El o observa pe ea, ea il observa pe el. Ordinea nu conteaza numaidecat. Acel schimb de priviri care striga pentru ceva mai mult e totul.
Un zambet se strecoara din cand in cand. Subtil, dar se simte ca inseamna ceva. Usor, usor seamana o idila.
Aceste semnale se transmit timid, se observa dupa culoarea din ce in ce mai aprinsa a obrajilor. Fiecare incearca sa se uite pe furis, dar privirile inevitabil se intalnesc.
Este evident ce se intampla, dar cine sa faca primul pas? Nici unul. Ce joc copilaresc! Dar uneori ti-e dor de asa ceva. De acel lucru care te face sa te pierzi in necunoscut.
Iti pui intrebari peste intrebari, dar preferi sa le amani raspunsul. La intrebarea "Ce-ar fi daca" ai cele mai diverse variante.
Noaptea e lunga, dar totusi s-a facut timpul sa pleci. Ai avut o tentativa de a spune ceva, dar tousi nu ai facut-o. Nu ai putut fi tu acea persoana care incalca regulile jocului. Ii mai trmiti un suras si te indrepti spre iesire.
Ai plecat. Te pregatesti sa oftezi indelung, dar cineva iti taie calea si-ti rosteste: "Eu…maine, ora 11.00 la Tip Top." Si fuge…
Ema Nica - editor Studentie.ro
JOCUL PRIVIRILOR
