Frumusetea implica inteligenta.
Sunt idei preconcepute sau sunt persimtiri venite din inconstient.
Ceea ce conteaza este ca toti cautam frumosul.
Pe strada, in autobuz, in scara de bloc, la munca si la scoala. La fel de atractiv ca si uratul ajungi sa te uiti la fete urate la fel de mult ca si la chipuri rupte din rai.
Caut frumusetea si categorisesc pe toti. Incerc, inconstient, sa imi fac prieteni `frumosi`, sa imi placa si poate sa semene cat mai mult cu mine si fizic daca nu doar psihic.
Probabil caut cele mai comode relatii. Este greu sa faci fata discriminarii unei relatii in care unul este mai frumos si celalalt mai putin. Prietena ta ar venea mereu cate un pretendent sau prietenul ar fi urmarit de toate femeile din camera.
Secretarele trebuie sa fie tinere si atragatoare pentru niste manageri burtosi, prezentatoarele de sport nu mai arata ca Topescu.
Si ei trebuie, in cel mai bun caz, sa aibe abonament la sala ca sa intre in tipare. Restul tine de alte preferinte.
Frumosii castiga mai mult, iau note mai mari, au mai multe beneficii, promoveaza mai usor.
Estetica frumosului nu mai conteaza daca este naturala sau medicala/dobandita. Frumusetea nu este o judecata obiectiva, deci cognitiva si nici logica. Frumusetea nu este neaparat fizica insa prioritara.
Dar cine spune ca ne alegem iubitii si prietenii in mod rational ?
