In timp ce idealul unora in viata e primarul cu mustata, altii se rezuma la utopii mai putin palpabile gen dolce far niente, mai ales la capitolul responsabilitati, alegand sa tanjeasca dupa vremea copilariei cand a-ti lua angajamente nu era un lucru prioritar. Fie ca au 30, 40 sau chiar 50 de ani, unii oameni nu renunta niciodata la mentalitatea de copil refuzand sa-si stabileasca o lista de prioritati si sa actioneze in consecinta.
Sindromul Peter Pan, asa cum il denumeste psihologul american Dan Kiley, dupa numele celebrului personaj, cuprinde simptomele enuntate, oamenii nereusind sa scape de rolul de copil pentru a-si asuma pe cel de adult. In general astfel de probleme ating ambele sexe, insa in realitate numarul barbatilor prezentand simptomatologia acestui sindrom este mult mai mare.
Pe langa faptul ca provoaca serioase echilibre emotionale, lispa de maturitate in fata responsbilitatilor de orice gen se poate rasfrange negativ si asupra relatiei amoroase, intrucat femeile gasesc dificil sa-si construiasca un proiect de viitor cu o persoana incapabila de sacrificii.
Profilul Peter Pan-ului modern corespunde cu cel al unui copil rasfatat care simte tot timpul nevoia sa fie ingrijit si iubit, cerand sa-i fie satifacute toate capriciile. In caz contrar se supara. Nu este obisnuit ca nevoile sale sa fie ignorate si ca el sa fie pus pe locul 2.
Peter Panii nu-si respecta promisiunile, nu-si poate pastra slujba sau sa se angajeze intr-o relatie, tocmai pentru ca nu renunta la conforul oferit de statutul de copil si de libertatea aferenta.
Trist este ca nici macar ei nu pot scapa de trecerea timpului desi se incapataneaza cu inversunare. Sub aparenta masca de spirit razvratit se ascunde totusi nevoia covarsitoare de siguranta si teama de simnguratata.
Extrema cealata este populata de personaje tip Wendy (in general femei) care ard etapele nazuind sa ajunga cat mai repede la maturitate. Pentru ele la ordinea zilei sunt termenii de sacrificiu si resemnare. Aceste persoane nu fac decat sa se scuze si au drept singur scop usurarea vietii apropiatilor.
Fe ca vorbim de Peter Pan, fie ca ne referim la Wendy, este clar ca avem de a face cu doua extreme. Un prim pas in corectarea lor ar fi ca persoanele care se recunosc in descriere sa-si constientizeze mai acut situatia si sa realizeze ca atitudinile de acest gen nu sunt deloc constructive, ci mai degraba negative, cazul Peter Pan sau sufocante, cazul Wendy.
Cu tot optimismul de rigoare, este totusi putin probabil ca "boala" sa se vindece total, intrucat asa cum afirma metaforic creatorul personajului, "Peter Pan se va intoarce intotdeauna, atata timp cat copiii vor fi veseli, inocenti si putin egoisti".
Georgiana VOICU - Editor Studentie.ro
IMATURITATEA - SIMPTOM AL SINDROMULUI PETER PAN
