Si daca am sarbatorit Ziua Indragostitilor pe 14 februarie este pacat sa nu o sarbatorim si in stil romanesc pe 24 februarie, iar daca nu am declarat iubirea de pe 14 ar fi cel mai mare pacat sa nu o declaram macar de 24. Oricum, fie ca este o traditie mai veche sau mai noua, orice prilej de aratare a dragostei si de sarbatoririi naturii trebuie indiferenta.
Dar daca am invata care este scopul Zilei Valentinilor de ce sa nu invatam si ce inseamna, sau ar trebui sa insemne Dragobetele pentru romani ?
Legenda spune ca Dragobetele era fiul Babei Dochia si sarbatorirea lui marca cel mai probabil inceputul primaverii. Dragobetele dacilor era un petitor si protector al animalelor, fiind descris ca un flacau chipes si neastamparat. Se spune ca sarbatoare aducea participantilor sanatate si un an bogat.
La noi, Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: "Flori de fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti".
In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere topeau zapada prospata si spalau cu apa astfel obtinuta pe fata intr-un ritual mistic de intinerire.
De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui.
Uneori, fetele se acuzau unele pe altele pentru farmecele de uraciune facute impotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se intalneau pentru a-si face juraminte de prietenie.
Se mai credea ca in ziua de Dragobete pasarile nemigratoare se aduna in stoluri, ciripesc, isi aleg perechea si incep sa-si construiasca cuiburile, pasarile neimperecheate acum ramanand fara pui peste vara. Oamenii batrani tineau aceasta zi pentru friguri si alte boli.
Dragobetele era sarbatorit in unele locuri si la data de 1 martie, deoarece se considera ca el este fiul Dochiei si primul deschizator de primavara.
Obiceiurile de Dragobete, zi asteptata candva cu nerabdare de toti tinerii bucovineni, au fost in buna parte uitate, pastrandu-se doar in amintirea batranilor. Iar in ultimii ani, Dragobetele autohton risca sa fie dat cu desavarsire uitarii, el fiind inlocuit de acel Sfant Valentin ce nu are legatura cu spiritualitatea romaneasca.
In Oltenia, fetele se intorceau in sat alergand, obicei numit zburatorit, urmarite de cate un baiat caruia ii cazuse draga. Daca baiatul era iute de picior si o ajungea, iar fata il placea, il saruta in vazul tuturor. Sarutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunti se mai pregatesc pentru toamna.
Fiind simbol al renasterii naturii, nu se sacrificau animale de Dragobete deoarece se credea ca se tulbura ritmul normal al vietii animalelor.
O alta traditie spune ca Dragobetele a fost transformat intr-o buruiana, numita Navalnic, de Maica Precista, dupa ce nesabuitul a indraznit sa ii incurce si ei cararile.
