Inca ma mai gandesc la asta. Mai ales in momentele in care linia de rezistenta a inspiratiei devine transparenta si nu mai lasa loc decat unor aglomerari de cuvinte imposibil de reunit intr-un tot. Ce ne inspira?
In general vorbind, de multe ori ne trezim desenand cercuri in aer si cu gandul aiurea atunci cand trebuie sa concepem ceva. Un text. O insemnare. Cateva paragrafe. Unii ii spun fobia de foaia alba.
Si atunci incepem si ne gandim. Si ne gandim intens, dar nu foarte, durerile de cap nu sunt o doleanta. La orice ne poate stimula imaginatia. Azi de exemplu m-am gandit ce fac oamenii din publicitate cand raman fara idei. Cred ca sa fii copywriter e cea mai frumoasa si cea mai afurisita slujba posibila. Pentru ca, aflat in criza, si aici vorbim de reale crize de timp generate de deadline-uri, creativul isi zgarie eminenta cenusie in cautarea acelui ‚ceva’ pe care sa il transpuna, prin ochii celor multi, in imagine. Am auzit ca brainstorming-ul functioneaza in astfel de situatii. Pentru ca sunt, situatii limita. Din care nu poti iesi, cu una cu doua, pentru ca trebuie sa iesi intotdeauna invingator. Ambalajul nu scuza continutul in creatie.
Asa ca in absenta ideilor stralucite, nu putem face altceva decat sa le cautam. In insemnari mai vechi, pe bloguri cu ‚priza’ la public, pe chipurile celor pe care ii intalnim, in viata de zi cu zi. A fi creativ nu inseamna o opera de creatie. Creatia presupune un travaliu aparte, ce implica si spontaneitate, dar este mult mai mult de atat, avand nevoie de forma, de creativ, de capacitatea de a finaliza intr-un act cu finalitate sociala. Ea trebuie sa se reflecte in impresia lasata cititorului, in ceea ce se numeste, pana la urma, feedback.
Creativitatea este o stare individuala – ea ne aduce suflul nou, o stare noua, un comportament nou, trairi noi, descoperiri noi , si, poate cel mai important pentru evolutia personala, intrebari noi.
