Eu marturisesc faptul ca pentru mine aceasta intrebare a devenit mai mult decat o curiozitate, o incercare de a ma autodefini. Pe cand eram o liceana, in asteptarea bacului visam la acele zile boeme, asa cum imi povestea toata lumea ca o sa fie odata intrata la facultate. Asa sa fie sau, acum, privim totul prin idei stereotipe? Este studentia doar “un dolce far niente” (“a taia frunza la caini” cum spun romanii)? Cred ca nu.
A fi student, in ziua de azi, ceea ce implica si vremurile moderne, cerintele viitorului (ca doar suntem proaspati membri UE), cariera etc. nu mai inseamna doar viata de noapte, camin, excursii nebune cu ghiozdanul in spate si harta in maini, sesiune cu nopti albe si cafele negre, inseamna toate acestea la un loc plus nevoia de a castiga experienta pentru un job promitator, inseamna burse si traininguri, inseamna cerinte si asteptari din ce in ce mai ridicate.
Dar poate studentul de azi sa faca fata acestor schimbari?
E o intrebare la care nu pot raspunde inca, dar poate ca exista printre voi, unii ce au gasit un raspuns. Insa, indiferent de capacitatea noastra de a ne adapta, trebuie sa ridicam aceasta problema. Exista numeroase cerinte, unele chiar absurde, exista si pretentii, dar nu exista solutii. Organizatiile vor sa angajeze tineri absolventi cu experienta, dar celor dornici sa invete, fara experienta sau inca studenti, in general, nu prea le acorda sansa de a capata aceasta experienta. Uneori, mai rar e adevarat, exista cazuri in care tinerii sunt supracalificati pentru post si, deci, refuzati din nou. Societatea romaneasca vrea sa fie in pas cu occidentul, dar uita sa semnaleze disfunctiile autohtone.
Dar, sa revenim la problema initiala, cu toate aceste circumstante, mai este studentul contemporan acel student de care se vorbeste admirativ, acel student care isi duce viata dupa cum bate vantul?
Poate ca nu a fost niciodata asa, dar, in mod sigur, in contextul societatii contemporane, portretul studentului se nuanteaza, capata forme noi si promite sa devina altceva. Studentul de azi pare a fi mereu pregatit sa faca nu unul, ci doi pasi inainte. Voi va simtiti pregatiti?
