Asta invat eu, se pare, sa comunic. Ciudat lucru. Parca as avea nevoie de studii sa reusesc asa ceva, doar comunicarea este primul lucru in viata, doar fara ea n-ar mai fi existat lumea asa cum o stim. Sau poate cu ajutorul acestei facultati voi sti ca am facut deja un pas inainte, ca nu mai sunt doar o biata mediocra? Ramane de vazut. Insa, ceea ce vreau eu sa subliniez aici este ca, desi, se presupune ca, in zilele noastre, in secolul vitezei, avem parte de o mai buna comunicare, desi eu ma folosesc de acest mijloc rapid si eficient numit "internet" pentru a va transmite, voua, pe acest site, gandurile mele, eu NU comunic.
De ce? E cat se poate de simplu. In comunicare e nevoie de doi. Dar se pare ca ecoul "vocii" mele electronice se pierde in neantul acestui sistem complicat de 0 si 1 pe care il numim, sofisticat, limbaj de programare.
De ce sa comunici? E atat de simplu sa treci mai departe si sa ignori ceea ce se intampla in jurul tau.
De ce sa ai opinii? Pentru ca e si asta un pas inainte. Dar catre ce ne indreptam incat sa avem nevoie de pasi inainte? E ciudat, paradoxal chiar, insa o tehnologie mai performanta, un sistem de telecomunicatii nu asigura un lucru vital pentru om…ati ghicit deja…e vorba de comunicare, in intelesul ei brut, primordial: a te face inteles si a-l intelege pe celalalt. Oare voi intelegeti ce vreau sa spun? Daca da sau daca nu, nu ramaneti indiferenti, ci comentati. Astept sa fiu contrazisa, chestionata, criticata. Asta da pas inainte!
