, colectiile unice de bijuterii, colectiile de obiecte din piele bordeaux, stilourile pretioase pentru femei si barbati sau parfumurile exotice. Oricum, Cartier a pus bazele unei scoli unice de arta in domeniul bijuteriilor. Cartier a fost recunoascuta international inca din anul 1904. In 1906 este creata prima bijuterie art-deco semnata Cartier, o brosa cu forme abstracte si geometrice. Trei ani mai tarziu este cumparat celebrul diamant albastru de 45.52 de carate, "Hope" si este remontat intr-o bijuterie unica. Istoria diamantului alb3/39674.jpgastru este lunga si foarte insangerata. Asa ca poate reflexele fosforescente rosii emise de Hope cand este expus la ultraviolete nu sunt doar o coincidenta.

Hope, diamanta blestemelor

Multa vreme, nestemata a fost considerata blestemata. Cei mai multi care si-au legat numele de acest diamant au avut parte de morti tragice.
Se presupune ca, initial, diamantul Hope a fost extras in minele din Kollur, Golconda (India). Montat pe post de al zeitei Sita, sotia lui Rama, Hope este furat de catre aventurieri. Piatra apare prima oara, cu o taietura triunghiulara, cu greutatea de 112 carate (22,44 de grame). Istoria spune ca piatra a fost cumparata in 1660 de Jean-Baptiste Tavernier si o redenumeste „Le Tavernier Bleu“. Dupa ce este cumparata de Ludovic al XIV-lea, Tavernier dispare. Reapare mult mai tarziu in atelierul lui Sieur Pitar, bijutierul Regelui Soare, care ii da o noua forma scazandu-i astfel din greutate. Asa apare „French Blue“ de numai 67 de carate (13,4 grame).

3/39675.jpgDiamantul a stat o vreme la curtea regelui Ludovic XV (1749) si a fost incrustat in pandantivul „Ordinului Lana de Aur“. O vreme a fost purtat de Maria Antoaneta. Regina l-a avut asupra ei chiar si in inchisoare, unde astepta sa fie spanzurata impreuna cu sotul ei Ludovic XVI. Apoi dispare din nou. Dupa douazeci de ani French Blue reapare sub numele „The Hope Diamond“, in registrele bijutierului londonez Daniel Eliason. Se pare ca diamantul a fost si in mainile regelui George IV, dar cert este ca piatra pretioasa a ajuns la Jacques Cartier, cand nu mai avea decat 45,52 de carate (putin peste 9 grame). Acesta monteaza diamanata Hope in mijlocul mai multor zeci de diamante mai mici. Colierul este inchiriat de mostenitoarea „Washington Post“, Evalyn Walsh McLean, care indragostindu-se de el, hotaraste sa-l cumpere. In pragul falimentului ea vinde colierul in 1949. Asa, Hope ajunge acolo unde ii era locul inca de la inceput: in muzeu. Astazi, diamanta Hope apartine celebrului Smithsonian.

3/39676.jpgDiamante celebre

Daca „Hope” nu a zabovit prea mult in colectia Cartier, ei bine in 1969, un alt diamant ajunge in atelierele celebrei case pentru a deveni faimos. Reprezentanta Cartier din New York a cumparat un diamant alb-bleu de 69.42 de carate si l-a montat intr-un colier unic. Richard Burthon l-a cumparat si i l-a daurit lui Elisabeth Taylor. O asemenea bujuterie nu putea fi purtata decat de o femeie pe masura. Astfel, frumoasa piatra a primit numele de diamnatul Taylor-Burton. Dupa aproape 10 ani, Elisabeth vinde bijuteria pentru 2,5 milioane de dolari. Un an mai tarziu diamantul este revandut cu 3 milioane de dolari. Acum diamantul Taylor-Burton se afla in Arabia Saudita...

In 1899, Alfred Cartier, fiul fondatorului, alege sa-si deschida un magazin in inima Parisului. Rue de la Paix numarul 13 avea sa ridice pe noi culmi, afacerea inceputa in urma cu peste 50 de ani. In aceasta zona se naste „paradisul diamantelor”. Afacerea cu bijuterii se dezvolta tot mai mult si datorita celor trei fii ai lui Alfer dintre care Louis ramane la Paris. Pierre si Jacques vor pleca la Londra, unde vor lucra impreuna in primii ani ai secolului XX. Ei creeaza mai multe bijuteri unicat pentru aristocratia ce se pregatea de incoronarea lui Edward VII, printul de Wales. Altetea sa, spunea despre fratii Cartier ca „au fost numiti bijutieri ai regelui pentru ca sunt regii bijutierilor“.

Bijuterii nemuritoare

Toti cei trei frati au contribuit la dezvoltarea firmeai, dar geniul familiei era Louis
. El reusise sa perfectioneze tehnicile de prelucrare a platinei, si pentru prima data acest metal trece in categoria metalelor pretioase. De culare alba, platina incepe sa fie folosita la montarea diamantelor, si asa a aramas pana zilele noastre. Cartier este casa de bijuterii care a creat, in 1914, primul ceas cu 3 bratari ingemanate si batute in briliante si onix. Fiecare ele are alta culoare: unul este din platina, unul din aur roz, iar celalalt din aur galben. Modelul sau ideea „Trinity” se regaseste astazi in toate atelierele de bijuterie din lume. Doar materiale folosite sunt mai variate.

In 1938 Cartier face cel mai mic ceas de mana pe care il ofera cadou printesei Elisabeta, viitoarea regina Elisabeta a II a Marii Britanii. De fapt, Cartier devinenise furnizorul oficial al casei de Windsor. In 1948 Ducele si Ducesa de Windsor au comandandat vestita brosa din platina - Panthere - cu un safir cabochon de 152 de carate.

Afacerea este vanduta in 1964, dupa moartea lui Pierre. Jean Jacques, fiul lui Jacques, Claude, fiul lui Louis, si Marionne Claudelle, fiica lui Pierre se despart astfel de marele imperiu. Dupa 10 ani incep demersurile pentru recuperarea companiei. Procedurile dureaza doi ani. Apoi, filialele din New York si Londra apoi fuzioneaza cu celelalte. Impreuna cu un grup de investitori, Cartier renaste precum pasarea Phonix. Cel care a pus piatra de temelie la aceasta reconstructie a imperiului a fost Robert Hocq, creatorul conceptului „Les Must du Cartier“. Astfel, Cartier a revenit in constelatia firmelor din industria luxului.3/39677.jpg


Cornelia Dimofte, redactia studentie.ro