Un prieten s-a hotarat sa-mi faca o surpriza asa ca m-a dus la Starbucks. Aseara. Am crezut ca o sa-mi placa. Si voi la fel, nu? Probabil undeva in subconstientul nostru leviteaza cu convingere teoria visului american, ca tot ce vine din afara e neaparat mai bun decat ce face romanul cu mana lui.
Pai nu e asa deloc. In primul rand pentru ca NOI nu ne comparam cu EI. Si cam aici se trage linia. Sa luam una bucata Bucuresti Mall (asta e un alt fenomen pe care romanul l-a exploatat la extrema sa valoare variabila), o mana de oameni specializati in aruncarea cu leii, o armata feminina scolita in ale shopping-ului de performanta, o suita de locatii de fitze predestinate adaparii acestora dupa epuizarea si vlaguirea cauzate de maratonul cumparaturi.
Dupa ce goana dupa achizitii publice si private s-a definitivat, pasagerii mall-ului se aseaza destinsi sau intepati (dupa natura si norocul achizitiilor) in spatiile special amenajate. Aici ei consuma o mare varietate de produse cu nume pe cat de lungi si pompoase, pe atat de exorbitante si seci in acelasi timp. Da, in acelasi timp. Nu se fumeaza, deoarece nicotina ar dauna grav sanatatii….pardon, calitatii cafelei. Asa zic EI. Ii putem contrazice NOI?
Dupa ingurgitarea in cantitati industriale a produselor cu scop revigorator, alaiul isi continua maratonul, sau, dupa gust, purcede la resedinta utilizand mijlocul de transport, in orice caz nu mai ieftin de 15000 de euro. Dolari sau ce vreti voi.
Acesta nu e un fenomen izolat insa. Faptul ca romanul face din tantar armasar nu e nici el de ici de colo. In afara, un mall are cele mai accesibile preturi. Sa zicem ca se rezuma la nivelul autohtonului Carrefour. Un Starbucks Coffee se bea pe strada. Sau inauntru, dar nu in atmosfera de Bamboo(cha) a fitzelor bucurestene. De neam prost. Sau de prost gust. Oricum tot pe-acolo.
Si sa nu uitam ca la EI te costa numai cinci dolari o pereche de Conversi. Am auzit ca vor sa mai contruiasca 13 Mall-uri pana in 2010. Sper sa emigrez pana atunci.
