In primul rand, sa ne aducem aminte de adolescenta sau chiar de copilarie. Cum ne mai indragosteam atunci! Cu tremurat, frisoane si roseata in obraji. Eram plini de iluzii. Ne imaginam cum e iubirea, dar de fapt inca nu o cunosteam.
El isi imagina cum s-ar juca cu parul blond, prins in codite al colegei din banca a 3-a. El se minuna de pantofii cu bot rotund de culoare kaki ce-i dadea micutei un aer militaresc. El era fericit sa-i urmareasca pasii, sa inchida ochii si sa-si imagineze cum o prinde din urma.
Ea scria poezii. Toate caietele sale aveau cateva pagini umplute cu gandurile ei. Pe banca sa avea demult scrijelita initiala numelui baiatului visurilor ei. Ea nu-i arata decat un zambet siret din cand in cand. Ea era trufasa si ii placea sa raspunda la provocarile si tatonarile lui.
El si ea, la vremea cand sunt inca copii, sunt fascinati de iubire, o cauta si o idealizeaza.
El si ea, la vremea cand ajung la maturitate, sunt inca fascinati de iubire, inca o cauta, dar nu mai idealizeaza.
Cumva, ei ajung cu picioarele pe pamant. Ratiunea incepe sa-i guverneze. El nu se mai gandeste sa-i ascunda o floare in buzunarul gecii si nici ea nu-si pierde noptile pentru a scrie despre el. Acum, el o mangaie cu floare, iar ea isi pierde noptile cu el.
Iubirea la maturitate nu mai e usoara ca un fluture, e mai degraba vartej de vant de vara. Odata ce te cuprinde, nu mai stai in banca ta. Il alegi pe el, o alegi pe ea. Stai cu el, stai cu ea. Mergi la teatru cu el, mergi la teatru cu ea. Te imbeti cu el, te imbeti cu ea. Te mandresti cu el, te mandresti cu ea. Te dai lui, te dai ei. E al tau, e a ta.
Ema Nica - editor Studentie.ro
IUBIREA LA MATURITATE
