Poate ati crezut ca in toata aceasta afacere demonul este despartirea, insa, nicidecum, tranta pe care o ducem cu noi insine este legata tot de dragoste. Sunt multi cei care se simt demoralizati dupa un final, dar este ceva general. Si mai multi sunt cei care cauta in resorturile lor interioare forta de a merge mai departe, asa ca, nu-i de mirare de ce esecurile ne maturizeaza.

Pe unii dintre noi subit, pe altii treptat, sau poate doar secvential, lasand din cand in cand la iveala remorse dureroase. Parasire, certuri, ignoranta si neintelegeri, toate acestea ies la iveala stricandu-ne chiar si cele mai bune momente. Pentru ca e, pe buna dreptate, mult mai greu sa iesi dintr-o relatie decat sa intrii intr-una.

Dar, sa fim seriosi, ce ar fi toate astea daca fundamentul, baza, temelia n-ar exista? Stiti cum se zice, lucrurile bune se uita primele, in favoarea celor rele, care trec pe primul plan si sunt vesnic (re)actualizate, impopotonate, garnisite dupa bunul plac sau nerv al “posesorului”.

Asa ca, dupa furia si cutremurul despartirii, intre doua lacrimi si trei cafele, de ce respingem tot trecutul atat de drag noua cu atata vehementa? Oare nu trecutul este cel care ne-a adus zambetul pe buze atunci cand – sansele sunt mari - treceam printr-o foarte posibil asemenatoare drama?