Bandele sunt grupuri care adera unei idei profunde de libertate si atitudinea lor este de respingere a anumitor norme sociale, impunandu-si stilul de viata intr-un mod violent.

Nasterea lor se face pornind de la diverse premise: cu substrat politic (IRA irlandeza) sau legate de traficul de droguri, talharie, omucidere. Ele se intalnesc in toate marile orase ale lumii, chiar daca activitatea lor nu este evidenta.

In SUA exista bande puternice la care adera mii de oameni, uneori sute de mii. Bandele de negrii sunt cele mai cunoscute, mai ales datorita mesajului lor care a creat un gen "modern" de muzica. Majoritatea cantaretilor de succes de hip-hop, R&B, etc. vorbesc in multe din versurile lor de acte de violenta si nesupunere, coruptie, rasism si alte forme de discriminare, inspirate de cele mai multe ori de propria lor experienta.

Cea mai mare extindere si dezvoltare a bandelor criminale care aveau in componenta afro-americanii s-a produs la sfarsitul anilor '40 si '65. Pe atunci, in Los Angeles existau doar 3 grupuri. Despre activitatea bandelor din anii '20-'30 (Boozies, Goodlows, Blogettes, Kelleys, Driver Brothers) nu se stie prea multe.

Majoritatea acestor grupuri erau axate pe familie si grade de rudenie intre membrii, denumindu-se "cluburi".

Max Bond povestea de o banda de adolescenti de 15 ani care furau in principal accesorii de automobile si biciclete din cartierul din vecinatatea Central Avenue.
Abia in anii 1940 au iesit la suprafata cluburile in East Side-ul Los Angeles-ului - zona in care se stabilisere initial negrii.

Pana in anii '60 mai multe cluburi de negrii actionau si in vestul LA-ului, o zona interzisa rezidentelor negrilor in anii '40.

Cluburile create pana in anii 1960 se formau in principal ca o reactie defensiva a violentei albilor care lovea de mai multi ani intreaga populatie neagra americana. In vecinatatea ghetourilor negrilor crestea insa si nemultumirea albilor Angelenos, care nu priveau cu ochi buni migratia negrilor din Sud din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Nemultumirea a crescut si mai mult odata cu cererile din ce in ce mai dese ale negrilor de a putea cumpara case si in alte zone decat in cele destinate exclusiv negrilor. In 1922 legea apara dorinta albilor de a mentine omogenitatea sociala si rasiala a cartierelor prin interzicerea accesului non-albilor la proprietate. Aceasta legislatie a limitat migrarea minoritatilor catre LA pana in 1940, insa a segregat comunitatile si a crescut riscul declansarii conflictelor inter-rasiale.

In 4 ani (1940-1944) populatia neagra s-a dublat, instaurand panica si paranoia in randul locuitorilor albi. Ku Klux Klan si-a reinceput in 1940 actiunile, dupa 20 de ani de latenta.

Spook Hunters era cea mai violenta banda de tineri albi care atacau semenii negrii, Dirty Dozens, fiind o banda similara care actiona inarmata in Chicago.

Devil Hunters si Businessmen era raspunsul dat de negrii bandei Spook Hunters. Pe masura ce cluburile isi discutau strategiile de aparare asupra violentei si actelor de intimidare a bandelor albe, lupta dusa de albi incepea sa slabeasca.

Dupa cativa ani s-a stabilit o intelegere, albii incepand sa se mute in noile zone rezidentiale, iar dupa ce bandele albilor au incetat sa mai lupte impotriva negrilor, bandele de negrii au pornit o lupta de rivalitate intra-rasiala, pana ce in 1965 s-au regrupat impotriva politiei (LAPD).