Hainutele, pantofii, fardurile, parfumul, cerceii si toate acele luxuri si extravagante specific feminine, care ne fac parca, intr-un fel stiut numai de noi, viata mai frumoasa si mai stabila? Pe buna dreptate, daca n-am vazut la articole si sondaje care sustineau sus si tare ca 70% din femei ar renunta la sex timp de un an pentru o garderoba nou-nouta din cap pana-n glezne, de am ramas nauca…

La drept vorbind, acum, fara exagerari si omisiuni, afirmatia mai sus citata depinde si de vanitatea personala a fiecareia. Insa sunt, nu putine, momentele in care, desi avem langa noi “jumatatea” care ne trebuie, am fi parca mai fericite si daca am pune mana pe rochia aia geniala care ne-a frapat intr-o vitrina de pe Victoriei saptamana trecuta… Ce vreau sa spun e ca, desi sunt destule femei care se multumesc cu ce au si pentru care extravaganta nu este un subiect la ordinea zilei, exista in mari aglomerari si cele care isi fac din a arata bine un obiectiv.

Unde bine poate sa insemne nu neaparat trendy sau in pas cu moda cea de toata zilele, ci abstract, iesit din tipare si totusi exhibitionist de natural. Ideea in sine de a purta ceva nemaivazut, nemaistiut, demn de a starni invidii si aplauze este un sentiment greu de descries sau de conceput pentru cineva care nu are mania shopping-ului de bun gust in sange.

Sau in portofel. In oricare caz, noi suntem poate niste neintelese, insa aratam atat de bine dupa procesul laborios de a fi scotocit toate arterele bucurestene dupa piesa vestimentara ideala, incat nimeni nu ar trebui sa ne mai critice cand parasim magazinele cu sacosele doldora de pantofi si fulare…