M-am deprimat. Aseara am vazut "Yes Man" si mi-am dat seama ca ingros cu nerusinare randurile generatiei NU. Fara nicio apasare, spun "nu" ideii de a petrece marti seara in club, intampin cu "nu" invitatia de a bea o bere intr-un pub atunci cand trece de 11.
Pe scurt, refuz cu incapatanare si nerusinare orice invitatie de a socializa. Pretextele sunt simple si la indemana oricui: nu pot sa imi pierd noaptea in club pentru ca a doua zi am job si trebuie sa ma trezesc de dimineata, nu pot sa onorez invitatia la bere pentru ca dupa 11 nu mai circula metroul, nu pot asa, nu pot pe dincolo.
Cu alte cuvinte, arma unui couch potato este vigurosul NU! Ce conteaza ca prietenii deveniti la un moment dat cicalitori, inceteaza sa mai insiste, ce conteaza ca singurele aminitiri dintr-o saptamana sunt serile petrecute mancand popcorn in fata laptopului, vizionand filme descarcate de pe retea. Nimic nu e mai dulce decat o leneaveala sanatoasa.
Ei bine, desteptarea "cartofului de canapea" a venit o data cu "Yes Man". Ce ar fi sa nu ma mai ascund in spatele scuzelor penibile si sa nu mai raspund prin acelasi invariabil refren: nu, nu, nu? Si daca Nu, devine peste noapte, Da?
Mergi la bere dupa program? Da, dom`le! Facem o vizita la Mc? Da, va rog? Te prinde o plimbare prin Cismigiu la 5 dimineata!Yes Man!
Pe scurt, tot ce am tratat pana acum cu "nu", devine un "da" cu toata gura. Doar n-am nimic de pierdut. Poate doar amintirea serilor de film cu popcorn cu unt. Screw it!
Voi avea in schimb prieteni de gasca, poze multe, o groaza de amitiri trasnite si o viata de trait. Si, Da! I`m lovin`it!
Georgiana Voicu -Editor Studentie.ro
EXPERIMENTUL 'YES MAN'
